Da, este vorba de acel Dostoievski care spunea ca …În ce ma priveste, în viata mea n-am facut decât sa împing la extrem ceea ce Domniile Voastre n-ati îndraznit sa duceti nici pâna la jumatate. Feodor Dostoievski a avut o existenta tragica, de sorginte tipic dostoievskiana. Si-a pierdut mama la 16 ani, a avut un tata abuziv, autoritar si nedrept, la 28 de ani a fost arestat, condamnat la moarte prin împuscare, în fata plutonului de executie comunicându-i-se faptul ca tarul i-a comutat pedeapsa în munca silnica si deportare patru ani la ocna în Siberia, dupa care au urmat cinci ani de serviciu militar ca soldat, bolnav de epilepsie, dependent de jocuri de noroc, într-o permanenta criza de bani si ar mai fi si altele… Si, de parca toate aceste nenorociri nu ar fi fost de-ajuns, tatal sau îl trimite la studii de inginerie, si nu orice fel de inginerie, ci inginerie militara. Astfel, în anul 1837, dupa ce le moare mama, fratii Feodor si Mihail Dostoievski se înscriu la Academia Tehnica Militara (Castelul Inginerilor) din Sankt Petersburg. Ca nenorocirea sa fie completa, cei doi sunt despartiti, deoarece Mihail (mai mare cu un an) este respins medical si va fi înmatriculat la o anexa a Academiei, la Tallin. Dupa cum aflam din monografia pe care i-a dedicat-o Henry Troyat (Polirom, 2022), Feodor ar fi scris mai târziu: La saisprezece ani am fost expediat împreuna cu fratele meu Mihail la Petersburg, la Scoala de Ingineri, si asa ni s-a stricat viitorul. În ceea ce ma priveste, a fost o greseala. Aici, Dostoievski învata algebra, geometrie, balistica, fizica, arhitectura, fortificatii, topografie, geografie, literatura, istorie si exercitii militare. Era o scoala de inginerie civila militara, care pregatea specialisti în fortificatii. Viitorul romancier nu era deloc atras de aceste studii, motiv pentru care va repeta un an, din cauza ratarii unui examen la algebra. Rigoarea si austeritatea studiilor de inginerie militara, care, pe vremea aceea, nu încurajau creativitatea si nu erau deloc pe placul lui Dostoievski, un spirit liber, motiv pentru care va scrie mai târziu în Însemnari din subterana: … Sunt de acord: omul este un animal prin excelenta constructiv, menit sa nazuiasca în mod constient spre un tel si sa se ocupe cu ingineria, adica sa-si taie vesnic si permanent un drum spre undeva, însa, poate vrea uneori sa calce pe-alaturi tocmai pentru ca e condamnat sa-si taie acest drum si, pe deasupra, pentru ca, oricât ar fi de prost în general omul activ si spontan, totusi uneori ajunge la concluzia ca drumul, iata, aproape întotdeauna duce undeva si ca nu e important unde duce, ci sa duca, iar pruncul cuminte, neglijând ingineria, sa nu se lase în voia lenei distrugatoare care, dupa cum se stie, e mama tuturor viciilor. Pâna la urma, în 1841, Dostoievski devine inginer-cadet, iar în 1843 îsi da examenele de finalizare a studiilor cu grad de sublocotenent si prefera sa ramâna inginer proiectant în Sankt Petersburg, decât sa ocupe o pozitie mai înalta undeva în provincie. Îsi închiriaza un apartament împreuna cu un coleg, Adolf Totleben, fratele viitorului general Eduard Ivanovici Totleben. Ce a facut Dostoievski în calitate de inginer proiectant nu prea stim, el scriind în Jurnal de scriitor (Polirom, 2008) cum ca, ... absolvind Scoala si parasind-o, am lucrat ca inginer doar un an, m-am retras în rezerva si m-am apucat de literatura. Ingineria este prezenta în multe din gândurile sale exprimate în Jurnal de scriitor: ...Unor persoane civile le place sa judece despre chestiuni militare, care chiar tin de competenta feldmaresalilor, iar oameni cu studii de inginerie discuta mai mult despre filosofie si economie politica. În 1877, anul razboiului ruso-turc si, în acelasi timp, al razboiului nostru de independenta, face unele referiri foarte corecte la arta militara, fapt care arata ca, în ciuda inapetentei sale pentru scoala militara de inginerie, îsi însusise foarte bine unele cunostinte legate de rolul tehnologiei în ducerea razboaielor: ...În tinerete, pe când frecventam cursurile superioare de stiinte militare si ingineresti ale Scolii centrale de ingineri, exista la noi o opinie, considerata imuabila, exista o axioma inginereasca s...t: nu exista si nu poate sa existe o cetate inexpugnabila, adica, oricât de maiestrit ar fi fortificata si aparata o cetate, în cele din urma, arta atacului asupra unei fortarete depaseste întotdeauna mijloacele si arta apararii ei (lucrul acesta se va confirma definitiv în primul razboi mondial, atunci când progresele tehnologice vor face ca sa fie spulberate marile fortificatii din Franta si Belgia de catre armata germana). În ciuda acestei axiome, marele romancier are capacitatea sa observe particularitatile fortificatiilor de la Plevna (octombrie 1877): ...Si iata ca la Plevna s-a întâmplat ceva absolut inedit. O serie de fortificatii de câmp, cel mult temporare, îi confera locului importanta unei citadele inexpugnabile, care nu poate fi cucerita cu mijloacele de altadata, care ne-a solicitat deja eforturi duble, triple, fata de ceea ce s-a presupus înainte si care nici pâna azi nu este cucerita. Ce au însemnat studiile de inginerie pentru Dostoievski? Cu siguranta ca au fost o experienta intelectuala si de viata care s-a alaturat celorlalte trairi ale romancierului, care i-au întarit puterea de întelegere a realitatii, cu toate ca nu a iubit ingineria. De unde sa stie marele romancier ca, peste ceva timp, bietii scriitori rusi nu vor scapa de spectrul ingineriei, oricât de mult s-au straduit unii dintre ei sa scape de acest stigmat, deoarece un tar de extractie comunista, Iosif Visarionovici Stalin, va spune, într-o cheie proletcultista, ca …scriitorii sunt ingineri ai sufletelor! Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
