Adina Comsa, Iasi: ”Bunica mea are 78 de ani si locuieste singura. Noi i-am propus sa se mute cu noi, dar nu vrea sa plece din casa ei. Asa ca o vizitam de câte ori putem, pentru ca parintii mei muncesc în strainatate iar eu si sotul meu lucram. De obicei, ea se descurca dar am observat ca în aceasta perioada, acum, de Sarbatori, pare mai trista si mai apatica. Ea spune ca nu este bolnava, dar nu are pofta de mâncare si sta uneori si priveste în gol. Nu stiu ce ar trebui sa facem ca sa depaseasca aceasta stare”. Dr. Mihaela Ivan, medic specialist pneumolog si medicina de familie cu atestat în îngrijiri paliative, Sef de sectie Spitalul ”Sf. Sava”, Iasi: ”Depresia de sarbatori este un fenomen cunoscut care se manifesta invariabil în fiecare an la o categorie mare de populatie. Ea se manifesta prin tristete, tensiune psihica, emotionala, iar pentru cei care sufereau deja de stari depresive si tulburari anxioase, sarbatorile agraveaza problema. Depresia la vârstnici este destul de ridicata în tara noastra. Cei mai multi sunt departe de copiii lor si dupa decesul sotului/sotiei devin din ce în ce mai retrasi si mai deprimati. Societatea la ora actuala ne impune un ritm din ce în ce mai alert. Astfel ca în încercarea de a ne gasi rostul devenim foarte ocupati. Ajungem sa petrecem mai mult timp cu colegii de munca decât cu familia sau prietenii. Nu mai avem timp pentru hobby-urile noastre sau pentru momentele de relaxare. Un astfel de ritm alert îsi pune cu siguranta amprenta asupra sanatatii fizice cât si celei emotionale. Toti cei din jurul nostru îsi mentin mai mult sau mai putin acest ritm alert. Mai putin o fac însa vârstnicii si copiii. Viata lor are alt ritm si alte nevoi. Nu se poate spune ca nu ne înteleg, însa apare o distantare si dezamagire crescânda în sufletul lor. Toti vom îmbatrâni si este greu când esti batrân. Ce este mai greu este ca vrei sa faci multe, sufletul doreste, dar corpul nu mai poate, si aici apare dezamagirea... Si de aici începe viata din amintiri. Noi, cei tineri, putem oferi fericire celor batrâni, putem sa le oferim un zâmbet, sa le facem ziua mai frumoasa. Nu e usoara viata la batrânete, dar noi putem sa facem ceva pentru ei! Vârstnicii au nevoie sa nu se simta singuri si abandonati. Stim ca si atunci când plângem trebuie sa o facem alaturi de cineva; e mai usor decât sa o facem singuri. În preajma sarbatorilor este mai apasatoare singuratatea pentru toti. Nimeni nu vrea sa fie singur de Craciun! Singuratatea este resimtita mai puternic în timpul Sarbatorilor de iarna când persoana este expusa unui continut urias de mesaje, imagini si videoclipuri cu parteneri ideali, familii perfecte si grupuri de prieteni extinse care petrec împreuna. Atunci când nu se pot reuni cu familia din diverse motive ori când cercul de cunostinte nu este unul generos, se instaleaza frustrarea, sentimentul de singuratate, izolare. Îndemnul meu este sa avem grija mai multa de cei în vârsta de sarbatori! Este simplu sa îi bucuram, doar prezenta noastra e destul pentru ei, însa trebuie sa vrem sa fim cu ei! Sa ne facem timp pentru bunicii, parintii nostri în vârsta; sa avem grija cât putem de batrânii singuri fara ajutor; sa vizitam si sa ajutam batrânii singuri din camine si pe cei bolnavi din spitale; daca nu reusim sa trecem pe la bunicii, parintii nostri în vârsta de sarbatori, sa folosim macar apelul video; am putea organiza întâlniri în comunitati în ziua de Craciun unde pot merge sa se întâlneasca cu alti oameni, cu siguranta va conta foarte mult pentru toata lumea. Vazusem o reclama de Craciun care m-a emotionat mult: spunea povestea unui batrân ce locuia singur, iar copiii si nepotii erau mereu prea ocupati ca sa vina de sarbatori. Copiii sai, cu familiile lor, se aflau în diferite colturi ale tarii. Într-o zi, copiii batrânului primesc chiar în preajma sarbatorilor scrisori în care sunt informati ca batrânul a murit. Acestia, îndurerati, se grabesc sa ajunga la casa tatalui lor, pentru a-l conduce pe ultimul drum. Se întâlnesc toti fratii la casa unde au copilarit si când ajung în casa, batrânul îi astepta cu masa pregatita de sarbatoare. Au fost fericiti când au vazut ca batrânul nu a murit. S-au asezat toti la masa cu bucurie! Batrânii, bunicii, parintii nostri nu au nevoie de nimic material, ei se hranesc din amintiri frumoase! Cu trecerea timpului, observam ca ramân doar amintirile cu cei dragi. E clar, era o reclama, dar care a transmis un mesaj rascolitor: trebuie sa ne facem mereu timp pentru cei dragi, sa le aratam cât sunt de importanti, pentru ca viata este imprevizibila, astazi o putem face, mâine, cine stie...si sa nu ajungem sa regretam acest lucru în clipa despartirii. Nicolae Iorga a zis: „în viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe”. Reflectând la acest citat sa avem grija de vârstnicii din vietile noastre si nu numai, cât înca ne mai putem bucura de prezenta lor! Cu speranta ca anul viitor va fi mai bun, sa aveti zile binecuvântate!”
