Dr. David L. Hadaller a fost, între 1987-88, profesor Fulbright la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi. PressHUB l-a invitat sa povesteasca cum a simtit si ce a trait în România comunista în ultimii ani ai regimului lui Ceausescu. Iar la final sa ne spuna si cum crede ca s-a schimbat tara în care a revenit repetat si dupa 1989, fie si pentru ca s-a însurat cu o românca. Cele mai importante idei: Prima mea impresie la Otopeni a fost ca e o lipsa sau o întrerupere a curentului electric. Aeroportul slab luminat era rece si întunecat chiar si la ora sase seara, în octombrie. Oamenii au învatat sa mearga pe mai putina lumina în centrul Bucurestiului. Alt aspect care mi-a atras atentia: nu existau reclame stralucitoare. Autoritatile erau convinse ca lectorii Fulbright nu erau doar propagandisti activi pentru „Occident”, ci si „agenti” ascunsi pentru serviciile de informatii americane. Cum ar putea exista cozi la pâine? Mai târziu mi s-a spus ca oamenii strâng alimente pe baza zvonurilor ca nu vor mai fi sau cumparau mai multa pâine din cauza penuriei din satele lor, unde nu erau prea multe brutarii. Cititi materialul integral pe presshub.ro
