A utiliza dosarul taiwanez ca exemplu al nevoii de distantare de SUA, exact în momentul în care China comunista începea manevre militare de intimidare a insulei, înseamna sa accentuezi intentionat aceasta desolidarizare. Iar folosirea termenului „vasal” - aceasta ar fi, dupa domnul Macron, soarta Europei daca nu-si dezvolta autonomia strategica - a provocat deja reactii negative, nu doar pe malul american al Atlanticului. Agenda diplomatica a ultimelor zile a fost dominata de vizitele la Beijing ale presedintelui francez, Emmanuel Macron, si ale presedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Folosirea pluralului („vizite”) este mai adecvata, chiar daca domnul Macron a dorit sa transmita un semnal de convergenta europeana, prin invitatia adresata sefei Executivului comunitar de a-l însoti în calatoria spre celalalt capat al lumii. Cei doi oaspeti nu numai ca au avut programe separate, exceptând întâlnirea trilaterala cu Xi Jinping, dar si mesajele pe care le-au transmis au fost, într-o anumita masura, divergente. Din fericire, nu au aparut fisuri pe tema razboiului ruso-ucrainean si a posibilului rol al Beijingului în influentarea comportamentului lui Vladimir Putin. Din pacate, însa, eforturile lor nu aveau cum sa-l impresioneze pe liderul chinez, prea putin interesat, în acest moment, de aplauzele Occidentului. Dupa cum se stie, doamna von der Leyen a ramas pe linia previzibila a nevoii UE de a coopera cu o putere care este, în esenta, un competitor strategic al Europei. Dupa ce sustinuse, la sfârsitul lunii martie, un discurs realist si destul de aspru pe tema relatiilor UE-China, presedinta Comisiei nu se putea astepta la o primire calduroasa la Beijing - si nu s-a înselat. Dar, spre meritul sau, a tinut steagul ridicat si si-a permis chiar sa afirme nevoia de stabilitate în strâmtoarea Taiwan - cu alte cuvinte, sa faca apel la evitarea oricaror gesturi de escaladare. Cu siguranta ca doamna von der Leyen stia foarte bine ca, exact în momentul în care facea acest apel, armata chineza facea ultimele pregatiri pentru manevrele extrem de agresive ce aveau sa fie declansate imediat dupa plecarea înaltilor oaspeti - exercitii care au inclus simularea unor bombardamente de precizie împotriva unor tinte din Taiwan. Domnul Macron, pe de alta parte, s-a pozitionat atât ca promotor al intereselor economice si politice franceze, cât si ca exponent al ideii de autonomie strategica europeana. Din aceasta conjunctie a rezultat un mesaj mult mai agreabil pentru Beijing: fara a nega divergentele între cele doua parti, presedintele francez a accentuat componenta de cooperare, în detrimentul celei conflictuale. Si, la scurt timp dupa încheierea vizitei, într-un dialog cu reporterii publicatiilor Les Echos si Politico, a mers pâna-ntr-acolo încât sa postuleze nevoia ca Europa unita sa se detaseze de SUA în dosare precum cel taiwanez. Desigur ca europenii nu sunt obligati sa-si asume politica Statelor Unite în privinta Taiwanului: linia „o singura China” lasa loc de interpretari pe care fiecare tara (sau bloc, în cazul UE) le calibreaza în functie de propriile interese. Prea putini dintre europeni cred, cu adevarat, ca alianta cu SUA ar trebui sa opereze în afara cadrului sau de definitie - continentul nostru si zona nordica a Atlanticului. Problema reala, în relatiile transatlantice, este ca aceasta alianta nu poate fi transformata într-una globala, „împotriva oricui”. Din acest punct de vedere, domnul Macron este pe deplin acoperit politic. Dar a utiliza dosarul taiwanez ca exemplu al nevoii de distantare de SUA, exact în momentul în care China comunista începea manevre militare de intimidare a insulei, înseamna sa accentuezi intentionat aceasta desolidarizare. Iar folosirea termenului „vasal” - aceasta ar fi, dupa domnul Macron, soarta Europei daca nu-si dezvolta autonomia strategica - a provocat deja reactii negative, nu doar pe malul american al Atlanticului. Daca acest enunt ar fi apartinut unui analist politic sau unui specialist în studii de securitate, el ar fi trecut neobservat. Venind, însa, din partea sefului de stat al Frantei, stat angajat în efortul comun al Aliantei Nord-Atlantice, el readuce în actualitate vechile griji ale americanilor privind viitorul relatiei SUA cu o Europa integrata politico-militar. Si, foarte important, desi s-ar putea sustine ca declaratia domnului Macron nu are prea multa relevanta pentru evolutia situatiei din Ucraina, lucrurile sunt mult mai complicate: orice tensiuni în interiorul taberei occidentale stimuleaza Kremlinul sa continue agresiunea, cu sau fara sprijin din partea statelor-prietene.
