De ce romanul? (II)

Un tipar de gândire/evaluare (sumara) a dorintelor, caruia lesne i se pot banui fisuri, vulnerabilitati, totusi foarte raspândit, mai ales printre noii veniti. Nimic nu sperie mai mult decât perspectiva unei receptari cel mult caldute, daca nu de-a dreptul stearsa, ori înca si mai rau, pecetluita de-o tacere care „spune” totul. Asa ceva e vazut de multi - nu doar „autorii”, ci si de editorii lor - drept un soi de îngropare a cartii, asa ca li (...)


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi