Oamenii de stiinta au identificat proteina care formeaza aglomerarile caracteristice unui tip de dementa cu debut precoce pentru care nu se cunostea pâna acum niciun suspect ferm. Cercetatorii din Marea Britanie, care au facut aceasta descoperire, spun ca reusita transforma întelegerea bazei moleculare a dementei frontotemporale (FTD), a doua cea mai frecventa forma de dementa dupa Alzheimer, cu simptome care apar, de obicei, mai devreme: între 40 si 50 de ani. Este boala de care sufera si actorul american Bruce Willis. Persoanele diagnosticate cu FTD prezinta modificari de comportament, personalitate, limbaj si miscare cauzate de degenerarea lenta a lobilor frontali si temporali ai creierului. Problemele de memorie pot aparea mai târziu, pe masura ce boala se raspândeste în alte regiuni ale creierului. Dar, fara a cunoaste adevarata alcatuire a depozitelor de proteine care formeaza aglomerarile (încâlcirile/ghemurile neurofibrilare) observate în unele dintre cazurile mai rare de FTD, cercetatorii nu aveau prea multe tinte de explorat pentru potentiale terapii. „Este o descoperire rara a unui nou membru al micului grup de proteine despre care se stie ca se agrega în bolile neurodegenerative”, spune Benjamin Ryskeldi-Falcon, specialist la laboratorul de biologie moleculara (LMB) al MRC din Marea Britanie, care a condus studiul, într-un comunicat. Proteinele care formeaza aglomerari sunt ceea ce uneste bolile neurodegenerative si ceea ce le distinge. Asa cum proteinele beta-amiloid si tau formeaza astfel de „încurcaturi” în boala Alzheimer, alfa-sinucleina în boala Parkinson, proteina SOD1 în scleroza laterala amiotrofica (SLA) si Huntington, proteina omonima care da numele bolii Huntington, formeaza ghemuri lipicioase de diferite forme în tesutul cerebral bolnav. Diferitele subtipuri de FTD, care prezinta simptome diferite, sunt, de asemenea, definite de aglomerari de proteina TDP-43 si, respectiv, de fibrile tau. Dar în aproximativ 10- dintre cazurile de FTD nu a fost identificata nicio astfel de proteina. Ghemurile erau vizibile, dar nimeni nu stia pâna acum din ce sunt facute. Cercetatorii au suspectat o proteina numita FUS, din cauza asemanarii dintre FTD si SLA, dar nu au fost gasite mutatii genetice în FUS în cazurile de FTD care sa sugereze ca aceasta era proteina cu defecte de pliere care ar purta vina. Pentru a gasi o explicatie, echipa din Marea Britanie a extras mostre de proteine din tesutul cerebral a patru pacienti care au murit de FTD si care si-au donat creierele pentru cercetare. Când cercetatorii au obtinut imagini ale probelor de proteine cu ajutorul microscopiei crioelectronice – o tehnica care bombardeaza cu electroni proteine individuale congelate instantaneu pentru a le dezvalui forma – au identificat o singura structura unica. Abia dupa ce au secventiat aceste proteine, descompunându-le în elementele constitutive care dau forma oricarei proteine, echipa a descoperit ca nu era vorba de proteina FUS, ci de o alta, din aceeasi familie de proteine. numita TAF15. „Acesta este un rezultat neasteptat, deoarece, înainte de acest studiu, nu se stia ca TAF15 formeaza filamente amiloide în bolile neurodegenerative si nu se cunostea structura acestei proteinei”, spune Stephan Tetter, cercetator în domeniul proteinelor la MRC-LMB. Desi mai sunt multe de aflat despre TAF15, iar rezultatele acestui studiu trebuie validate pe mai multe esantioane de pacienti, este o veste binevenita pentru procentul de 10- de persoane cu acest subtip neobisnuit de FTD. Cu aceasta descoperire oamenii de stiinta se aliniaza sirului de cercetari începute acum aproape 40 de ani pentru boala Alzheimer si acum un sfert de secol pentru boala Parkinson, când cercetatorii au descoperit ce proteine formeaza aglomerarile toxice în fiecare boala. Aceasta cale reprezinta un drum lung, presarat cu esecuri si obstacole. În cazul bolii Alzheimer, un sir de studii clinice dezamagitoare, presarate cu progrese interesante, dar incerte, si o cercetare exploziva care pune sub semnul întrebarii teoria dominanta privind cauzele bolii au adus acest domeniu într-un moment critic. Autorii spun ca este înca devreme pentru a trage concluzii majore legate de proteina TAF15 si dementa frontotemporala, si ca este necesara continuarea cercetarilor în aceasta directie. Totusi, cunoasterea identitatii si a structurii de baza a acestor filamente în aceasta forma rara de dementa cu debut precoce este vitala pentru dezvoltarea unor teste de diagnostic precoce si a unor medicamente care sa combata formarea lor. Studiul a fost publicat miercuri, în revista Nature.
