În Europa occidentală, populiștii au avut nenumărate ocazii să-și demonstreze versatilitatea, schimbându-și de-a lungul timpului opiniile și programele, dar având la dispoziție câteva ancore importante care, indirect, le-au permis să-și mențină identitatea. S-a vorbit mult, după Maastricht, despre modul în care UE, devenită o entitate politică în adevăratul sens al termenului, a constituit o țintă-cheie a forțelor populiste. Dar versatilitatea acestora datorează mult și altor procese, dintre care unele sunt active astăzi și în Estul continentului. Articolul Despre versatilitatea populiștilor (II) apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
