În urbanismul iesean, nimic nu este mai etern decât provizoratul. În urma cu 10 ani, un panou publicitar a fost instalat pe blocul cunoscut iesenilor sub numele de „1001 articole” din Podu Ros. Constructia „provizorie” a devenit între timp o parte a peisajului. La fel de etern pare sa devina si conflictul juridic referitor la panou. Montarea acestuia a fost contestata dintru bun început de o parte a locatarilor, de la ultimul etaj al blocului. În timp, a ramas doar o contestatoare. Magistratii Judecatoriei i-au dat dreptate, considerând panoul ca amplasat ilegal. Cei ai Tribunalului, dimpotriva, au apreciat ca a comis un abuz de drept împotrivindu-se. Curtea iesean de Apel este ultima instanta, cea de la care se asteapta verdictul. Prima sentinta, favorabila reclamantei În ianuarie 2013, SC Wink SRL a încheiat cu asociatiile de proprietari de pe trei scari ale blocului un contract de locatiune vizând o parte a acoperisului. În cazul scarii C, obiectul contractului a fost o suprafata de 60 mp din acoperis. Închirierea spatiului a fost aprobata cu majoritate de voturi de adunarea generala a proprietarilor, tabelul cu semnaturi reprezentându-i pe 90- dintre acestia. Nu însa si pe cei de la ultimul nivel. Trei dintre acestia, printre care si Emilia B., au contestat în instanta autorizatia de construire, invocând disconfortul provocat de lucrari si faptul ca noua constructie afecta structura de rezistenta a blocului. Au câstigat, în 2016 Curtea de Apel dispunând anularea autorizatiei, motivat de lipsa acordului locatarilor de la ultimul etaj. Panoul publicitar era însa deja instalat si nu a mai fost îndepartat. Wink SRL a reluat procedurile de autorizare, pentru intrarea în legalitate. A obtinut un nou certificat de urbanism, în 2017. În cadrul acestuia i s-a solicitat sa obtina însa acordul tuturor proprietarilor de la ultimul nivel. Emilia B. a refuzat în continuare sa semneze. Cazul a ajuns în instanta, firma solicitând emiterea unei hotarâri judecatoresti care sa suplineasca acordul necesar. Alaturi de firma publicitara, au intervenit în proces, în nume propriu, si patronul Wink, Doru Eugen Chirica si asociatia de proprietari. În actiunea depusa la Judecatorie, reprezentantii Wink au aratat ca au efectuat lucrari de reparatie a hidroizolatiei blocului, a efectuat expertize care demonstrau ca structura de rezistenta nu fusese afectata de structura metalica ce sustinea panoul si ca nu se producea niciun fel de disconfort fonic, auditiv sau vizual. Refuzul Emiliei B. de a semna nu era justificat, ci reprezenta un abuz de drept. De cealalta parte, femeia a afirmat ca societatea reparase hidroizolatia pe care tot ea o distrusese prin lucrarile de constructie. De altfel, si reparatiile fusesera facute prost, existând în continuare infiltratii. Vântul provoca un zgomot puternic la impactul cu panoul. Partea exterioara a planseului era afectata, împiedicând-o sa-si monteze termosistem. Constructia „provizorie” era periculoasa si trebuia demolata. Întâmpinarea depusa de femeie a fost urmata de replica Wink SRL. Nu exista niciun temei legal pentru demolarea panoului. În plus, apartamentul Emiliei B. nici macar nu se învecina cu cadrul acestuia, pozitie sustinuta si de reprezentantii asociatiei. Acestia din urma au adaugat ca nu existau infiltratii de ape pluviale, iar constructia nu provoca niciun disconfort. La rându-i, Doru Chirica a depus la dosar rapoartele de expertiza tehnica, contractele pentru lucrarile de consolidare si hidroizolare si de montare a structurii metalice. A doua sentinta favorabila reclamantei Magistratii Judecatoriei au luat act de continutul expertizelor tehnice, favorabil SC Wink SRL. Totusi ei au apreciat ca nu se poate trece peste vointa Emiliei B. „Proprietara apartamentului nu poate fi obligata sa suporte modificarea mediului ambiental si destinatia locuintei sale, pentru a facilita reclamantului desfasurarea unei activitati comerciale în profitul sau si în detrimentul locatarilor. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv si absolut, proprietarul unui bun fiind îndreptatit sa exercite singur toate prerogativele conferite de acest drept. Acesta poate utiliza bunul sau asa cum doreste, fara ca vreo alta persoana sa poata interveni într-un mod oarecare”, au spus judecatorii. Concluzia lor a fost clara: „refuzul pârâtei de a-si da acordul pentru edificarea acestei lucrari nu este abuziv si nici nejustificat”. În plus, mai aparea o problema pentru Wink SRL. Al doilea certificat de urbanism expirase în 2018, iar firma nu demonstrase ca l-ar fi prelungit. Ca urmare, magistratii Judecatoriei au aprobat cererea Emiliei B. de demolare a panoului publicitar. Sentinta a fost contestata de Wink SRL si Doru Chirica, care au solicitat luarea în considerare a reglementarilor specifice functionarii asociatiilor de proprietari, inclusiv cele referitoare la „ancorarea de reclame” si au invocat concluziile diverselor expertize. Panoul nu afecta structura de rezistenta a blocului, nu prezenta risc din punctul de vedere al sigurantei la incendii, masuratorile facute în conditii de vânt puternic demonstrau ca panoul nu era o sursa de zgomot ci chiar avea „un efect de ecranare în sus a undelor de zgomot produse de traficul din intersectia Podu Ros”, iar prin hidroizolatia nu treceau infiltratii de apa. Emilia B. refuzase accesul expertului în locuinta pentru verificarea acestui ultim aspect, invocând faptul ca în acel moment nu avea infiltratii. Ceilalti locatari implicati în primul proces renuntasera sa se mai opuna, dând declaratii ca nu mai exista niciun inconvenient. Emilia B. fusese invitata sa consulte documentatia tehnica a lucrarii, odata cu ceilalti proprietari care îsi dadusera acordul, dar refuzase. Certificatul de urbanism nu impunea de fapt niciun termen pentru intrarea în legalitate, deci nu putea sa fie expirat. În fata Tribunalului, Emilia B. si-a reafirmat pozitia. Noul certificat de urbanism era valabil un an, termenul fiind depasit. Apoi, daca Wink SRL putea sa închirieze spatiul de pe terasa doar cu acordul majoritatii porprietarilor, nu acelasi lucru se întâmpla când era voba de constructie. În acest caz era nevoie de un nou acord, inclusiv al proprietarilor învecinati. Or, firma realizase lucrarea înainte sa fi cerut acest acord, ceea ce facea constructia ilegala dintru bun început. Suma de 200 de euro pe care Wink o platea drept chirie lunara pentru spatiul de pe terasa era de altfel infima. Femeia a contestat si rezultatele expertizelor tehnice. Totodata, a subliniat faptul ca desi constructia fusese realizata ilegal si exista o sentinta care impunea demolarea ei, acest lucru nu se întâmplase. A treia sentinta, favorabila firmei si asociatiei de proprietari Concluzia Tribunalului dupa analizarea dosarului a fost diametral opusa celei a Judecatoriei. „Contrar aprecierii primei instante, Tribunalul considera ca refuzul pârâtei este unul nejustificat, îmbracând forma abuzului de drept”, au apreciat magistratii. Ei au invocat prevederile Codului Civil, care impune ca exercitarea unui drept nu putea fi facuta pentru a vatama sau pagubi pe altul. Judecatorii Tribunalului au aratat ca, atâta vreme cât expertii consultati de Wink SRL apreciasera ca lucrarea nu prezinta nicio problema, era de datoria Emiliei B. sa demonstreze ca apareau invonveniente. Ceilalti proprietari de la ultimul etaj, nu constatasera nicio problema. Judecatorii au remarcat si faptul ca femeia nu participase la sedinta prin care se aprobase închirierea terasei desi scopul ei era cunoscut si nici nu contestase hotarârea acesteia. „Din întreg probatoriul administrat rezulta faptul ca pârâtei B.E. nu îi sunt încalcate drepturi prin intermediul lucrarii ce urmeaza a fi edificata pe terasa blocului. Simpla opozitie în absenta unei motiv care sa califice ca fiind justifcat acest refuz echivaleaza cu exercitarea abuziva a dreptului, cu consecinta producerii unui prejudiciu cert si injust reclamantei, care este pusa în imposibilitate de a intra în legalitate cu modificarile realizate si exploatarea bunului lor în conditii legale, dar si condominiului reprezentat de Asociatia de Proprietari PT5 C Socola 2, care nu poate sa utilizeze un spatiu aflat în coproprietate fortata si perpetua conform vointei a doua treimi din membrii acestui condominiu”, au conchis magistratii Tribunalului. Hotarârea Tribunalului urmeaza sa suplineasca acordul Emiliei B. în masura în care sentinta va fi confirmata de Curtea de Apel, care va analiza recursul declarat de aceasta. Ultima instanta va decide daca refuzul femeii de a-si da acordul reprezinta sau nu un abuz de drept. SURSA FOTO: 7est.ro
