Justitia a reusit sa descopere cazul prescris înca înainte de a începe. Dupa doi ani în care au judecat un iesean acuzat de evaziune fiscala, magistratii au constatat ca nici macar nu ar fi trebuit sa-l cheme la bara. Nu pentru ca nu ar fi fost vinovat, ci pentru ca din interpretarea deciziilor Curtii Constitutionale privitoare la prescriptia raspunderii penale rezulta ca faptele nu mai puteau fi urmarite înca de când dosarul se afla înca pe masa procurorilor. Radu C. a fost trimis în judecata în iulie 2021, la capatul unei anchete care durase 8 ani. El a fost acuzat de procurori ca, în calitate de administrator al unei firme, cumparase în perioada 2009-2010 un numar de 12 automobile din tari ale Uniunii Europene, masinile fiind revândute în România, fara factura si deci fara a mai fi trecute prin contabilitate. Statul fusese astfel prejudiciat cu o suma de 59.271 lei, reprezentând TVA neachitata. Ancheta procurorilor era însa doar vârful aisbergului. Directia Generala Regionala a Finantelor Publice cerea acoperirea unui prejudiciu 2,7 milioane lei, inspectorii fiscali vorbind de 145 de tranzactii cu automobile neînregistrate în contabilitate. Procurorii nu clarificasera decât 14 tranzactii, dintre care 12 fusese facute de Radu C. Cercetarea judecatoreasca a cazului a fost complicata de desele schimbari ale legislatiei nationale. Codul Penal din 1968, valabil atunci când Radu C. comisese faptele, a fost înlocuit în 2014 de o noua forma. La rându-i, legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale fusese si ea modificata în mai multe rânduri, inclusiv în privinta limitelor de pedeapsa prevazute pentru infractiunea de care era acuzat ieseanul. Modificari importante fusesera impuse de Curtea Constitutionala (CCR) si în privinta termenelor de prescriptie a raspunderii penale. De altfel, acestea aveau sa si duca la închiderea cazului. În aprilie 2018, CCR stabilise ca forma articolului din Codul Penal referitor la prescriptie era neclara si lipsita de previzibilitate. Parlamentul ar fi trebuit ca, în termen de 45 de zile, sa modifice Codul Penal în concordanta cu opinia CCR. Nu a facut-o. În 2022, o noua decizie a CCR preciza ca articolul respectiv din Codul Penal este neconstitutional în ansamblul sau, deci nu poate fi aplicat. Abia de aceasta data, legislativul a reactionat, dar se crease o încurcatura juridica, nestiindu-se ce se întâmpla cu cazurile penale anchetate si judecate în perioada 2018-2022. Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit în cele din urma ca pentru acestea nu se aplica niciun caz de întrerupere a prescriptiei raspunderii penale. Aceasta interpretare a echivalat cu libertatea pentru Radu C. Evaziunea fiscala era pedepsita cu 8 ani de închisoare. Tot 8 ani era si termenul general de prescriptie a raspunderii pentru aceasta infractiune. Faptele de care era acuzat Radu C. fusesera comise în perioada 28 august 2009 – 31 august 2010. Prin urmare, termenul de prescriptie se împlinise la 30 august 2018, cu trei ani înainte ca procurorii sa-si fi terminat ancheta si sa fi trimis rechizitoriul în instanta. „În consecinta, ca efect al intervenirii prescriptiei raspunderii penale, conform celor anterior aratate, raspunderea penala a inculpatului pentru fapta comisa nu mai poate fi antrenata, urmând a se dispune o solutie de încetare a procesului penal. În cazul pronuntarii unei solutii de încetare a procesului penal nu este permisa o examinare si o constatare a vinovatiei penale atât timp cât s- a împlinit termenului de prescriptie”, au explicat judecatorii motivele încetarii procesului. Prescriptia raspunderii penale nu anula însa si prejudiciul constatat de procurori. În privinta acestuia, Radu C. a afirmat ca nu fusese implicat în niciun fel în achizitia celor 12 autoturisme. Semnaturile de pe documente nu îi apartineau, dupa cum nici stampila societatii de pe acte nu era cea pe care o folosise el ca administrator. Radu C. îsi împuternicise într-adevar un colaborator sa cumpere un autoturism, necesar firmei, dar unul singur, nu mai multe. Toate celelalte achizitii reprezentau o depasire a mandatului dat împuternicitului. De cealalta parte, reprezentantii Fiscului au insistat asupra faptului ca înteleg sa se judece pentru întregul prejudiciu, de 2,7 milioane lei, nu doar pentru cei 59.271 lei retinuti în sarcina lui Radu C. Argumentele lui Radu C. au fost respinse de magistrati, ca fiind simple alegatii. El nu reusise sa-i convinga ca nu are nicio legatura cu masinile cumparate si revândute de firma de pe care o administra. Pe de alta parte, nici Fiscul nu s-a bucurat de mai mult succes. În rechizitoriul procurorilor, fusesera retinute în sarcina lui Radu C. doar 12 fapte de evaziune, nu 145. „La stabilirea prejudiciului nu au fost avute în vedere celelalte 133 achizitii, inculpatul nefiind trimis în judecata si pentru eventuala activitate infractionala rezultata din aceaste achizitii, astfel încât examinarea unui prejudiciu rezultat din aceaste ultime operatiuni comerciale nu poate fi retinuta în prezenta cauza”, au aratat judecatorii. Instanta nu poate judeca mai mult decât i se cere. Radu C. a fost absolvit de raspunderea penala pentru masinile tranzactionate prin firma sa. În schimb, el va trebui sa achite prejudiciul de 59.271 lei stabilit de procurori. Restul de 2,64 milioane lei, calculat de Fisc, va ramâne paguba statului. Sentinta Curtii de Apel este definitiva.
