Tin minte o bura usoara atunci, când urcam capatul drumului cu verisoarele de la Focsani, Mariana si Rodica. Când am ajuns la fântâna fara cumpana, numai cu colac de piatra, nu ne-am uitat în ea. În fântâna se înecase, copil fiind, Grigore, fratele tatei. Durerea pierderii atât de naprasnic a fratelui se pastrase în sufletul tatei si al fratilor si surorilor lui, erau noua de toti. Ceva-ceva din amintirea acestei dureri ni se tran (...)
