Un cuplu de ieseni îsi va plati ratele la banca la un curs de peste doua ori mai mic decât cel actual. Cei doi au obtinut obligarea bancii la folosirea unui curs al francului elvetian de 2,22 lei, fata de 5,18 lei cât este el acum. Rationamentul judecatorilor a fost simplu: daca nici specialistii bancii nu au putut anticipa brusca devalorizare a leului fata de francul elvetian, cum s-ar putea astepta ca doi ieseni oarecare sa poata face acest lucru? Cursul francului s-a dublat ca urmare a unei decizii a Bancii Nationale a Elvetiei Iuliu si Camelia S. au încheiat în 2008 de la Banca Româneasca un contract de credit în valoare de 144.350 franci elvetieni, pe 25 de ani, garantia fiind ipotecara. Creditele în franci elvetieni erau la acea data o solutie recomandata de banci celor ale caror venituri nu le permiteau sa acceseze credite în euro sau dolari americani. Cursul mult mai favorabil al francului si dobânzile mai mici faceau din creditele în aceasta moneda o varianta accesibila. Lucrurile s-au schimbat însa în scurt timp, pentru ca Banca Nationala a Elvetiei a renuntat sa mai intervina pentru impunerea unui curs scazut al monedei nationale fata de euro, ceea ce a dus la o brusca crestere a valorii francului. Cei doi ieseni s-au trezit deodata ca au de platit rate calculate în functie de un curs de 4,45 lei pentru un franc elvetian, fata de 2,217 lei la contractarea creditului. Cresterea cursului cu 178- s-a tradus într-o dublare a ratelor platite de cei doi. Problemele financiare provocate de criza economica din 2009 i-a obligat pe cei doi ieseni sa ceara si o perioada de gratie de un an, în care au platit doar doua rate din creditul principal. Ca urmare, la creditul ipotecar s-a mai adaugat un credit pentru dobânda si comisioanele neplatite în perioada de gratie. Practic, cei doi au intrat într-un vârtej din care nu mai aveau cum sa iasa. Au încercat în mai multe rânduri sa obtina din partea bancii o diminuare a costurilor de creditare, fiind însa refuzati. În cele din urma, anul trecut, s-au adresat instantei. Cei doi au cerut stabilirea unui curs echitabil de plata, respectiv cel de la momentul contractarii creditului, plus maxim 30-, ca si reducerea soldului si conversia sumei rezultate în lei. În esenta, readaptarea contractului de credit. De cealalta parte, reprezentantii bancii au invocat prevederile contractului, care nu continea vreo clauza de risc valutar care sa poata fi invocata. Daca specialistii bancii nu au prevazut cresterea, cum ar fi putut s-o faca clientii? Conform Codului Civil, contractele încheiate între doua parti au putere de lege pentru acestea. Pe de alta parte, Curtea Constitutionala a stabilit în 2016 ca regula poate fi supusa unor atenuari în cazul aparitiei unor situatii care nu au putut fi avute în vedere la încheierea contractului si care duc la imposibilitatea onorarii acestuia. Pe aceasta interpretare s-au bazat si magistratii Tribunalului în analiza dosarului. Ei au remarcat ca nimeni nu putea anticipa, în 2008, decizia ulterioara a Bancii Nationale Elvetiene, astfel încât sa-si poata asuma riscul valutar. „Institutia bancara pârâta nu a facut dovada ca, în calitate de profesionist, a fost în masura sa prevada cresterea accelerata a valorii monedei CHF, ca urmare a crizei economice mondiale si ca, la data perfectarii contractelor a adus la cunostinta clientilor sai riscul valutar inerent. Instanta mai are în vedere aspectul de notorietate privind particularitatea cresterii valorii francului elvetian, ce nu s-a mai întâlnit, în proportii similare, la alte monede straine. Aceasta evolutie reprezinta, în opinia instantei, un eveniment imprevizibil, exterior contractului, care nu putea fi anticipat de parti la momentul contractarii”, au retinut judecatorii. De asemenea, cresterea cursului cu 178- ducea la un caracter excesiv de oneros al obligatiilor de plata, provocând un dezechilibru în avantajul net al bancii. În cazul celor doi ieseni, rata ajunsese aproape de cuantumul total al veniturilor salariale, depasind cu mult orice valoare previzibila rezonabil. Pentru reglarea acestui dezechilibru, magistratii Tribunalului au dispus ca toate sumele datorate de Iuliu si Camelia S. sa fie calculate pe viitor la cursul din 2008 al francului elvetian, începând cu ianuarie 2021, data înaintarii actiunii în instanta si pâna la scadenta creditului. Solutia gasita de Tribunal nu a fost acceptata de Banca Româneasca, aceasta contestând-o. Curtea de Apel a amânat ieri luarea unei decizii finale pentru data de 5 octombrie.
