“Ziarul de Iasi” v-a tinut în permanent la curent cu ceea ce se întâmpla la Centrul de Copii si Juniori al Politehnicii Iasi, acolo unde rezultatele sunt dezastruoase, pe toate liniile. Centrul nu a dat vreun jucator de baza la echipa mare nici când aceasta a evoluat în Liga a II-a, nu a alimentat în acest an vreo nationala de juniori sau tineret cu vreun copil crescut în Copou, si a bifat rezultate dezastruoase, 0-16, 1-8 sau 0-7, în competitiile oficiale din ultimul sezon. Un nou scandal a izbucnit aici. Foarte grav, si practicile existente nu cadreaza cu performanta sau chiar bunul simt. Recent, un parinte al unui junior de la Poli a expus public o parte dintre lucrurile nelalocul lor despre care se discuta de mult timp pe la colturi. Acesta a relatat despre miile de lei cheltuite de parinti, care au platit, neprimind chitante, pâna si pentru inscriptionarea echipamentului cu sigla Politehnicii, cumpararea de mingi de antrenament, mese ale copiilor în deplasarile oficiale, recuperarea copiilor accidentati în timpul antrenamentelor, cantonamente, precum si despre furturi în cadrul echipei sau juniori implicati în batai zdravene. Afirmatiile, ce au stârnit ecouri puternice în Iasi, le puteti regasi aici: Sefii centrului nu neaga nicio acuzatie, dar gasesc scuze Dupa ce si-a prezentat punctul de vedere în articol, Centrul de Copii si Juniori a tinut sa revina, trimitând urmatorul comunicat catre Ziarul de Iasi. «Ca urmare a unui articol aparut în presa locala, în care un parinte aduce mai multe acuze, Academia ACSM Politehnica a organizat o sedinta cu parintii grupei 2007 si doreste sa ofere lamuriri. În urma a patru ore de discutii, reclamantul îsi mentine punctul de vedere însa conducerea Academiei si toti parintii copiilor participanti la sedinta au ajuns la urmatoarele concluzii: Referitor la acuzatiile aduse antrenorului Ciprian Brighiu privind anumite sume de bani pretinse de catre acesta pentru echipament, masa în deplasare sau organizare cantonament, probele aduse de catre antrenor si declaratiile parintilor dovedesc faptul ca fiecare cheltuiala facuta a fost realizata cu acordul parintilor, în beneficiul copiilor. Clubul asigura deplasarea la meciuri, cazare si trei mese. Banii solicitati pentru deplasare au fost pentru ca jucatorii sa ia o gustare în pauza de pe traseu. Clubul a dotat fiecare echipa din cadrul Academiei cu mingi, completare la necesarul fiecarei grupe. În antrenament, mingile se mai sparg sau se pierd, astfel ca parintii au fost de acord sa cumpere ei câteva mingi. Clubul a oferit kit de antrenament si joc fiecarui copil al grupei însa, la propunerea unui parinte, nu a antrenorului, care doar si-a dat acordul, parintii au cumparat copiilor un tricou de prezentare pe care l-au inscriptionat cu sigla clubului. Pentru a evita astfel de discutii, s-a hotarât crearea unui comitet restrâns de parinti care sa se ocupe de orice problema financiara comuna a echipei, astfel încât antrenorul sa nu se mai ocupe de astfel de probleme. Acest lucru va fi aplicat la toate grupele din cadrul clubului. Antrenorul este exonerat de orice acuzatie referitoare la bani, adevarul fiind ca acesta a contribuit de multe ori personal cu bani pentru copii. Referitor la acuzatiile privind comportamentul si limbajul neadecvat al antrenorului, acestea nu au fost sustinute de majoritatea parintilor. Totusi, parintii doresc o comunicare mai buna atât cu parintii cât si cu copiii. De asemenea, parintii solicita sanse si tratament egal pentru toti copiii indiferent de statutul de titular sau rezerva. De exemplu, pentru copiii care joaca mai putin în jocurile oficiale sau nu prind lotul, sa fie organizate periodic meciuri de pregatire în care acestia sa primeasca si ei minute de joc. Referitor la acuzatiile privind reprimirea în cadrul echipei a unor copii care au avut la un moment dat un comportament neadecvat, consideram ca a oferi unui copil înca o sansa reprezinta nu o eroare ci o datorie a noastra, a tuturor. Din greseli copiii pot învata iar pentru antrenor si parinti, fiecare derapaj al unui copil poate reprezenta, de fapt, o oportunitate de a interveni în educatia copilului. Desigur, repetarea faptelor poate si trebuie sanctionata direct proportional cu gravitatea abaterii. Referitor la posibilitatea clubului de a asigura recuperarea dupa accidente, repetam, parintii pot opta pentru orice clinica sau kinetoterapeut independent, plata acestor sedinte neintrând în obligatiile clubului. Clubul poate asigura aceste facilitati doar jucatorilor care au prevazut acest aspect în contract.» Un alt parinte acuza Marturia tatalui care are copilul la grupa 2007 a FC Politehnica a dat curaj si altor parinti, care au povestit prin ce au trecut atunci când au decis sa-si dea copilul sa faca fotbal la Poli. Relatarile unuia dintre acestia sunt zguduitoare, el ajungând sa plece cu familia din România si sa se stabileasca într-o alta tara ca urmare a modului în care baiatul lui a fost tratat la juniorii clubului sustinut anual cu doua milioane de euro din banii iesenilor. Iata povestea ieseanului cu care Ziarul de Iasi a discutat, el solicitând sa-i fie pastrat anonimatul. Limbaj de pedagog: „tantalau”, „prostanac” „Sunt un mare microbist si mare fan al lui Poli. Când am avut un baiat, a fost firesc sa-l dau sa faca fotbal. Tinând cont de ce auzisem cu privire la modul de lucru existent la Politehnica nu l-am dus acolo, ci la doua cluburi particulare locale, unde copilul s-a simtit foarte bine. Din pacate, la unul se lucra doar la sala, iar celalalt s-a vazut silit sa se mute la Tomesti. De aceea, la aproape 14 ani nu am avut de ales si a trebuit sa urce la Politehnica, unde am fost socat de ce am gasit. Înaintea antrenamentelor, copiii nu primeau nicio indicatie, nimic, nu faceau nici macar încalzire! Li se dadea o minge si jucau fotbal între ei! Asa era si la alte grupe, unde se mai auzea câte un «pedagog» care încuraja copiii cu apelative de genul „tantalau” sau „prostanac”. Sase copii cazati în camera, nicio factura primita, batai date de protejatul antrenorului De platit, plateam aproape tot, fara a primi vreo chitanta. Când echipa se antrena sau juca în afara Iasului, stateau cinci-sase copii în camere si plateam mai mult ca la alte pensiuni, care ofereau conditii mult mai bune. Grav, în fiecare camera era desemnat un sef, un copil, protejat al antrenorului, care se credea un fel de stapân al colegilor lui. Îi batea, nu le dadea voie la baie decât când avea el chef… Copilul meu a ascuns tratamentul la care a fost supus, mi-a recunoscut abia dupa ce i-am vazut vânataile de pe corp. I-am spus antrenorului: nu a luat vreo masura. Aproape doi ani a stat copilul la echipa, în ciuda semnalelor de alarma pe care le trageam, decent, nimic nu se îmbunatatea. În plus, cât copilul meu a stat la Poli, nimeni din conducere nu a monitorizat antrenamentele si jocurile oficiale, pentru a vedea daca se lucreaza bine sau daca poate fi cineva promovat. Cum e la academiile din strainatate? Simtind ca îi ratez viitorul copilului, care îsi doreste enorm sa devina fotbalist, am luat o decizie radicala: am emigrat. Copilul, care era la un liceu bun în Iasi, a facut meditatii intensive pentru limba tarii în care ne-am stabilit si a fost primit la o scoala si la o academie a unui club aflat foarte aproape de un oras mare. Chiar daca, firesc, a avut probleme de adaptare la început, îl vad acum ca e fericit. E printre cei mai buni din clasa la scoala, face antrenamente serioase la echipa, are un program individual si dupa terminarea antrenamentelor, se dezvolta într-un mediu sanatos. Nu platim decât 90 de euro pe an, o taxa pentru care primim chitanta, nu ca la Iasi, si are tot asigurat: echipament, mingi, participarea în campionat, antrenamente pe baze moderne, cu terenuri cu gazon sintetic, natural, cu nocturna etc. Mi s-a rupt sufletul când am plecat din Iasi, însa nu am vrut sa-mi reprosez toata viata ca nu am facut totul pentru a îndeplini idealurile baiatului. Sunt constient ca sunt sanse mici ca el sa joace la nivel înalt, însa orice parinte trebuie sa se lupte pentru copilul lui. Sfaturi pentru parintii juniorilor de la Poli La Poli e clar, nu se doreste decât sa fie cei mai buni din Iasi, lucru usor de realizat tinând cont de concurenta existenta. Când se joaca în tara, faptul ca interesele personale primeaza se simte, luam batai zdravene. Sunt câte doi-trei parinti la mai toate grupele care sunt pe o mâna cu antrenorii si îi influenteaza pe ceilalti parinti. Se amagesc singuri! Îsi dau seama prea târziu, când se termina junioratul si vad ca nimeni nu sare la echipa mare. Atunci se da vina ba pe alti antrenori, de la Centru, ba pe antrenorul de la echipa mare, iar destinele copiilor se frâng. Eu am încercat sa discut cu unii parinti, sa le spun ca gresesc, ca sunt indusi în eroare. Putini m-au ascultat, majoritatea cred ca daca urmeaza orbeste ce spune antrenorul le face un bine copilului lor. Din pacate, vor vedea prea târziu ca au procedat gresit… Bine, si clubul ar trebui sa intervina, sa perfectioneze antrenorii, sa se lucreze cu o metodologie noua, sa blocheze practicile neortodoxe… Eu sper macar pentru copiii care vin din urma sa-si asume cineva responsabilitatea si sa reformeze total Centrul de Copii si Juniori al Politehnicii, pentru ca sutele de copii ieseni talentati sa nu se mai risipeasca”. În cazul în care mai sunt parinti care vor sa semnaleze derapaje de la normalitatea educarii copiilor în cadrul Centrului de Copii si Juniori Politehnica, acestia ne pot contacta la redactie.
