Filmul, în afara de a genera o discutie despre subiect, nu va schimba nimic, în ciuda tezismului sau ostentativ, care a si iritat pe unii. Ce reuseste sa faca însa este sa ne puna o oglinda în fata, iar dupa reactiile diferite si puternice, vehemente chiar, e clar ca multora nu le-a placut imaginea reflectata. Mai mult decât o comedie, o satira reusita la adresa lumii în care traim, filmul care a generat cele mai ample dezbateri pe social media de la aparitia lor e, cum ar spune Leonardo DiCaprio, unul dintre actori, un wake-up call. Un pamflet la adresa Americii scindate si, prin extensie, la adresa civilizatiei vestice, cu un Trump jucat de o femeie (excelenta, ca de obicei, Meryl Streep, despre care chiar fostul presedinte SUA spunea ca e o actrita mult prea bine platita). Sunt usor de identificat numeroase referinte la diverse personaje din politica si economia SUA: inclusiv scena cu magnatul-guru, o combinatie de Elon Musk si Steve Jobs/ Tim Cook, care miroase parul unei femei, un gest/ fetis pentru care a fost criticat Joe Biden în timpul campaniei electorale din 2020. Impostorii români cocotati în functii pentru care n-au pregatire sau, mai pe sleau, cu care n-au tangenta, îsi freaca mâinile: în film, sefa de la NASA (Administratia Nationala Aeronautica si Spatiala) e o anestezista, sponsor important pentru partidul care a câstigat alegerile. Sunt izbitoare asemanarile cu modul în care pandemia sau, si mai direct, încalzirea globala stârnesc dispute si împart societatea între cei care cred si cei ce nu cred în existenta lor. Excelent redata lipsa de încredere în oamenii de stiinta si ce au ei de comunicat. Savuroase si realist create scenele în care expertii (DiCaprio si Jennifer Lawrence), chemati într-o emisiune TV populara, încearca sa fie luati în serios de moderatori (foarte credibila Cate Blanchet în rolul prezentatoarei). De fapt, principalul aspect subliniat de film este tocmai modul în care, în societatea actuala, celor care detin puterea (politicieni, jurnalisti, oameni de afaceri, militari etc.) nu le mai pasa de adevar, nici confruntati cu iminenta unui cataclism. Iar comunicarea nu mai serveste transmiterii cât mai neutre a unor informatii relevante, ci profitului, fie ca vorbim de rating, fake news, adresarea catre segmente demografice specifice, influentarea unor opinii, comportamente de consum s.a. Daca în film decidentii si populatia au ceva mai bine de sase luni sa faca ceva pentru a schimb deznodamântul, în viata reala mai avem câtiva ani sa întreprindem ceva în privinta schimbarii climatice, care nu va lovi deodata, apocaliptic, ci lent, în diferite zone, pe rând, gradual. În film, oamenii lanseaza tot felul de challenge-uri stupide care se viralizeaza, distribuie teorii ale conspiratiei si se cearta în interiorul familiilor din cauza propagandei. Iar revoltele sunt scurte, intense, se lasa cu furturi din magazine si nu au niciun impact pe termen lung. Exact ce se întâmpla acum, în realitate. Momentan, populismul, conspirationismul si pseudostiinta par sa fi câstigat batalia pentru atentia noastra. „Don't look up”, titlul filmului, se traduce în româna prin „nu verifica informatiile, mergi pe mâna noastra!” Un fel de „crede si nu cerceta!” Iar filmul acesta, în afara de a genera o discutie despre subiect, nu va schimba nimic, în ciuda tezismului sau ostentativ, care a si iritat pe unii. De altfel regizorul, Adam McKay, e un ecologist declarat. Ce reuseste sa faca însa este sa ne puna o oglinda în fata, iar dupa reactiile diferite si puternice, vehemente chiar, e clar ca multora nu le-a placut imaginea reflectata. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
