Ca iesean, îmi doresc ca FILIT sa ramâna o platforma deschisa, incluziva, care sa prilejuiasca astfel de dezbateri si pe scena, în direct, pe lânga cele din comentariile din social media. E nevoie urgenta de practicarea empatiei si a dorintei de a întelege si respecta si alte puncte de vedere, pâna când reusim sa perfectam acest mod de relationare. Importanta FILIT pentru Iasi a fost lesne de apreciat anul trecut, când festivalul a fost anulat dupa prima zi. În lipsa chiar a unei editii în plina pandemie, reduse ca amploare si mijloace, viata culturala a Iasului a fost vaduvita de cel mai important eveniment al sau. De aceea editia de anul acesta, desfasurata în plin val 4, în niste conditii mai dure decât anul trecut din punct de vedere al incidentei si impactului psihologic asupra cetatenilor, a fost ca o gura de aer proaspat pentru publicul iesean. Tinând cont de traditia literara a Iasului, dar si de prezent, unde suntem destul de bine reprezentati, un festival de literatura era cea mai naturala alegere pentru un efort de repozitionare a fostei capitale culturale în rândul manifestarilor care conteaza, cu impact cel putin national. Dupa câteva editii extrem de reusite, FILIT a devenit un reper pentru lumea literara româneasca si a continuat sa aduca invitati din afara tarii, printre care si câteva nume cu adevarat mari ale literaturii contemporane. Invitatii prezenti pe scena (indiferent ca vorbim de cea a TNI sau a unor licee) nu doar aduc, dar se si bucura de prestigiul si simpatia cu care este vazut festivalul, fiind o relatie care functioneaza în ambele sensuri. Daca în cazul unor Jonathan Franzen, David Lodge sau Robert Ford, publicul este deja familiarizat cu cartile lor, exemplul portughezului José Luís Peixoto poate functiona si ca o descoperire pe care unii o fac datorita invitarii si expunerii sale în fata spectatorilor din sala sau din online. Un lucru pe care orice organizator de evenimente îl cunoaste e ca, indiferent cât te-ai stradui sa tii lucrurile sub control si sa faci tot ce depinde de tine pentru o buna desfasurare a programului, pot aparea oricând elemente care sa deplaseze centrul de interes catre un alt subiect sau sa genereze controverse pe care nu le poti influenta. Asta s-a întâmplat si în acest caz, unde imaginile din interiorul Casei Muzeelor, ecourile întâlnirilor de pe scena Teatrului National sau cu liceeni si feedback-ul covârsitor pozitiv dat de publicul larg au fost trecute în plan secund de o serie de controverse care au explodat mai întâi nu în paginile vreunei reviste culturale, ci în social media, distribuite si comentate de mii de ori. Prima postare i-a apartinut unui iesean, reprezentant al comunitatii LGBTQ, care a participat la o dezbatere pentru elevii care fac parte din Clubul Logos, unde au fost invitati Florin Iaru, Marius Chivu si Alex Tocilescu. Primii doi au stârnit reactii din cauza unor afirmatii, care în textul apreciat si distribuit de sute de ori au parut problematice, dar care odata cu publicarea înregistrarii si-au pierdut mult din consistenta. Practic, singurele lucruri care li se pot reprosa celor doi sunt, eventual, o lipsa de claritate a discursului la Florin Iaru si de empatie la Marius Chivu. Din înregistrare se vede cum Florin Iaru încearca sa nuanteze catre adolescenti care nu citisera Lolita interpretarea romanului si vorbeste despre modul în care naratorul da impresia ca este sedus de aceasta. Explicând ca pedofilia s-ar folosi pentru relatii cu copii sub 5 ani, el foloseste un termen care nu exista în româna, „nimfetoman”, care s-ar aplica relatiilor cu preadolescente de 12 ani. Chiar daca dl. Iaru are dreptate sa se simta acuzat pe nedrept de cautionarea pedofiliei, elevii prezenti ar fi meritat un discurs lipsit de orice fel de ambiguitate, care sa nu poata genera astfel de interpretari, iar cei care au polemizat cu el pe Facebook ar fi putut avea parte de un limbaj mai temperat. În cazul lui Marius Chivu, acesta raspunde la o întrebare despre dorinta de control a parintilor si, vulnerabilizându-se, a vorbit despre violenta si bullying-ul suferite în copilarie. Însa, prin relativizarea unor influente negative pe care acestea le-ar avea asupra vietii de adult, în sensul afirmatiei sale ca nu toti cei batuti ajung anxiosi, depresivi sau cu diverse patologii, este acuzat de unii dintre cei prezenti în sala ca normalizeaza violenta. Nu poate pretinde nimeni ca un scriitor sa vorbeasca din postura unui specialist în lucrul cu trauma, iar sinceritatea sa merita aplaudata. De aceea, feedback-ul legat de empatie poate fi un rezultat pozitiv al unei astfel de dezbateri, în care constientizam ca exista si alte perspective decât ale noastre, la fel de demne de a fi luate în seama si validate. Daca scandalul de la Clubul Logos s-a stins dupa interventiile extensive ale unora dintre cei implicati si aparitia înregistrarii, parte din discursul Anei Blandiana din ultima seara a FILIT a polarizat lumea literara si pe cei interesati. Dupa o seara de sâmbata în care s-a discutat, în formula exclusiv feminina, despre feminism, pozitia cunoscut conservatoare a Anei Blandiana a generat reactii vehemente inclusiv de la admiratori ai operei sale. Printre altele, în dialogul cu moderatoarea Svetlana Cârstean, pasiva în fata invitatei, doamna Blandiana s-a aratat reticenta fata de folosirea formei feminine a cuvântului scriitor si, mai grav, a acreditat ideea ca o democratie trebuie construita dupa vointa majoritatilor. Mai mult, Ana Blandiana s-a aratat agasata de corectitudinea politica si dezbaterile despre drepturile minoritatilor. O parte dintre scriitoarele invitate la FILIT si-au manifestat dezaprobarea fata de acest discurs, precizând clar ca acest lucru nu înseamna negarea valorii operei Anei Blandiana. Pozitia lor a fost preluata si de alte voci. În replica, o parte dintre sustinatorii pozitiilor exprimate de Ana Blandiana s-au coalizat si si-au exprimat revolta, uneori extrem de agresiv. Exemplul poetului Ovidiu Nimigean, care i-a acuzat pe cei care si-au exprimat indignarea fata de pozitiile discutabile ale doamnei Blandiana ca sunt „neokomisari” si i-a sters din lista de prieteni de pe Facebook a fost urmat si de alte nume. Artistul George Rosu a si postat un desen în care remarca ironic faptul ca, prin intermediul FILIT, se mai citesc si scriitorii români între ei în comentarii. Aceasta polarizare puternica nu este data doar de acest caz punctual, ci de dorinta unora de a apara lumea asa cum o stiau, de a încremeni trecutul si a-l împinge într-un prezent dominat de alte idei, valori si discursuri pe care, pentru a ramâne relevant, ar trebui sa faci macar un efort sa le întelegi. De fapt, alinierea lor este cu cel care sustine puncte de vedere acceptate ca normale în trecut, dar problematice în prezent, în numele libertatii de exprimare. De cealalta parte sunt cei care, conectati la discursurile globale, îsi doresc ca societatea româneasca sa progreseze într-un ritm mai accelerat. Temele abordate de acestia lovesc în pozitiile privilegiate ale establishment-ului conservator, care se apara mai ales deturnând impactul pe care corectitudinea politica, cancel culture si miscarea woke le pot avea asupra vietilor noastre. Ei se arata mai preocupati de cei afectati de discurs si cer un grad mai mare de responsabilitate si empatie din partea primilor, care apara dreptul de a livra si a reproduce ideile discutabile. În „Despre idei si blocaje”, H.R. Patapievici sustine ca, începând din secolul al XIX-lea si pâna în prezent, schimbul intelectual care are loc în cultura româneasca are la baza modelul culturii generale. „La noi, admirat este scriitorul, nu savantul; omul de spirit, nu logicianul. Pretuita este cultura generala, nu specializarea tehnica”*. Iar publicul iesean si-a aratat mereu pretuirea fata de scriitorii prezenti la FILIT. Aceasta pretuire vine si cu o responsabilitate: pe scena ei nu sunt doar autorul de fictiune sau poezie, ci si o persoana publica a carui discurs ajunge, necenzurat si moderat doar de inspiratia si prezenta de spirit a partenerului de dialog, catre publicul larg, de la adolescenti la iubitori de literatura de toate vârstele, pâna la specialisti sau colegi de breasla. Nici un om rezonabil nu va pretinde cenzurarea unor opere scrise în alte timpuri, darâmarea unor statui sau distrugerea unui patrimoniu cultural, doar din cauza faptului ca nu mai corespund grilelor de interpretare sau valorilor actuale. Dar tocmai pentru ca între timp societatea a evoluat, e nevoie ca expunerea la astfel de produse culturale sa fie contextualizata, în asa fel încât orice privitor, indiferent cât de avizat sau informat e, sa aiba câteva instrumente ajutatoare în receptarea lor. Ca iesean, îmi doresc ca FILIT sa ramâna o platforma deschisa, incluziva, care sa prilejuiasca astfel de dezbateri si pe scena, în direct, pe lânga cele din comentariile din social media. E nevoie urgenta de practicarea empatiei si a dorintei de a întelege si respecta si alte puncte de vedere, pâna când reusim sa perfectam acest mod de relationare. * H.R. Patapievici - Despre idei si blocaje, 2007, Ed. Humanitas, pg. 63 George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
