O alta amintire ante-pandemica ma rascoleste de câteva zile. Ea se leaga de colegul meu de la Psihologie, profesorul Pastravus Bodega, pe care l-am întâlnit, în urma cu un an si ceva, mergând - parca fara tinta - pe coridoarele Universitatii. Avea o mina descompusa, de insomniac cronic. L-am întrebat, de complezenta, ce mai face, desi banuiam ca declansez astfel o spovedanie suspinata, de toata frumusetea. Nu m-am înselat. Psihologul a început sa s (...)
