Interviu cu poetul si traducatorul Adrian Oproiu, stabilit în Zagreb, dupa ce a plecat la 29 de ani din România, îndragostit de o poeta croata care a venit la un festival în orasul sau de bastina, Curtea de Arges. Adrian Oproiu a venit anul acesta la FILIT ca traducator a trei scriitori importanti croati, lansându-se o carte în timpul festivalului cu opera acestora: Miroslav Kirin, Nada Topić si Goran Čolakhodžić.. - Sa începem cu o discutie mai veche: granita între traducere si creatie originala e foarte fina. Unii argumenteaza chiar ca în adaptarea dintr-o limba în alta, o persoana care cunoaste foarte bine limba, dar e lipsita de simt creativ si literar, nu va putea face o traducere care sa reflecte cu adevarul spiritul operei, mai ales în cazul poeziei. Tu esti si poet, si traducator. Te-a ajutat acest lucru? Sunt poet si traducator, asa este, dar înainte de asta am terminat Facultatea de Filosofie în Bucuresti. Printre multele materii care se studiaza acolo, importanta a fost hermeneutica, deci vorbim de interpretarea textului. Gândindu-ma înapoi putin, cred ca formatia asta a contat foarte mult: cea de student la filosofie, faptul ca am fost învatat sa ma uit foarte atent la un text, sa-l interpretez, sa-l rasucesc pe toate fetele, fiindca pe atunci nu stiam ca voi deveni traducator. Ceea ce ma face pe mine în primul traducator este de fapt dragostea fata de literatura. Pentru mine conteaza foarte mult acest respect fata de text. Faptul ca nu îl tratez usor, trebuie sa intru înauntrul lui, sa-l „vad”. Iar chestiunea asta nu tine foarte mult de gramatica, ci de spiritul textului. Faptul ca ma ocup de poezie, ca am scris poezie, conteaza bineînteles la fel de mult, mai ales când traduci poezie. Nu doar faptul ca ai scris, ci faptul ca ai citit mult, ca ai un background. - Cum ajunge un profesor de logica si filosofie de la Curtea de Arges sa fie poet si traducator în Croatia? Parcursul meu poate e destul de neobisnuit, fiindca e greu de ajuns în Croatia - oamenii nu prea se duc acolo ca sa munceasca. Sunt din Curtea de Arges, studiile le-am facut în Bucuresti, dar m-am întors si am fost profesor în orasul meu unde am lucrat si la un ziar local. În Curtea de Arges are loc de mult timp un festival destul de mare, doar de poezie. Ca ziarist, la acel festival am cunoscut-o pe viitoarea mea sotie, o poeta venita din Croatia. La un an si ceva dupa aceea m-am mutat în Croatia, la 29 de ani. - Stiai limba înainte de a mers acolo? Deloc, absolut deloc. Nici nu prea stiam ce înseamna lumea de acolo. Contactul si intrarea mea în tara si în cultura croata au fost destul de bruste; nu le cunosteam deloc. Nu a fost în plan sa devenim si traducatori. Dar la o seara dedicata literaturii române la un club din Zagreb a fost prezent si un poet, Cosmin Perta, iar unul dintre traducatorii de acolo, care stia ca noi ne ocupam si de poezie, ne-a facut acesta oferta, sa îl traducem. Asa am început, ne-a placut si am continuat munca asta apoi peste ani. - Volumul lansat la FILIT contine poezii de Miroslav Kirin, Nada Topić si Goran Čolakhodžić. Ce îi leaga pe acesti poeti, au elemente comune sau sunt generatii total diferite? Sunt scriitori care se cunosc între ei si se citesc între ei. Nu sunt neaparat influentati unii de altii. Ei reprezinta, de fapt, trei generatii separate. Miroslav Kirin este cel mai în vârsta, urmat de Nada Topić, apoi de Goran Čolakhodžić. Miroslav Kirin are o abordare lirica mai ludica, mai post-moderna, la fel si Nada Topić, desi pune accentul mai mult pe biografie fata de Kirin, care se joaca foarte mult la nivel textual si intertextual. Iar Goran Čolakhodžić vine de undeva din zona modernismului; a facut brusc un salt spre lirica contemporana, dar acel modernism nu a disparut. Sunt si nu apropiati, însa cu siguranta sunt reprezentativi pentru generatiile lor. Nu stiu daca poezia trebuie sa ajunga la un public mai larg - Ce crezi ca îi lipseste poeziei contemporane sa sparga bariera si sa ajunga la un public mai larg? Poezia a avut întotdeauna un numar mai mic de cititori si lucrul acesta cred ca va ramâne mereu la fel. Dar în lumea de astazi poetul poate sa iasa mai usor în fata publicului, pe mai multe canale. Sunt poeti si în România care si-au format un public, se vede asta foarte clar. Cred ca si-au adaptat pâna la urma si limbajul în sensul acesta - poate voit sau nu. Dar cred ca exista o zona de comunicare si una în care nu mai comunica. Depinde foarte mult de scriitor. - Este vesnica întrebare: daca scrii pentru tine sau daca scrii pentru altii. Sunt poeti si poeti, daca ne referim la cei croati, cred ca Miroslav Kirin este accesibil publicului, Nada sigur este, dar Goran vine din zona modernista, care are un fel mai criptic, putin mai dificil, bazat pe asocieri culturale care nu sunt mentionate direct. Nu stiu daca poezia trebuie sa ajunga la un public mai larg, dar exista segmente din ea care ajung, cu siguranta. Am remarcat în România un fenomen la moda: sunt multe „videopoeme”, o poezie cu suport video. Ar trebui sa iasa cumva în întâmpinarea unui public mai larg. Plus ca sistemul de festivaluri este mult mai amplu fata de anii precedenti, astfel încât astazi a devenit o normalitate pentru un poet sa circule cu poeziile lui în Europa si în lume. În Croatia exista mai multe proiecte de poezie si muzica. Aici, poetul este ca la concert, sunt si poeti muzicieni, altii care au început sa combine lucrurile. Întâmplator, sunt si eu printre cei care încearca sa combine poezia cu muzica. Desi nu stiu daca în cele din urma va fi pentru publicul larg. - Vorbim de muzica adaptata versurilor sau versuri puse pe muzica? Exista multe posibilitati. Poti pune versurile pe muzica, si sunt unii care îsi cânta versurile. Ceea ce încerc eu sa fac este sa compun muzica pentru fragmente de poezie gata scrise sau scriu pentru o anumita muzica. Încerc sa le fac cumva organic. Ideea mea este cea a unei carti-CD care ar urma sa nu fie efectiv o carte ci, daca o sa îmi iasa, va avea o forma drama radiofonica. Poezia este doar citita, dar în spate nu este doar muzica, ci si ambient. Cred ca sunt tot felul de încercari în poezie care ies în zona aceasta a experimentelor cu alte arte. Scoate televizorul din casa si vei gasi tu, ca parinte, timp sa citesti pentru copilul tau - Croatia are o strategie nationala de promovare a lecturii între 2017 - 2022, în care anul 2021 a fost declarat anul lecturii. Exista si un proiect, din ce am vazut, care declara Croatia prima tara care devine „Free Reading Zone”, oferind acces gratuit, fara permis de biblioteca, la peste 100.000 de carti pe teritoriul ei. Se vad rezultatele acestor campanii la nivelul oamenilor de rând? Îmi este greu sa raspund la întrebarea aceasta deoarece nu sunt într-o zona de unde sa fiu cel mai bun observator. Dar daca se citeste sau nu... ei se plâng ca nu se citeste, ca vânzarea de carte nu merge foarte bine. Este un sistem interesant la nivelul bibliotecilor publice: în momentul în care te duci sa iei o carte împrumut, totul se inventariaza online. Autorii care au carti în bibliotecile publice, la fel si traducatorii, pot sa vada exact câte carti s-au împrumutat de-ale lor si pot sa urmareasca cumva, într-un mod concret, ce se întâmpla cu cartile lor mai departe, la un anumit public. La cel care acceseaza bibliotecile publice. - În România nu avem astfel de initiative national asumate. Cum crezi ca poti aduce astazi un copil catre lectura, când atentia e împartita în sute de locuri? Îti dau exemplul meu, din familie, care s-ar putea sa nu fie valabil pentru foarte multi oameni. Eu nu am televizor acasa de foarte mult timp. Fata mea de 5 ani nu a crescut cu televizor. Se uita în weekenduri la bunici la câteva desene animate, mai punem si noi acasa din când în când pe laptop. E incredibil cât de mult timp îti manânca televizorul: si tie, ca om matur, si copiilor. Sunt familii în care copiii cresc cu televizorul deschis non-stop în casa. Când sa mai fie timp de lectura? Scoate televizorul din casa si vei gasi tu, ca parinte, timp sa citesti pentru copilul tau. Fetita mea are de la 2 ani abonamentul ei la biblioteca. În fiecare luna mergem acolo, stie în principiu rafturile, zonele unde sunt cartile în functie de gen, unde sunt povestile. Evident, la sectia de copii. Si îsi alege ea foarte frumos ce vrea sa îi citim noi, pentru ca are 5 ani acum. - Deci prima întâlnire cu lectura vine acasa în familie, de mâna cu parintii când îi deschid pofta aceasta pentru a citi. Sigur, nu exista altceva.
