Doi fosti iubiti si-au facut „partajul” în fata instantei. Femeia a evaluat banii pe care îi împrumutase iubitului de-a lungul relatiei la 40.000 de euro, dar a acceptat o reducere la jumatate a datoriei. De cealalta parte, barbatul era dispus sa plateasca doar 1.500 de euro. Femeia nu a putut demonstra ca i-a dat 20.000 de euro fostului iubit, dar judecatorii l-au considerat totusi pe acesta bun de plata. În cererea adresata Judecatoriei, Roxana C. a precizat ca a avut o relatie amoroasa cu Iulian B. în perioada mai 2013 – noiembrie 2019. Pe parcursul acesteia, i-a împrumutat bani în mai multe rânduri, fie prin transfer bancar, fie prin remitere personala. În total, ar fi fost vorba de 40.000 de euro. Totusi, barbatul o ajutase cu sume de bani pentru repararea autoturismului, asa ca nu cerea decât jumatate din suma. Pentru dovedirea datoriei, femeia a prezentat extrase de cont, o scrisoare din noiembrie 2019 si un contract de împrumut pentru suma de 20.000 euro, semnat de fostul partener în mai 2020. Barbatul nu-si platise însa datoria, asa ca, în cele din urma, Roxana C. s-a adresat instantei, în octombrie 2021. De cealalta parte, Iulian B. a invocat prescriptia dreptului la actiune, cel putin pentru sumele primite pâna în octombrie 2018. Conform legii, termenul de prescriptie a datoriilor fata de bugetul de stat este de cinci ani, iar pentru toate celelalte obligatii banesti, de trei ani. Deci, toate sumele primite de Iulian B. de la fosta sa iubita cu mai mult de trei ani înaintea depunerii actiunii în instanta nu mai puteau fi cerute înapoi. Extrasele de cont prezentate de Roxana C. acopereau doar 8.200 de euro. La rândul sau, barbatul a prezentat acte care demonstrau ca îi virase femeii în perioada septembrie 2014 – august 2019 sume în valoare totala de 6.700 euro. În ce privea contractul de împrumut pentru 20.000 euro, acesta nu se corobora cu alte mijloace de proba. Prin urmare, i se puteau pretinde doar 1.500 euro, diferenta dintre sumele demonstrate ca predate de fosta sa iubita si cele pe care i le returnase. Partial, argumentele barbatului erau valide. Într-adevar, în lipsa unui act care sa stabileasca un termen de rambursare, banii dati înainte de octombrie 2018 nu mai puteau fi ceruti înapoi. Pe de alta parte, în scrisoarea din noiembrie 2019, Iulian B. preciza „ma angajez ca pâna la data de 15 ianuarie 2020 îti voi achita datoria în întregime”. De asemenea, prin înscrisul numit „contract de împrumut”, el se obliga sa îi înapoieze 20.000 de euro pâna la 1 iulie 2020. Cele doua acte au fost echivalate de magistratii Judecatoriei cu o renuntare la prescriptia împlinita. Din noiembrie 2019, începea sa curga un nou termen de 3 ani. Iulian B. ar fi putut totusi scapa de obligatia de plati vreun ban. Desi denumit „Contract de împrumut”, înscrisul încheiat între cei doi în mai 2020 nu putea fi considerat ca atare. Pentru a fi valabil, trebuia ca predarea banilor sa aiba loc în baza lui. Or, banii fusesera deja dati, în mai multe transe. În schimb, judecatorii au considerat înscrisul drept o recunoastere extrajudiciara a datoriei, valabila, câta vreme barbatul nu putea demonstra ca fusese fortat sa o faca. Mai mult, ultima suma platita de barbat femeii data din august 2019. Scrisoarea din noiembrie 2019 si „Contractul de împrumut” din mai 2020 fusesera încheiate dupa aceasta data. Ca urmare, magistratii au conchis ca banii platiti pâna în august 2019 puteau viza alte datorii, mai vechi. Judecatorii l-au obligat pe Iulian B. sa-i achite fostei iubite 98.000 lei, echivalentul a 20.000 euro, plus dobânda legala calculata de la data asumata a scadentei, 1 iulie 2020 si pâna la plata efectiva. Sentinta nu este înca definitiva. Barbatul a declarat apel, acesta intrând joi pe rolul Tribunalului.
