Reuniuni ca BRICS, proaspat devenit BRICS+, G20 scot în evidenta o batalie acerba pentru reconfigurarea masiva a actualei ordini mondiale, o batalie în care Occidentul este în defensiva. Reactiile fata de aceste evolutii sunt amestecate. Unii cred ca asistam la tranzitia catre o noua ordine mondiala sub bagheta BRICS. Altii, din contra, sunt sceptici considerând ca extinderea va afecta grav coerenta decizionala a grupului si ca atacul la dolar are putine sanse de reusita din moment ce China nu ofera prin yuan o alternativa viabila la dolar. BRICS este un „castel de carti de joc”, nu o amenintare strategica la adresa Statelor Unite, scrie Geopolitical Monitor. „Chiar daca «blocul» reuseste sa extinda tentaculele economice ale Chinei si sa proiecteze puterea chineza pe termen scurt, BRICS este în continuare afectat de interese divergente si de tensiuni interne care îl condamna la esec. Initiativele conduse de SUA vor ramâne indispensabile pentru diplomatia si securitatea globala mult timp în viitor. Riscul de a fi amenintate - si cu atât mai putin înlocuite - de un tigru de hârtie precum BRICS este aproape inexistent.” Într-adevar, noii membri vin la pachet cu tensiuni bilaterale importante. Precum cele dintre Egipt si Etiopia, din cauza unui baraj construit de etiopieni pe Nilul Albastru. La fel, reluarea relatiilor diplomatice dintre Arabia Saudita si Iran nu înseamna sub nici o forma ca acestea sunt acum în termeni cordiali. De altfel si relatiile dintre India si China sunt încordate, mai ales dupa ce Beijingul a facut publica o harta în care ridica pretentii asupra unei parti din teritoriul Indiei. În plus, analistii occidentali aduc în discutie problemele economice ale Chinei care se confrunta cu problemele create de o bula imobiliara si cu un somaj ridicat printre tineri. Însa în Occident au fost adesea supraestimate în trecut problemele Chinei si subestimate cele din propria sa ograda, faliile culturale majore sau promovarea unor politici în dominanta ideologica, precum Green Deal-urile, care afecteaza sever tarile respective în plan economic si din perspectiva securitatii energetice. Si oricâte rezerve am avea fata de forta reala a grupului BRICS, dorinta unui numar mare de tari ofera un indiciu puternic al motivatiei strategice ale alinierii acestora la BRICS. Desi nu este o alianta formala, si nici o uniune economica cuprinzatoare, BRICS este un grup unit prin dorinta de a schimba actuala ordine internationala dominata timp de 75 de ani de Statele Unite si prin disconfortul multor tari asiatice si africane fata de cereri pe care le percep ca fiind o atingere a suveranitatii lor, precum promovarea retoricii „democratie vs. autocratie”, emiterea de judecati intruzive asupra sistemelor politice straine si, în general, încercarea Occidentului de a-si universaliza valorile. Toate aceste elemente le apropie de ceea ce doresc si China, si Rusia si creeaza complicatii în relatia cu Washingtonul. Americanii sunt constienti de amploarea demersului de schimbare a actualei ordini internationale. Într-un discurs recent tinut la Washington, secretarul de stat american Tony Blinken spunea ca „Republica Populara Chineza reprezinta cea mai importanta provocare pe termen lung, deoarece nu numai ca aspira sa remodeleze ordinea internationala, dar are din ce în ce mai mult puterea economica, diplomatica, militara si tehnologica pentru a face acest lucru”. Dar ceea ce reprezinta o imensa provocare pentru Statele Unite si Occident, în ansamblul sau, este vazuta drept o oportunitate în multe tari de pe glob care dorind si ele o modificare a actualei ordini centrata pe America privesc cu simpatie „initiativele” Chinei. Din acest punct de vedere si ultima reuniune G20 de la New Delhi a trimis semnale importante, unele pozitive, altele negative pentru Occident. O reuniune care a evidentiat „toate esecurile diplomatice si succesele timide ale Occidentului din ultimele luni”, noteaza Wall Street Journal. Pe de o parte am asistat la esecul Occidentului de a-i convinge pe ceilalti ca Rusia poarta vina pentru razboi sau chiar macar sa descrie conflictul drept un razboi „împotriva Ucrainei”. Însa nici Rusia nu a reusit sa obtina o declaratie care sa critice sanctiunile economice occidentale. În plus, mai scrie cotidianul american, tarile occidentale au decis ca era mai important sa arate ca G20 poate supravietui ca forum multilateral serios si sa ofere o victorie de imagine gazdei lor, premierul indian Narendra Modi, un partener important pentru Washington în strategia sa privind Asia si China. Oricum, declaratiile oficiale de la finalul unor astfel de reuniuni nu au nici un impact real, sunt si repede uitate. Mult mai semnificativa a fost absenta lui Xi de la reuniunea G20, o absenta care a surprins pe toata lumea. Cu atât mai mult cu cât China nu a oferit nici o explicatie. De regula liderii chinezi nu ratau astfel de reuniuni globale. Xi a fost prezent la ultimul summit G20 din Bali unde s-a întâlnit si cu Joe Biden. Si sa ne amintim ca nu cu multa vreme în urma a venit chiar si la Davos. S-au avansat diferite explicatii, de la tensiunile dintre India si China, la dorinta sa de a evita o întâlnire cu Biden în contextul relatiilor tot mai tensionate dintre cele doua tari sau la problemele interne de acasa unde economia da semne vadite de slabiciune si somajul printre tineri a atins cote alarmante. Numai ca problemele interne existau si cu o luna în urma când liderul chinez a calatorit în Africa de Sud pentru un summit BRICS, unde, evident, s-a întâlnit si cu premierul Indiei, Narendra Modi. De aceea absenta lui Xi ar putea fi mai degraba vazuta ca un semnal simbolic. Tacerea Beijingului a alimentat nelinistile din alte capitale cu privire la intentiile sale, iar diplomatii Uniunii Europene au declarat ca daca Xi va lipsi de la viitoarele summituri G20, acest lucru ar submina serios forumul. Coincide cu scepticismul tot mai mare al Chinei fata de actualele institutii multilaterale internationale construite sub bagheta americana preferând sa participe la reuniuni ale unor grupari în care Beijingul este vioara întâi, cum ar fi blocul BRICS. „Xi ar putea sa creada ca nu trebuie sa investeasca atât de mult în G20 preferând alte platforme multilaterale prin care China poate exercita o influenta mai mare si poate controla agenda si rezultatele”, scrie Wall Street Journal. Sub conducerea lui Xi, China a pus accent tot mai mare pe blocuri care cuprind tari în curs de dezvoltare, în care poate juca un rol dominant. De pilda, în luna mai în acest an, el a gazduit o întâlnire cu liderii a cinci natiuni din Asia Centrala, o dovada a influentei crescânde a Chinei în regiune. O astfel de abordare contrazice opinia multor analisti si politicieni occidentali care spun ca Beijingul nu doreste sa distruga actuala ordine mondiala, ci doar sa o ajusteze într-o formula mai convenabila pentru China. De fapt, împreuna cu Putin, Xi Jinping si-a exprimat în repetate rânduri dorinta de a impune o noua ordine mondiala care sa fie favorabila frontului anti-occidental coagulat în jurul Chinei si Rusiei. Iar analisti chinezi au lasat sa se înteleaga ca Beijingul doreste sa schimbe actuala ordine mondiala de sorginte americana chiar daca asta s-ar face cu costuri economice si politice considerabile în ceea ce o priveste. Partea plina a paharului din perspectiva occidentala ar putea fi ascensiunea Indiei pe scena mondiala, scrie cunoscutul analist american Walter Russell Mead, în Wall Street Journal, care totusi subliniaza ca ne îndreptam catre un alt tip de ordine mondiala. „Summitul G20 a fost un triumf diplomatic personal pentru premierul Narendra Modi. În absenta liderilor chinez si rus, dl Modi a dominat centrul scenei la o adunare mondiala la doar câteva saptamâni dupa ce India s-a alaturat clubului de elita al tarilor care au trimis sonde pe Luna (dupa ce o încercare similara a Rusiei esuase cu putin timp înainte).” În ce masura ar putea fi India un aliat al Occidentului este însa neclar. Pe de o parte exista animozitati serioase între New Delhi si Beijing. Dar pe de alta parte însa India este parte din BRICS, în curând BRICS+, una dintre structurile cheie parte a demersului Rusiei si Chinei de a construi o coalitie antiamericana în Sudul Global. Moscova si Beijingul îsi propun ca structuri ca BRICS+ sa înlocuiasca reuniuni precum G20 sau G7 ca forumuri principale în politica mondiala. India are totusi o abordare diferita, considera Walter Russell Mead. „Critica sa la adresa status quo-ului global are unele trasaturi comune cu punctul de vedere sino-rus, dar, în cele din urma, India doreste sa reformeze, nu sa demoleze, sistemul mondial. Pe masura ce Rusia se apropie de China si pe masura ce temerile Indiei cu privire la agenda Beijingului cresc, competitia dintre China si aliatii sai si India si sustinatorii sai din Sudul Global se va intensifica.” Din punctul sau de vedere tendinta cea mai îngrijoratoare este reprezentata de „declinul accelerat al influentei si a razei de actiune a Europei la nivel mondial din cauza declinului demografic, slabiciunii militare si a abordarii nerealista a politicii mondiale”. Într-adevar ponderea UE, care în urma cu 40 de ani era cel mai mare bloc economic din lume, în PIB-ul mondial s-a înjumatatit de la aproximativ 30- în 1980 la doar 15- în prezent. În aceeasi perioada, ponderea Americii a scazut de la 25- din productia mondiala la 24- astazi, iar China a depasit UE în clasamentul mondial. Cum reactioneaza Occidentul si în principal Statele Unite în fata acestor imense provocari? Deocamdata raspunsul nu e încurajator. Si administratia Biden, si UE par înca prizonierele unor bule ideologice care le fac vulnerabile în fata asaltului concertat al frontului anti-Occidental. Pe de o parte politicile nerealiste si daunatoare asociate cu Green Deal-urile au un impact economic sever si din punctul de vedere al securitatii energetice. Preturile ridicate ale energiei în Europa grabesc dezindustrializarea continentului. De pilda industria auto germana este extrem de vulnerabila în fata asaltului automobilelor electrice chinezesti, iar BASF renunta la o investitie de 10 miliarde EUR în Europa în favoarea Chinei. Pe de alta parte insistenta de a impune valorile occidentale în restul lumii irita si provoaca resentimente favorizând sansele Beijingului si ale Moscovei de a atrage de partea lor tari din Sudul Global. A descrie actuala confruntare geopolitica drept una dintre democratie si autoritarism este o abordare complet contraproductiva. Care nu a functionat în mod real nici înainte într-o lume dominata de America si are cu atât mai putine sanse acum. Robert Kaplan critica aceasta abordare a administratiei Biden într-un articol în care se întreaba daca America va avea soarta Imperiului Roman, o teza adusa tot mai mult în discutie în ultima vreme. „Ea cere de fapt ca toate tarile din lume sa devina democratii, lucru pe care marii secretari de stat de la sfârsitul perioadei Razboiului Rece, Henry Kissinger, George Shultz si James Baker III, nu l-ar fi facut niciodata. Acei diplomati erau mai interesati de reconcilieri decât de emiterea de ultimatumuri. Emiterea de ultimatumuri ideologice este un semn de decadenta, care se potriveste cu o tara care se destrama pe plan politic si cu o datorie nationala scapata de sub control.” În ce masura va fi Occidentul capabil sa se trezeasca la realitate, sa se adapteze la noile conditii de pe scena politica internationala, iata o întrebare care ne va influenta si noua, în mod decisiv, existenta.
