Textul de mai jos reprezinta o scrisoare deschisa adresata domnului Klaus Iohannis, presedintele României, care este îndemnat sa respinga proiectul de reforma a învatamântului. Stimate domnule presedinte Klaus Iohannis, ziua de 16 noiembrie 2014, când ati câstigat alegerile pentru postul de presedinte al României, a fost una dintre cele mai faste, ca sa nu zic fericite, zile din existenta mea de cetatean. Ma aflam pentru o vreme la Jena, oras în care mi‑am petrecut o parte consistenta a activitatii mele profesionale. Acolo am putut urmari pas cu pas si în direct, cum se spune, prin editia on-line a unui cunoscut post de televiziune recent înfiintat, marsul dumneavoastra triumfal catre functia politica cea mai înalta a tarii mele. Asemenea milioanelor de români care v‑au votat, peste 65- daca nu ma însel, am nutrit speranta ca, spalându‑ne obrazul de rusinea potentiala de a avea ca sef al statului un politician impostor si plagiator precum Victor Ponta, dumneavoastra veti deschide o noua era în istoria României, în care minciuna, coruptia, politicianismul veros, fanfaronada populista vor ceda locul, în politica si în viata sociala, cât de putin, sobrietatii, modestiei, angajamentului onest si altruist în serviciul public, cu alte cuvinte, un fel de „schimbare la fata” a României. Treptat, multi dintre prietenii si cunoscutii mei si‑au pierdut entuziasmul, ajungând în ultimii ani sa va considere o mare deziluzie, un politician nu „mai breaz” decât cei care v‑au ajutat sa ajungeti la putere, ba chiar prizonierul inactiv si interesat al intereselor acestora. Poate din naivitate, poate dintr‑un fel de încapatânare disperata, poate si datorita nedezmintitului meu filogermanism - la convingerea ca sasii au fost timp de aproape un mileniu un factor de stabilitate si de civilizatie urbana în Transilvania nu voi renunta niciodata! -, eu am continuat sa fiu un modest sustinator al domniei voastre. Ba chiar, într‑un text înca inedit, intitulat Gesta Dei per Saxones Transilvaniae, scriu ca neamul lui Johannes Honterus si al lui Samuel von Bruckenthal, neamul celor doi Johannes Benkner, tata si fiu, primul („jupânul Hanas Begner ot Brasov”), destinatar al celebrei scrisori de la 1521 a boierului Neacsu din Câmpulung „za lucrul turcilor”, cel mai vechi document scris în limba româna, pastrat în arhivele din Brasov (Kronstadt), cel de‑al doilea, fiul, eficace sustinator al tipariturilor diaconului Coresi, iata, deci, îmi spuneam, ca bunul neam sasesc din cele „sapte cetati”, ne livreaza si un presedinte cuviincios si patriot! Nu îmi retrag aceste aprecieri si sentimente. Când unii vorbeau de „moliciune” decizionala si de dezinteres fata de soarta tarii, eu invocam în sprijinul domniei voastre limitarile constitutionale ale functiei pe care, ca democrat autentic, le respectati cu strictete. Am resimtit constant un sentiment de confort si, daca sintagma nu e cumva compromisa, mândrie patriotica, vazând, pe la întâlnirile de nivel înalt, ca tara mea este reprezentata de o figura care impune respect si încredere, prin prestanta fizica, naturalete si lipsa de complexe. M-am bucurat de înaltele distinctii internationale care v-au fost acordate, socotind ca le meritati, dar vazând în ele si niste semne de respect al comunitatii internationale fata de tara noastra. Deopotriva, m‑ar bucura si prezumtiva d-voastra alegere într‑o înalta functie europeana sau euro-atlantica. Ca filolog, am un motiv de satisfactie în plus în ceea ce va priveste si pentru ca, vorbind o limba româna corecta, vorbiti deopotriva foarte bine germana (care va este limba materna) si engleza. De la Maiorescu, Iorga, Titulescu si de la regii nostri încoace, n‑am mai avut parte de politicieni de rang înalt care sa se bucure de acest „neînsemnat” avantaj. Sunteti la curent, desigur, domnule presedinte, cu furtunoasele dezbateri în jurul proiectului de reforma a învatamântului, pe care l‑ati numit „România educata”. Nu intru în detalii, s‑a cheltuit multa energie în aceasta dezbatere, lucrurile sunt arhicunoscute. Va întreb: Chiar nu va tulbura deloc faptul ca zeci de mii de cadre didactice de toate gradele, specialisti recunoscuti în domeniu si, practic întreaga elita intelectuala a tarii, se exprima cu hotarâre împotriva acestui proiect? Sunteti profesor ca majoritatea dintre noi, cei care contexta proiectul pe care îl propune ministrul Cîmpeanu, cu cinism si în dispretul total al bunului simt. Spre onoarea domniei voastre, nu ati participat la sarabanda înjositoare a colectionarii de masterate si doctorate calpe, precum multi dintre membrii parlamentului si ai guvernului. Va întreb: Ce întelegeti, ca profesor, din acest „proiect”, din acest talmes-balmes fara cap si coada, fara coerenta si cu prevederi de‑a dreptul nocive?! Chiar nu va dati seama ca, rupt total de traditia învatamântului românesc, proiectul de lege „România educata” este o insulta la adresa tuturor celor care se (mai) simt atasati de scoala româneasca? Asadar, îngaduiti‑mi sa va adresez urmatoarele îndemnuri: Fiti generos, domnule presedinte, si dati un semnal clar ca totul trebuie luat de la capat! Lasati posteritati imaginea unui om onest, solidar cu semenii sai, si nu pe aceea de prizonier al unei gasti de impostori, buni de gura, dar absolut ignoranti în legatura cu interesele reale ale învatamântului românesc. Fiti alaturi de cele câteva mii de profesori, colegi ai dumneavoasta, care spera înca sa vada la dumneavoastra gesturi clare de delimitare fata de o „clasa politica” incompetenta si corupta. Respectati‑ne traditia, oricât de subtire ar parea ea! Ajutati‑ne sa o întarim! Fiti de partea minoritatii realmente preocupata de interesele tribului si nu a unei majoritati scufundate în saracie si analfabetism, tocmai buna sa fie manipulata de politicieni verosi, cu inavuabile interese transpartinice! Refaceti‑va imaginea onorabila initiala, aceea a unui binefacator, si stergeti aparentele dezolante ale unui oportunist insensibil! Folositi mijloacele constitutionale pe care le aveti la îndemâna spre a stavili, in extremis, asaltul sobolanimii lacome asupra fapturii costelive a scolii românesti. Nu asemenea „reforma” cred ca ati avut în minte atunci când ati lansat ideea despre o Românie educata. Mai aveti înca timp sa va jertfiti interesele meschine în favoarea idelurilor! Si va mai întreb: Pâna la urma, cu cine ati dori sa fiti asociat de posteritate? Cu Sorin Cîmpeanu sau cu Gabriel Liiceanu? Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
