Un turism spatial de masa e una din cele mai trasnite idei pe care le-am întâlnit în ultima vreme. Din fericire, ma consolez cu gândul ca e irealizabila. Întâmplarea a facut sa urmaresc scurta aventura spatiala a lui Jeff Bezos la postul de televiziune Aleph News. În studio, o doamna, al carei nume nu-l stiu (n-am vazut transmisia chiar de la început), a comentat evenimentul cu un soi de fervoare mistica. A tot repetat ca traim un moment istoric si ca omenirea a intrat într-o era noua. Nici interventia sobra si echilibrata a lui Andrei Bacalu (binecunoscut celor din generatia mea) nu i-a domolit entuziasmul. Doamna ne-a asigurat, cu o insistenta ce a devenit curând obositoare, ca zborul lui Bezos inaugureaza „turismul spatial“ si ca de acum înainte „fiecare va putea zbura în cosmos“ (variante: „oricine, toata lumea va putea zbura în cosmos“). Despre turism spatial a vorbit si miliardarul Richard Branson, care a facut recent o experienta similara. Jeff Bezos a subliniat ca gestul sau arata dorinta de a trasa un drum în spatiu în asa fel încât „copiii nostri sa-si poata construi acolo viitorul“. E foarte probabil ca declaratiile altui miliardar, Elon Musk, care pregateste si el o iesire în spatiul cosmic, vor merge în acelasi sens. Se vorbeste si de crearea unor „hoteluri spatiale“ prevazute, presupun, cu tot confortul. Într-un cuvânt, ni se sugereaza ca piata turismului spatial va fi, foarte curând, în plina expansiune. Departe de mine intentia de a minimaliza ceea ce au facut Jeff Bezos si ceilalti miliardari. Dimpotriva, vad aici o dovada clara a beneficiilor pe care le poate aduce sectorul privat si a capacitatii lui de a investi în tehnologia de vârf. Am fost impresionat, de asemenea, sa vad ca Bezos a fost însotit si de o doamna ce are frumoasa vârsta de 82 de ani. Dincolo de asta însa, democratizarea turismului spatial mai are foarte mult de asteptat, în ipoteza ca ea va deveni cândva efectiva. Tânarul care a facut parte din echipa lui Bezos a platit cocheta suma de 28 de milioane de dolari. În proiectul lui Richard Branson, „biletele“ cele mai ieftine vor costa, pare-se, în jur de 250.000 de dolari. Expertii considera ca aceste tarife nu vor scadea tocmai fiindca astfel de calatorii trebuie sa-si mentina statutul lor de aventura exceptionala din toate punctele de vedere. În consecinta, turismul va continua sa ocupe, în economia spatiala, un loc marginal. Oricum, navele lui Bezos si Branson au explorat mai degraba frontierele spatiului cosmic. Ziarul Le Figaro vede în aceste experiente un amestec între operatii de prestigiu (dovada a unui ego supradimensionat) si interese economice, în speranta ca investitiile vor putea fi acoperite într-o buna zi. Discursul entuziast al doamnei de la Aleph News mai arata ceva, si anume ca daca e normal sa ne lasam în voia unor visuri îndraznete, ar trebui totodata sa acceptam, cu luciditate, limitele acestor proiecte. Este uluitor cu câta nonsalanta afirma unii ca vom „coloniza“ planeta Marte si ca asta va fi o salvare pentru omenire, din cauza ca ea nu va mai încapea pe Pamânt. Pe de o parte, acest plan este, dintr-o multime de puncte de vedere, abracadabrant, pe de alta el echivaleaza cu o declaratie de neputinta: am fi, asadar, incapabili sa ne organizam ca sa supravietuim pe planeta noastra. Astfel de false solutii întâlnim la tot pasul. Sunt automobilele prea numeroase si circulatia a devenit un infern, plus ca e periculoasa ? Le înlocuim cu niste vehicule aeriene, ca si cum ele nu ar acoperi cerul si nu s-ar putea ciocni. Înlocuim sursele traditionale de energie dar ne ferim sa admitem cât de daunatoare sunt eolienele - desfigureaza peisajul, capoteaza daca nu e vânt si utilizeaza cantitati uriase de metale si de ciment. Grija pentru mediu îmbraca, nu o data, forme ridicole: la recentul Festival de la Cannes au fost interzise paharele si paiele din plastic, dar multi participanti au venit cu avionul din toate colturile lumii. Ideea ca „fiecare va putea zbura în cosmos“ este, la rândul ei, simptomatica pentru un anumit tip de gândire. Regasim aici, în fond, realitatea de astazi a turismului de masa care, într-adevar, este consecinta democratizarii societatii. Numai ca turism de masa înseamna si plajele viermuind de oameni de la Mamaia si Eforie, si hoardele de turisti care asalteaza în fiecare an Venetia, si pacheboturile imense care pretind, cu nerusinare, ca pot patrunde si acosta oriunde etc. Un turism spatial de masa e una din cele mai trasnite idei pe care le-am întâlnit în ultima vreme. Din fericire, ma consolez cu gândul ca e irealizabila. Plus ca abia reîncepem, cu mare greutate, sa regasim turismul obisnuit, în conditii cât de cât normale: ceea ce ar trebui sa ne preocupe astazi ar fi instalarea deplina a acestei normalitati. Alexandru Calinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi, critic literar si scriitor.
