Magistratii ieseni par sa astepte sa-l judece pe Pablo Escobar sau pe „El Chapo” Guzman pentru a pronunta sentinte severe împotriva traficantilor de droguri. Desi legislatia antidrog prevede pedepse drastice pentru introducerea în tara si vânzarea de stupefiante, condamnarile pronuntate de instantele iesene rareori se apropie macar de jumatatea nivelului maxim. De regula, acestea abia daca depasesc pragul minim si nu de putine ori traficantii scapa cu pedepse cu suspendare. Daca în cazul consumatorilor, care reprezinta în fond cazuri medicale sau a studentilor prinsi cu un „joint” la un festival muzical, clementa este de înteles, nu acelasi lucru se poate spune despre multe sentinte aplicate unor traficanti „grei”. Recunoasterea faptelor, colaborarea cu anchetatorii, cantitatile relativ mici de droguri gasite asupra traficantilor sunt speculate de traficanti pentru a scapa din plasa justitiei. Se face o prima distinctie între drogurile usoare si cele puternice Legea trateaza distinct asa-numitele droguri „usoare”, cum este cannabisul, cele „puternice”, precum heroina sau cocaina si „etnobotanicele”. Sunt sanctionate ca fapte diferite introducerea în tara si vânzarea drogului, astfel încât un cultivator de cannabis care îsi vinde propria recolta va primi o pedeapsa mult mai usoara decât unul care „importa” drogul din strainatate. În cazul drogurilor de mare risc, si riscul asumat de traficanti este semnificativ mai mare. Pâna în luna martie a acestui an, legea prevedea pentru comerciantii de droguri de risc pedepse cuprinse între 2 si 7 ani de închisoare, în timp ce pentru cei ce vindeau droguri de mare risc, pedepsele plecau de la 5 ani si ajungeau la 12 ani de detentie. Introducerea în tara a drogurilor era pedepsita în cazul drogurilor usoare cu pâna la 10 ani de închisoare si cu pâna la 15 ani de detentie pentru drogurile de mare risc. Daca judecatorii ajungeau la concluzia ca merita pedeapsa maxima, un traficant de heroina risca pâna la 19 ani de închisoare, reprezentând 15 ani pentru introducerea drogurilor în tara si 4 ani, respectiv o treime dintr-o pedeapsa ipotetica de 12 ani pentru vânzarea catre consumatori. Daca procurorii puteau demonstra ca vânzarea drogurilor reprezenta sursa de trai a traficantului, forma continuata a infractiunii îi putea aduce un spor de pâna la trei ani la pedeapsa. Iar daca un consumator lua o supradoza si murea, fapta era tratata la fel ca omorul, pedeapsa ajungând pâna la 20 de ani de detentie. Din martie, pedepsele s-au înasprit si mai mult. Daca s-ar da condamnari dupa statistici, ar trebui sa construim înca 2000 de penitenciare În cursul acesui an, magistratii Tribunalului au pronuntat în fiecare luna, în medie, doua sau trei condamnari pentru infractiuni la regimul substantelor psihoactive. Desi legea condamna si simpla detinere de droguri pentru consum propriu, judecatorii par sa fi luat în calcul numarul foarte mare al celor care apeleaza la asa-numitele droguri „recreative”. Cifrele oficiale indica un numar de 1,2 milioane de consumatori ocazionali sau dependenti de droguri, iar aproximativ 16- dintre tineri au consumat cel putin o data un drog. Cele 34 de penitenciare existente în România au o capacitate totala de mai putin de 18.000 de locuri. Daca fiecare consumator ar fi condamnat la închisoare cu executarea în regim de detentie, dupa cum permite legea, ar mai trebui construite peste 2.000 de penitenciare. Magistratii ieseni nu au pronuntat în acest an nicio condamnare cu executare pentru consumatorii de droguri. În cazul unui pusti de 17 ani, prins cu aproape 4 grame de cannabis la el, a fost dispusa simpla supraveghere zilnica timp de 4 luni. Un vasluian, venit la Iasi pentru a apela la serviciile unor prostituate, a primit doar o amenda penala de 6.000 de lei pentru cele 8,7 grame de cannabis pe care le avea asupra lui. Un tânar retinut de anchetatorii care supravegheau blocul în care locuia un traficant, chiar dupa ce iesise cu „marfa”, a primit din partea judecatorilor o pedeapsa de doar doua luni de închisoare, si acestea cu suspendare. Cel mai spectaculos caz vizând un consumator a fost cel al unui student la UMF, prins cu 80 de grame de cannabis într-un borcan din rucsac. Era vorba de productia proprie, tânarul cultivând cânepa la Suhulet pentru consumul propriu. Desi era vorba nu doar de consum, ci si de producerea drogului, magistratii Tribunalului au interpretat legea în spiritul ei si au optat pentru o pedeapsa simbolica: 6 luni, cu suspendare. Tânarul nu avea antecedente penale si nu s-a putut demonstra ca ar fi avut intentia sa faca altceva cu cannabisul plantat decât sa-l fumeze el însusi. A doua distinctie se face între dealeri si traficanti Nici comerciantii de cannabis nu risca mare lucru în confruntarea cu judecatorii. Aici, magistratii Tribunalului fac o distinctie neta între dealeri, care doar vând marfa, si traficanti, care o si aduc în tara sau o produc. Un tânar care era dealer-ul „oficial” de cannabis într-un complex de blocuri din Copou, a fost condamnat la doar doi ani de închisoare cu suspendare. Era un simplu intermediar, cumparând la 2-3 zile câte 2-10 grame de cannabis de la un furnizor din Tatarasi si revânzându-l. Aceeasi pedeapsa a primit-o însa si un tânar, devenit între timp un prosper om de afaceri, în cazul caruia procurorii DIICOT au documentat tranzactii totalizând 1,7 kg de cannabis. L-a salvat de la o pedeapsa cu executare recunoasterea faptelor, studiile superioare, dar si faptul ca se lasase de droguri. Daca dosarul nu ar fi întârziat prin sertarele procurorilor timp de 5 ani, lucrurile ar fi stat poate altfel. Ilustrativ pentru distinctia facuta de judecatori între dealeri si traficanti este cel al unei familii întregi implicate în comertul cu cannabis. Membrii gruparii cultivau cannabis într-un apartament din Alexandru cel Bun, în Costuleni sau în Scheia, dar aduceau marfa si din strainatate. Pedepse cu executarea în regim de detentie au primit doar cei doi membri ai grupului în cazul carora se dovedise ca mersesera în Olanda pentru a cumpara seminte de cânepa sau produsul finit. Ceilalti sase au primit doar pedepse cu suspendare. În pofida duritatii legilor, în cazul drogurilor de mare risc, magistratii Tribunalului se arata destul de rezervati în sentintele pronuntate, orientându-se spre minimul legal. Faptul duce la sentinte contradictorii. O tânara, careia iubitul spaniol îi trimitea din când în când cantitati reduse de cocaina si MDMA, a fost condamnata la 4 ani, 9 luni si 10 zile de detentie. Legea nu distinge între motivele introducerii în tara a drogurilor. Aceeasi pedeapsa, de minim 7 ani de închisoare era prevazuta si în cazul traficantului de cocaina, si al celui care îsi aduce drogul pentru a-l consuma el însusi. Magistratii Tribunalului au luat în calcul faptul ca tânara îsi recunoscuse fapta si au dat pedeapsa minima, din care au scazut o treime. Tot a rezultat o condamnare de 4 ani si 8 luni de închisoare, la care s-au adaugat o luna si 10 zile, pentru consum ilicit de droguri. Legea permite suspendarea doar a pedepselor mai mici de 3 ani. Felul în care iubitul tinerei întelegea sa-si manifeste dragostea i-a adus iesencei o pedeapsa mult mai dura decât cea aplicata unui traficant veritabil, prins într-un tren cu 14,43 grame de heroina asupra sa. Acesta cumparase drogul din Bucuresti, deci nu-l introdusese în tara. A colaborat cu anchetatorii în alte dosare similare, ceea ce i-a asigurat o reducere la jumatate a limitelor pedepsei. Faptul ca si-a recunoscut fapta în instanta a condus la o noua reducere, cu o treime. A scapat cu o condamnare la doar trei ani de detentie. Daca judecatorii ar fi fost în toane bune, ar fi putut chiar sa-i suspende executarea. Care a fost cea mai dura pedeapsa Cea mai dura pedeapsa aplicata de magistratii Tribunalului unui traficant de droguri în acest an a fost deosebit de blânda chiar si în conditiile clementei manifestate în mod obisnuit. Un iesean si-a adus din Italia 148,88 grame de cocaina, pe care le-a transportat el însusi, cu microbuzul. Cantitatea de drog era impresionanta nu doar pentru un traficant individual, ci chiar si pentru o retea serioasa. Traficantul nu si-a recunoscut vina. A încercat sa explice ca „marfa” de care se spunea într-un mesaj ca este „cam tare” ar fi fost de fapt visinata. S-a încurcat în declaratii. Cu toate acestea, a primit pedeapsa minima: 7 ani pentru introducerea cocainei în tara si 5 ani pentru trafic de droguri de mare risc. În total, 8 ani si 8 luni. Judecatorii au putut lua în calcul în favoarea lui doar faptul ca nu avea antecedente penale. Magistratii s-au declarat însa încrezatori în posibilitatea de îndreptare a inculpatului pentru ca era doar traficant, nu si consumator. Cazul soferilor drogati Tragedia de pe litoral, în care doi tineri au murit dupa ce grupul în care se aflau a fost spulberat de bolidul unui sofer drogat a deschis pe plan national dezbaterea privind pericolul reprezentat de consumul de droguri la volan. Conform statisticilor politiei, în acest an au fost depistati 1.938 de soferi aflati sub influenta unor substante psihoactive. Practic, la trei soferi bauti, un al patrulea este drogat. Totusi, cazurile în care soferi surprinsi la volan sub influenta drogurilor ajung sa dea socoteala în fata judecatorilor ieseni sunt rarisime. Una dintre putinele astfel de situatii s-a soldat cu o condamnare pronuntata în februarie. Un sofer a fost oprit la Podu Iloaiei pentru ca circula haotic pe drumul european. Nu bause nimic, dar imprecizia miscarilor si încetineala reactiilor i-a facut pe politisti sa suspecteze consumul de droguri. Asa si era, analizele ulterioare stabilind ca fumase cannabis într-o cantitate suficienta pentru ca comportamentul sau sa echivaleze cu cel specific unei alcoolemii de 2,15‰. A fost condamnat la un an si jumatate de închisoare, dar cu suspendarea executarii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
