Dezbaterile aprinse pe tema declaratiilor privind ratele bancare au escaladat foarte mult în ultimele zile, mai ales într-un sens negativ, asta pentru ca multe persoane nu au înteles care a fost în fapt logica acestora. Nu am precizat niciodata ca sustinerea pentru plata ratelor trebuie sa vina de la bugetul de stat, asa cum s-a interpretat în spatiul public, si asta din doua motive. Statul nu poate acoperi astfel de sume uriase de la buget si, în plus, nu ar fi corect fata de ceilalti români care nu au rate. Sustinerea trebuie aplicata prin masuri care au mai fost date si în trecut si care au avut darul de a elimina din tensiunile acumulate de scumpirile aparute. Recunosc, nu detin solutia magica de a achita ratele românilor la banci, asa cum au interpretat unii în spatiul public, însa nici nu pot sta cu mâinile în sân. Nu depinde de vointa politica scaderea indicelor de referinta, la fel cum nu depinde, bunaoara, ca euro sa ajunga 3 lei. În ce ma priveste, am cerut gasirea urgenta a unor solutii pentru cei care sunt împovarati de rate la locuinte, fara ca prin astfel de solutii cuiva sa i se para ca i se umbla în buzunar. În continuare cred ca se impune o întâlnire cu specialistii din domeniul economic, alaturi de reprezentantii Guvernului, ai mediului bancar, ai Bancii Nationale pentru identificarea celor mai bune solutii legate de problema ratelor. Ca om de echipa, am semnalat ca trebuie sa luam masuri ce urmau sa fie discutate la nivelul partidului, al coalitiei, cu specialistii din domeniu, mai ales ca valul de scumpiri din ultima perioada a facut ca multi români sa fie în pericol de a nu-si mai putea plati ratele. La o simpla analiza, cred ca o serie de propuneri pot fi deja formulate: 1. Daca aplicam modelul “Prima casa”, atunci se poate ajunge la limitarea comisioanelor de administrare sau eliminarea acestora pe o perioada limitata la toate creditele imobiliare. 2. Mai mult, asa cum s-a facut în pandemie de catre guvernul Cîtu, poate fi luata în calcul si posibilitatea ca beneficiarii creditelor sa solicite suspendarea ratelor principale, pe o perioada de 6 luni sau un an si sa plateasca doar dobânda. 3. De asemenea, se poate trece si la suspendarea pe o perioada de 6 luni sau un an a platii asigurarii de viata. Sa nu uitam ca, în cele mai multe cazuri, bancile au deja garantii puse pe bunuri imobile, iar rata mortalitatii creditorilor e sub 2 la suta, deci riscurile pe care bancile si le asuma sunt minime. E timpul ca si bancile sa dea dovada de întelegere. Oare ar fi posibil acest lucru? Sunt solutii pe care le voi trasmite specialistilor din domeniu, cei în masura sa decida cea mai optima varianta. Efortul oricarei formule compensatorii trebuie sa intre în sarcina bancilor, institutii care trebuie sa îsi umanizeze discursul si ale caror excese trebuie temperate. De asemenea, Guvernul se poate implica prin masuri tranzitorii pe o anumita perioada. Este clar ca bancile nu dau faliment daca elimina comisioanele, iar cel creditat plateste doar dobânda. Astfel, nu se mai simte acea crestere împovaratoare. Miza principala este aceea de a relaxa presiunea facturilor, mai ales în aceasta perioada în care sunt majorari la gaze si la energie. Sa oferim, asadar, populatiei un respiro. Cu totii ne-am dori sa nu avem rate, cu totii ne-am dori sa platim cât mai putin pentru acestea, însa iata ca, de multe ori, nu se poate acest lucru. De aceea, am cerut celor care pot gasi cele mai bune variante sa se aseze la masa de dialog pentru a veni în sprijinul celor afectati.
