Adina Neagu, 48 ani, Iasi: ”Va scriu pentru ca sunt un pic îngrijorata deoarece la ultimele analize la sânge mi-a iesit glicemia 128, pe 16 noiembrie, si 136, doua saptamâni mai târziu. M-am gândit ca poate valorile acestea au fost influentate de oboseala de sfârsit de an. Ultimele analize înaintea acestora le-am facut în urma cu 2 ani si glicemia a fost atunci 118. Îngrijorarea mea este amplificata si de faptul ca am rude în familie - doua verisoare - care au diabet si fac tratament. De aceea, vreau sa va rog sa îmi spuneti care sunt valorile glicemice de la care ar trebui sa ma îngrijorez ca pot face diabet, care sunt simptomele care ar trebui sa îmi dea de gândit, daca trebuie sa tin o dieta anume - eu am 1,60 m si 80 Kg - si daca pot face un tratament preventiv”. Conf. Dr. Cristina Mihaela Lacatusu, medic primar Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, Clinica Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, Spitalul Clinic Judetean de Urgente ”Sf. Spiridon”, Iasi: ”Va felicit pentru întrebarea si preocuparea dvs. fata de propria sanatate. Probabil ca un mare numar de persoane se regasesc în problemele pe care le ridicati dvs. aici si ar putea beneficia de pe urma unor explicatii. În primul rând, trebuie sa mentionam ca motivele pentru care cititorii ziarului ar putea fi interesati de precizarile pe care le facem aici pot fi încadrate în cel putin doua scenarii clinice diferite între ele. Unele persoane nu au fost diagnosticate pâna în prezent cu diabet zaharat si îsi doresc sa interpreteze corect rezultatele care le parvin de pe urma efectuarii unor analize de laborator. Exista însa si persoane care au fost deja diagnosticate cu diabet zaharat si si-ar dori sa stie care sunt valorile glicemice la care ar trebui sa ajunga sub tratament. În rândurile urmatoare vom discuta doar prima dintre aceste doua situatii clinice, fiindca înteleg ca acolo va încadrati dvs. Cifrele de mai jos nu se aplica pacientilor deja diagnosticati cu diabet zaharat. Încep prin a reaminti ca organismele vii, mai ales cele evoluate, asa cum este organismul uman, au o foarte buna capacitate de a-si limita fluctuatiile anumitor parametri în mediile biologice fundamentale la o gama relativ restrânsa de valori care sa asigure functionarea organelor si tesuturilor cu un randament optim. Termenul general folosit pentru aceasta proprietate este „homeostazie”. Printre constantele biologice controlate cu o precizie foarte buna de catre corpul nostru se numara si glicemia. În prezent s-au stabilit cu mare precizie limitele între care pot fluctua valorile glicemice considerate normale, cu conditia ca determinarea glicemiei sa se faca dupa anumite standarde de recoltare si dozare care sa ne permita sa ne bizuim pe rezultatele obtinute. În cadrul analizelor uzuale de laborator, valorile glicemice se determina cel mai adesea dimineata la prima ora, dupa o perioada de post nocturn de minimum 8 ore. Ma voi referi doar la interpretarea unor asemenea analize si nu voi extinde discutia la celelalte circumstante de dozare a glicemiei. Fac de asemenea mentiunea ca vom vorbi în cele ce urmeaza doar despre valori determinate prin metode standardizate de laborator, care permit dozari de cea mai buna precizie. Nu se vor folosi pentru identificarea sau excluderea diagnosticului de diabet zaharat sau de prediabet glicemiile determinate pe glucometru. Aceste aparate sunt utile pentru a estima o valoare aproximativa a glicemiei, dar micile erori de dozare care greveaza rezultatele respective le fac improprii pentru un diagnostic de maxima precizie, când orice abatere minora ar putea sa ne îndrepte pe o cale gresita. Ei bine, daca respectam toate aceste conditii de dozare, glicemiile dozate din plasma venoasa recoltata dimineata la prima ora nu ar trebui NICIODATA sa atinga - si cu atât mai mult sa depaseasca - valoarea de 110 mg/dL. Indiferent de conditii, niste mecanisme normale de autoreglare trebuie sa poata aduce pâna dimineata glicemia în acest interval. Intervalul dintre 110 si 125,9 mg/dL este deja caracteristic pentru una din formele de prediabet (o tulburare glicemica ce poate reprezenta o stare precursoare pentru diabetul zaharat). Analizele de acum doi ani se încadrau în acest interval. Orice valoare recoltata conform standardelor mentionate mai sus si care este egala cu sau mai mare decât 126 mg/dL - si pe care o confirmam la persoanele asimptomatice printr-o a doua determinare glicemica, pentru a nu exista nici un dubiu - semnifica, fara exceptii, prezenta diabetului zaharat. Daca cele doua valori glicemice pe care le-ati mentionat au fost recoltate respectând conditiile tehnice deja mentionate, nu exista nici un factor colateral (nici oboseala, nici oricare altul) atât de puternic încât sa falsifice rezultatele respective pâna la nivelul mentionat. Diabetul zaharat este deja o certitudine. Diagnosticul de certitudine este unul exclusiv de laborator si nu necesita prezenta simptomatologiei clinice, pe care n-ar trebui s-o asteptati sa apara. De altfel, doar o mica parte dintre pacienti au simptomele clinice despre care am auzit cu totii înca din copilarie (sete, mictiuni în cantitate mare, cresterea poftei de mâncare, scadere în greutate), cei mai multi fiind complet asimptomatici. Mitul necesitatii unor simptome care sa confirme existenta diabetului zaharat contribuie de multe ori la întârzierea diagnosticului si determina riscuri crescute legate de starea de sanatate. Ca unica exceptie de la regula acestor valori legate de dozarea glicemiei dimineata pe nemâncate sunt doar femeile însarcinate, care pot fi afectate de o tulburare glicemica asociata sarcinii ce poarta numele de diabet gestational. Fara a intra pe moment în detalii, mentionez ca în cursul sarcinii homeostazia glicemica este si mai riguros controlata, astfel încât în situatia respectiva ne alarmam de la valori chiar si mai mici ale glicemiei. Sfatul meu ar fi sa va prezentati într-un viitor apropiat la un medic diabetolog pentru a confirma diagnosticul si a începe cât mai repede tratamentul (curativ, nu preventiv). Acesta va consta atât în masuri de optimizare a stilului dvs. de viata (schimbarea alimentatiei, cresterea gradului de activitate fizica etc.), cât si în tratament medicamentos. Pentru a fi eficiente, masurile nefarmacologice presupun curajul si disponibilitatea dvs. pentru a învata si pune în aplicare un set de reguli de autoîngrijire de acest fel. Ele nu sunt nici pe departe imposibile, dar presupun doua aspecte care depasesc cu mult resursele disponibile într-o pagina de ziar: o discutie si un instructaj amanuntit efectuat de personalul medical, precum si determinarea si autodisciplina pacientului, care va trebui sa aplice constant aceste reguli pentru tot restul vietii”.
