Desigur, o legenda urbana, unul din miturile care însotesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevarate culturi a seismului în România. Povestea cu tencuiala antiseismica ar fi de râs, daca nu ar fi de plâns. Totul a început la cutremurul din 4 martie 1977. Atunci au murit aproape 1.500 de oameni si s-au prabusit 35.000 de locuinte. Imediat dupa cutremur s-au luat masuri de consolidare a cladirilor afectate de seism. În aceasta actiune au fost implicati numerosi specialisti în constructii, printre care si unul dintre marii dizidenti ai României, inginerul de 51 de ani la vremea aceea, Gheorghe Ursu de la Institutul pentru Sistematizare, Locuinte si Gospodarire Comunala din Bucuresti. Ursu, absolvent al Politehnicii din Bucuresti, Facultatea de Constructii, era sef de atelier specializat în calculul structurilor de rezistenta, avea preocupari literare si artistice, era prieten cu multi oameni de cultura, era dat afara din partid din 1950, iar în 1970 i se publicase un volum de versuri prefatat de Nina Cassian. Lui Ursu i se încredinteaza spre consolidare una dintre cladirile emblematice ale Bucurestilor, blocul Patria (fost ARO), cu 11 niveluri, de pe Bulevardul Gheorghe Magheru, creatie a arhitectului Horia Creanga. Dupa patru luni de la cutremur, Gheorghe Ursu a venit acasa si a zis: „N-o sa va vina sa credeti, o sa-l vad pe Ceausescu”. Fusese anuntat ca peste câteva zile, pe 4 iulie, urma sa fie o sedinta cu toti cei implicati în consolidari, pâna la nivelul de sefi de santier. Dupa marturiile familiei, Ursu, optimist din fire, spera ca o sa primeasca cine stie ce ajutor sau utilaje, pentru ca pe santierele de consolidari erau lipsuri mari si nu se înainta destul de repede. Spre stupefactia sa, Ceausescu ordona sistarea lucrarilor de consolidare, în ciuda faptului ca expertizele aratau ca multe imobile fusesera grav afectate de cutremur si constituiau un pericol pentru locatari. Asa cum rezulta dintr-o înregistrare audio, Ursu îsi pregatise o interventie în care sustinea importanta asigurarii sigurantei oamenilor, dar nu ia cuvântul, asa cum nimeni din sala nu o face. Îsi continua activitatea pe santier, iar, într-o nota informativa, un informator precizeaza ca Gh. Ursu la blocul Patria a spus ca va camasui doi stâlpi peste avizul IGSCI, chiar daca va suporta costul lucrarii din salariul sau (VEDETI AICI (ong.ro)). Ursu notase aproape integral discutiile de la sedinta din 4 iulie 1977 si, pe baza acestora, scrie o scrisoare pentru postul de radio Europa Libera. Prima încercare de expediere a scrisorii a fost în anul 1977, prin intermediul fiului sau, care prezinta scrisoarea unei belgience, care venise la Bucuresti cu ocazia TIBCO - Târgul International de Bunuri de Consum. Persoana în cauza citeste documentul, dar când vede ca în acesta este incriminat Ceausescu, refuza preluarea scrisorii. Abia în 1978 Gheorghe Ursu reuseste expedierea scrisorii la Radio Europa Libera, unde va fi citita în 1979, la exact doi ani de la cutremur (cea mai eficienta în acest sens era Doina Cornea, care, atunci când reusea sa intre în contact cu un strain de încredere, îi plasa mai multe scrisori, cu rugamintea catre acesta de a le expedia pe rând la Europa Libera, la anumite intervale de timp, spre disperarea agentilor Securitatii care îi pazeau locuinta). Virgil Ierunca si Alain Paruit, pentru a proteja identitatea autorului, prezinta scrisoarea ca fiind din partea unui arhitect, în cadrul emisiunii Povestea vorbei, difuzata duminica, 4 martie 1979, ora 20.10. Transcrierea integrala a emisiunii se pastreaza la Institutul Hoover, Stanford, California. Scrisoarea are doua parti, 4 iulie 1977 - cutremurul nestiut si Noul Persepolis. În prima parte, autorul arata, la început, felul în care, în primele zile de dupa cutremur, pe fondul panicii si al unei puternice stari emotionale, s-au dat verdicte de o gravitate extrema, conform carora cele mai multe cladiri expertizate au fost declarate nelocuibile. Apoi, autorul arata ca, la interventia lui Gheorghe Cioara, viceprim-ministru (un activist mai scolit, cu studii de inginerie hidrotehnica începute la politehnica bucuresteana si finalizate la Institutul Politehnic din Leningrad), s-a reconsiderat modul de evaluare a cladirilor, prin stabilirea unor criterii precise de expertizare, care au restrâns numarul imobilelor care trebuiau evacuate. Ursu spune ca …Evident ca aceasta decizie de sus comporta un anume risc, dar, în situatia de atunci, era unica atitudine acceptabila, contrariul însemnând evacuarea marei majoritati a locuintelor capitalei, exodul, haosul, cu implicatii mai grave decât însusi cutremurul. Daca lucrurile pareau a se desfasura oarecum normal, la sedinta din 4 aprilie 1977 Ceausescu se dezlantuie împotriva specialistilor în constructii deoarece …case care nu aveau nimic au fost cioplite, cica pentru a se vedea daca stîlpul de beton nu are nimic. Astfel, seful statului ajunge la concluzia ca inginerii si proiectantii au distrus cu mult mai mult decât ceea ce a fost distrus de cutremur. Nu sunt uitati nici profesorii universitari: …ce-i aia ca asa au spus profesorii? Ei raspund de Capitala sau voi, secretarii de Partid care raspundeti de fiecare zid distrus? În final, Gheorghe Ursu arata ca …s-au primit ordine de încetare a consolidarilor (…) pentru ca pâna la 23 august Capitala sa fie curata, fara schele, proaspat varuita. Pentru aceasta operatie din urma, folclorul bucurestean a inventat imediat un termen - tencuieli anti-seismice. Partea a doua a scrisorii se refera la intentia lui Ceausescu de a construi noul Centru Civic al Capitalei pe Dealul Arsenalului. Gheorghe Ursu, care era urmarit de multa vreme de Securitate, va fi arestat în 1985, pentru detinere de valuta (vreo 15 dolari), si va fi ucis în puscarie dupa doua luni. Dupa 1990 au fost efectuate la Bucuresti reparatii la fatadele unor imobile cu bulina rosie, reînviindu-se, astfel, mitul tencuielii antiseismice. Oricum, o tencuiala antiseismica ar fi ca un fel de vopsea auto care ar proteja autoturismul si pasagerii împotriva accidentelor rutiere. Profesorul Neculai Seghedin este Prorector la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi.
