Zilele trecute, am dat peste o postare a lui Horst Samson (poet originar din România, nascut în 1954 în Baragan, unde parintii sai, svabi banateni, fusesera deportati, alaturi de multi alti svabi – alta pagina trista din istoria comunismului din România). V-o traduc: „Cea mai noua campanie terorista a Luisei Neubauer, sprijinita de de-acum cunoscutul profesor Matthias Quent, vorbitor de mare viteza si populist de stânga: ‹Alegerea între timp si democratie n-o mai avem!›” Aici întrerup citarea postarii, pentru a sublinia ca am tradus ad litteram zicerea Luisei Neubauer, care-n original suna asa: Die Wahl zwischen Zeit und Demokratie haben wir nicht! Concluzia lui Samson: „N-am auzit de mult o pledoarie mai clara pentru introducerea dictaturii în Germania (…) Încet-încet ti se face frica, vazând încotro se-ndreapta aceasta societate aflata-ntr-un vârtej de stânga. Nu mai exista timp pentru democratie!!!???” Dar haideti sa vedem cine este Luisa-Marie Neubauer (*1996, Hamburg): este o activista germana pentru apararea climei, una dintre principalele organizatoare din Germania a grevelor scolare Fridays for Future initiate de Greta Thunberg, zice Wikipedia. Sustine iesirea Germaniei pâna-n 2030 din folosirea carbunelui si o politica climatica compatibila cu Acordul de la Paris. E membra a partidului verzilor (Bündnis 90/Die Grünen) si se angajeaza pentru diferite ONG-uri. Ca fapt divers, în 2019, la Summitul UE de la Sibiu, Neubauer, împreuna cu alti activisti pentru clima, s-a întâlnit cu Emmanuel Macron si înca opt sefi de state si de guverne din UE. Acum, înapoi la context: socanta vorba a fost rostita marti seara (18 octombrie) pe ZDF (al doilea post public tv), în talkshowul lui Markus Lanz. Invitati, pe lânga Neubauer: fostul ministru de Interne Thomas de Maizière (CDU), amintitul profesor universitar (sociolog) Matthias Quent si jurnalista Anja Maier (Focus). Dintr-un articol semnat de Marlen Schubert (Der Westen), am mai aflat una-alta din ce a spus Neubauer la emisiunea lui Lanz. La un moment dat, ar fi spus vizibil enervata: „Sincera sa fiu, uneori ma simt ca într-un univers paralel. Ce naiba facem noi aici?” Mda, buna întrebare… Mai departe: „Catastrofele vor veni si nu vom putea opri mare parte dintre catastrofe.” Invocând apoi faptul ca infrastructura n-ar fi apta sa le faca fata, ca oamenii n-ar fi suficient de aparati împotriva inundatiilor, a secetelor, a lipsei recoltelor, Neubauer a concluzionat ca „nu poate exista o democratie intacta, daca alunecam din stare de urgenta în stare de urgenta catre o lume, în care clima devine incontrolabila, n-avem cum sa tinem pasul. Suntem într-o cursa contratimp.” Moment în care ar fi intervenit fostul ministru de Interne: „Daca e vorba de alternativa timp sau democratie, atunci eu sunt pentru democratie.” Acesta a fost momentul în care Neubauer a rostit replica-i socanta (ca sa nu zic: halucinanta): „Die Wahl zwischen Zeit und Demokratie haben wir nicht.” – „Alegerea între timp si democratie n-o avem”,‘care va sa zica. Bun, deci n-a spus chiar ca nu mai avem timp pentru democratie. Si, okay, a invocat o realitate care exista (catastrofele naturale tot mai dese, starile de urgenta ce se tot succed ori risca sa se succeada, as adauga eu), putându-se spune în apararea activistei germane ca într-un asemenea context, democratia, da, este în pericol, cum sustine si jurnalistul ARD (primul post public tv) Georg Restle: Neubauer „nici n-a ‹dispretuit› democratia, nici n-a facut apologia dictaturii. Pur si simplu a indicat pericolele pentru democratie odata cu escaladarea crizei cilmatice.” Pozitie sustinuta în continuare, recunosc, si de Neubauer, atâta doar ca tot suna utopic: „Apararea dreapta si rapida a climei este mijlocul de aparare a democratiei pe care-l avem. Caci ceea ce vedem acum, când vin starile de urgenta, este ca spatiile democratice sund restrânse.” Atunci n-ar mai fi timp, atunci ar dicta starea de urgenta si nu instantele parlamentare, concluzionând finalmente:„Cu cât exista mai multa stare de urgenta, cu atât mai putina democratie avem!” Bun. Fraza asta as semna-o si eu. Dar tot ramân cu sentimentul ca, desi Lusia Neubauer a reusit cumva sa dreaga busuiocul prin discursul ei, subconstientul a tradat-o în momentul în care a rostit fraza cu alegerea între timp si democratie pe care n-o (mai) putem face, pentru ca, rezulta indirect, nu-i asa, nu (mai) avem timp. Ideea asta bântuie prin mintile majoritatii activistilor de stânga (stai asa: exista si altii, exista si activisti de dreapta?), mai toti antrenati, mai nou, în salvarea planetei, într-o cursa, cum altfel, contratimp. Starile de urgenta invocate de Neubauer sunt practic contrabalansate de marea stare de urgenta în care vad ei clima, omenirea, Terra. Care trebuie salvate. Urgent. Situatie în care, desigur, daca esti suficient de convins de propriile pozitii (radicale, desigur), un activist pur-sânge, cum ar veni, aluneca cât ai zice peste într-o abordare totalitara: Bai, se duce dracului planeta, iar noi ne încurcam în chestii precum democratia?!? Oricum, în triada asta – clima, omenire, planeta, parca lipsesc (ca-ntotdeauna când intra-n actiune revolutionarii misionari, de sorginte bolsevica) oamenii obisnuiti, reali existenti si traitori în lumea asta tot mai nebuna. Care vorba Anjei Maier, „se simt ca niste unelte si nu ca niste actori” (cu sensul de actanti)... Michael Astner este poet, traducator si publicist
