Alina Stefanescu, Tecuci: ”Pentru ca fiica mea lucreaza în strainatate, ma ocup eu de baietelul ei. Copilul are 5 ani si, absolut din întâmplare, am aflat ca el nu poate deosebi culorile rosu si verde. Practic, doamnele educatoare m-au atentionat ca el nu se descurca sa distinga aceste culori. Am fost cu el la medic si mi-a spus ca are daltonism, dar nu mi-au dat niciun tratament. Baiatul plânge ca râd ceilalti copii de el iar eu nu stiu cum sa procedez. Nu stiu ce este daltonismul si ce as putea face pentru copil ca sa-l ajut”. Prof. Dr. Danut Costin, medic primar, Clinica de Oftalmologie, Spitalul Clinic de Neurochirurgie, Iasi: ”Daltonismul sau cecitatea cromatica, este o tulburare a vederii cromatice, constând în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales rosu si verde, culorile complementare). Celulele cu conuri recepteaza cantitati mari de lumina. Sunt responsabile de vederea diurna si colorata si la rândul lor sunt de 3 tipuri. Fiecare din acest tip fiind sensibil la o anumita lungime de unda (culoare), astfel: celule care sunt sensibile la lungimi de unda mari (rosu); celule care sunt sensibile la lungimi de unda medii (verde); celule care sunt sensibile la lungimi de unda scurte (albastru). Celulele cu bastonase recepteaza lumina slaba si sunt responsabile de vederea nocturna. Cu ajutorul acestora ochiul vede în situatii de luminozitate scazuta, fara sa dea informatii despre culorile din jur. Celulele cu bastonase sunt de un singur tip. În cazul daltonismului exista un deficit sau chiar inexistenta unuia sau a mai multor tipuri de celule cu conuri, explicând deficitul de a distinge anumite culori. Forma usoara a cecitatii cromatice apare când toate cele trei celule con sunt prezente, dar una dintre ele nu functioneaza corect. Astfel, creierul percepe o culoare diferita de cea normala. Atunci când celulele pentru rosu lipsesc (protanopie), este foarte dificil ca persoana sa distinga culoarea rosie de cea verde. În schimb, în cazul în care lipsesc celulele fotoreceptoare pentru verde (deuteranopie), persoana reuseste sa distinga culoarea rosie de cea verde pe baza nuantelor culorii. O persoana care sufera de daltonism are deuteranopie si protanopie. Tritanopia reprezina dificultatea de a distinge culoarea albastra si tendinta de a vedea lumea în tonuri de roz-verzui; Vorbim despre daltonism complet atunci când o persoana vede doar în nuante de gri. Doar 0,00003- din populatia lumii sufera de daltonism complet. Daltonismul poate fi de cauza genetica, legata de cromozomul X. O mama care este purtatoare a bolii, adica are un cromozom X normal si un cromozom X ce prezinta o mutatie a genelor pentru pigmentii rosu/verde, nu va manifesta boala. În schimb, fiul sau va avea 50- sanse de a o manifesta. Din cauza faptului ca barbatii (XY) au un singur cromozom X, sunt mai susceptibili de a dezvolta boala. Pentru ca boala sa se manifeste la fiica (XX) ei, este necesar ca si tatal sa aiba daltonism. Daltonismul congenital afecteaza, în mod obisnuit, ambii ochi în mod egal si ramâne stabil pe tot parcursul vietii. Cauzele care pot duce la daltonismul dobândit pot fi provocate de traumatisme ale retinei, ale nervului optic sau cerebrale; unele medicamente care trateaza sufeinte cardiace, hipertensiunea arteriala, disfunctia erectila, infectiile, tulburarile nervoase si problemele psihologice; expunerea la toxine, precum sulfura de carbon sau anumite îngrasaminte; consumul de droguri; anumite boli, precum: anemia falciforma, diabetul, degenerescenta maculara, boala Alzheimer, glaucomul, boala Parkinson, alcoolismul cronic si leucemia. În cazul daltonismului dobândit boala poate sa nu afecteze ambii ochi simultan si în aceeasi masura. De asemenea, exista tendinta de a se agrava în timp. Manifestarile daltonismului variaza în functie de forma acestuia. În unele cazuri, daltonismul are o manifestare usoara si pacientul nu realizeaza ca sufera de aceasta afectiune. În general, semnele si simptomele sunt observate de parinti atunci când acestia îi învata pe copii culorile. Semnele sunt: dificultati de a vedea culorile în mod obisnuit în conditii de iluminare corespunzatoare; incapacitatea de a face diferenta dintre nuantele aceleiasi culori sau dintre culori similare - este mai frecvent pentru culorile rosu si verde sau albastru si galben; copiii nu sunt atenti când coloreaza; probleme în identificarea creionului de culoare rosie sau verde sau a oricarui creion de culoare cu rosu sau verde în compozitia sa (de exemplu violet, maro); miros mâncarea înainte de a mânca; au un excelent simt al mirosului; vad bine noaptea; au sensibilitate la lumini puternice; întâmpina dificultati atunci când citesc de pe pagini colorate sau scris colorat pe un fond altul decât alb; se pot plânge ca îi dor ochii sau capul daca privesc ceva rosu pe fundal verde sau invers. La unii oameni problema este nedetectata deoarece ei au învatat sa asocieze anumite culori cu anumite obiecte. De exemplu, ei stiu ca iarba este verde asa ca ei numesc culoarea pe care o vad verde. Pentru diagnosticul daltonismului se utilizeaza un set de teste specifice. Nu exista tratament care sa vindece daltonismul. Doar în cazul daltonismului dobândit prin medicamente, expunere la toxice sau din cauza unor boli, întreruperea medicatiei care cauzeaza probleme de vedere, toxicului sau tratarea afectiunilor oculare pot avea ca rezultat o îmbunatatire a vederii cromatice. Purtarea unui filtru colorat pe ochelari sau o lentila de contact colorata poate îmbunatati perceptia asupra contrastului dintre culori. Acest filtru schimba spectrul luminii care îl traverseaza în asa fel încât acesta sa produca un stimul în ochiul persoanei care sufera de daltonism asemanator celui al unei persoane cu vedere cromatica sanatoasa. Folosind lentilele de corectie, daltonistii pot sa perceapa si nuantele cromatice pe care anterior nu le puteau distinge. Prin acest tip de lentile se poate îmbunatati capacitatea unui daltonist de a distinge culorile, iar în 80- din cazuri poate determina corectia completa”.
