Doamna cu pantofi albastri nu este o legenda, desi povestea ei a devenit „legendara”. Era judecator la Judecatoria din Blaj când o avocata a relatat pe contul ei de Facebook scena unui proces cu un minor, tratata de judecatoare, cu totul aparte. Camelia Folea, caci asa o cheama pe „Doamna cu pantofi albastri”, a judecat într-un mod original si emotionant procesul de custodie a unui copil de 8 ani, iar varianta aleasa de magistrat a devenit, ulterior, practica judiciara pentru cauze similare. De atunci, multe instante de judecata au înfiintat sali speciale în care sunt audiati minorii.Ce a facut „Doamna cu pantofi albastri”? A luat copilul de mânuta, l-a plimbat prin „castelul” judecatoriei spunându-i povesti, l-a îndepartat de sala de judecata si de atmosfera care-l speria si i-a oferit sansa unei întâlniri cu mama sa în singurul loc retras, dar supravegheat cu camere video, la Arhiva. Acolo a vazut cum copilul si-a îmbratisat mama, cât de mult îsi dorea sa fie cu ea, iar scena a ajutat-o în hotarârea pe care a luat-o. Povestea acestei întâmplari a devenit virala, citita si preluata de public, de presa, de televiziuni. „Ce am facut eu era contrar procedurilor, iesea din orice regulament, nu era prevazut niciunde. Când m-au sunat de la CSM, am crezut ca ma sanctioneaza, dar surprinzator, m-au felicitat”. Acum Camelia Folea este pensionara. O boala grava a determinat-o sa se retraga în 2021, dupa 25 de ani de magistratura. Dar gestul ei, felul în care a decis sa-i trateze pe minorii ajunsi în justitie, a determinat schimbari. Câteva tribunale din tara au amenajat camere speciale de audiere a minorilor, care sa le ofere un mediu familiar, potrivit pentru astfel de situatii. Iar procesul de modernizare continua. Despre cum se produc astfel de shimbari, ce crede ca ar trebui facut si unde sunt cele mai grave carente am stat de vorba cu „Doamna cu pantofi albastri”, pe o terasa însorita, în orasul sau. PressHUB: Multi oameni stiu ceva despre „Doamna cu pantofi albastri” asa cum v-a supranumit autoarea acelui text despre dvs. Dar nu stim mai nimic despre doamna Folea. Cine sunteti? Unde v-ati nascut, cum era familia dvs si cum ati ales sa deveniti judecator? Camelia Folea: M-am nascut în Blaj, parintii mei erau muncitori amândoi. Acolo am si facut scoala. Învatam bine, eram buna la scoala. Aveam în cap sa studiez fie medicina, fie dreptul. Asa ca într-o zi am însotit-o pe o doamna medic la spital, sa vad cum e. Am fost într-un salon de psihiatrie. Nu, mi-am zis când am plecat de acolo, nu pot sa fac asa ceva toata viata. Asa ca am început sa merg frecvent în salile de judecata. Doi ani m-am dus sa vad cu ochii mei cum e sa fii judecator, în realitate, si am înteles ca asta mi-ar placea sa fac. Si mi-a placut. Asadar, este foarte util ca tinerii, înainte sa decida ce vor sa faca în viata, sa vada cu ochii lor ce înseamna asta. – Da, categoric. Mai ales în profesiile care implica vocatie. Nu poti sa stabilesti ca vrei sa beneficiezi de respect si de un salariu mare si gata, te faci judecator sau medic. Trebuie sa vezi daca esti facut pentru asta, sunt profesii vocationale. Nu e de ajuns sa citesti dosarele si sa stii legile, îti trebuie mai mult de atât ca sa fii un bun judecator. …si ce anume? Ce te face un bun judecator? De exemplu, este stiut din capul locului ca un judecator trebuie sa fie impartial. Chiar si atunci când vezi ca omul calca rau în strachini, nu trebuie sa reactionezi sau sa ai o mimica din care se vede ce crezi, care este parerea ta. As spune ca nu este normal sa-ti dai ochii peste cap, sa faci grimase, sa ai expresii care sa tradeze intentiile tale. Nu e normal sa lasi din timpul procesului impresia ca esti de o parte sau de alta. Un judecator bun nu face asta. Si, desigur, asculta cu rabdare, toate partile, întelege si nu ia decizii pripite. Interviul integral, pe presshub
