Unei iesence i s-a respins cererea de despagubiri pentru ca nu a putut demonstra ca bunicul sau fusese deposedat abuziv. Judecatorii ieseni au întors decizia, constatând ca toate celelalte cladiri si terenuri din zona detinute de fostul proprietar fusesera confiscate abuziv. De altfel, nici reprezentantii statului nu demonstrasera ca ar fi intrat legal în posesia vechii proprietati. În prima jumatate a secolului trecut, Martin Buchholtzer era proprietarul Fabricii de Boiangerie, Spalatorie Chimica si de Rufarie, una dintre cele mai importante întreprinderi de profil din oras, dotata cu utilaje moderne importate din Germania. Fabrica avea filiale deschise în Roman, Botosani, Piatra Neamt, Falticeni, Târgu Neamt ori Vaslui. În 1940, fabrica a fost mobilizata pentru productia militara, continuând sa functioneze si dupa al doilea razboi mondial. A fost nationalizata în 1947, pe structura si în cladirile ei functionând ulterior Moldova Tricotaje. O parte din cladirile apartinând lui Buchholtzer au fost demolate. Dupa aparitia legii 10/2001, care reglementa situatia imobilelor confiscate de regimul comunist, urmasii industriasului au început demersurile pentru recuperarea averii acestuia. Din 2010, singurul mostenitor a ramas o nepoata. Aceasta a reusit în urma cu doi ani sa obtina pentru fosta fabrica chimica din Moara de Foc despagubiri de 4,8 milioane lei. Era vorba însa doar de o parte a mostenirii. În paralel cu revendicarea proprietatilor fabricii, nepoata lui Buchholzer a cerut înapoi un teren de 1.165,7 mp situat pe strada Pacurari nr. 119 si care fusese confiscat în 1950, ajungând si el ulterior la Moldova Tricotaje SA. În 2014, Primaria a propus acordarea de despagubiri. Cea mai mare parte a terenului era ocupata acum de un bloc de locuinte, de strada, de trotuar si de alei betonate. Ca urmare, restituirea în natura era imposibila. Propunerea de acordare de despagubiri a fost înaintata Autoritatii pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS). Alte trei notificari trimise aceleiasi institutii fusesera avizate favorabil. Nu însa si aceasta, raspunsul AAAS fiind ca nu fusese facuta dovada preluarii abuzive. Cumva, terenul ajunsese din proprietate privata în cea a statului, care nu putea el însusi sa demonstreze ca preluarea fusese legala. Totusi, sarcina probei cadea în sarcina urmasilor fostului proprietar. Singura cale de urmat era cea a instantei de judecata. Legea 10/2001 impune, într-adevar, ca persoana care revendica o fosta proprietate sa daca dovada preluarii ei abuzive. Totusi, daca pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formala a preluarii de catre stat, se poate considera ca a fost vorba de o preluare abuziva. Aceasta, întrucât nu o data, case sau terenuri fusesera confiscate fara niciun fel de act, prin forta. La dosar, mostenitoarea depusese acte care atestau întinderea proprietatilor bunicului sau. Printre ele, si o autorizatie emisa în 1922 prin care lui Martin Buchholtzer i se permitea construirea pe terenul revendicat acum, a unei case cu parter si mansarda ce urma a servi ca spalatorie chimica si a înca unui imobil anexa. În 1949, ca proprietar al imobilului aparea înca familia Buchholtzer. „Faptul ca imobilul se regaseste în patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva - deci, fara titlu. Or, imobilul ce face obiectul notificarii se afla în patrimoniul SC Moldova Tricotaje SA, la fel ca si imobilele situate în str. Pacurari nr. 115 si sos. Moara de Foc nr. 35, imobile expropriate prin decretul nr. 43/1949. Pentru aceste considerente, Tribunalul urmeaza a admite cererea de chemare în judecat”, au conchis magistratii, care au constatat dreptul nepoatei de a primi despagubiri de pe urma proprietatilor bunicului sau. Sentinta Tribunalului a fost contestata de AAAS, dosarul intrând pe rolul Curtii de Apel.
