Marea majoritate a jurnalistilor romani continua sa se inchine la „icoanele” New York Times, Washington Post, CNN, The Guardian, nerealizand ca acestea au deviat intre timp semnificativ de la etica si standardele traditionale ale jurnalismului. Unul dintre paradoxurile acestei perioade este acela ca, desi nu doar in Romania, ci in aproape intregul spatiu occidental, guvernele, autoritatile se afla la cote inalte de perceptie negativa, in acesti ultimi doi ani o parte substantiala a populatiei acceptat fara nici un fel de retinere naratiunea despre pandemie care i-a fost livrata de pe acest palier. Etichetandu-i pe toti cei care exprimau variate forme de scepticism fata de politicile si masurile promovate, daca nu de-a dreptul „exponenti ai raului”, cel putin victime ale teoriilor conspirationiste. In unele cazuri cu motive justificate, pentru ca nu poti lua in serios ideea unei cabale extraterestre. Dupa cum este la fel de adevarat ca a existat si exista si destula dezinformare, care poate imbraca si forma uneia orchestrata de state ostile. Insa de acelasi tratament s-au bucurat si opinii alternative care in nici un caz nu pot fi incadrate in aceste categorii. Precum cele exprimate de trei epidemiologi reputati, de la universitatile Stanford, Harvard si Oxford, care au lansat „Great Barrington Declaration”, un document in care criticau masurile extinse de carantina si restrictiile dure impuse de autoritati in 2020 pe care le considerau nejustificate si daunatoare, cu consecinte grave pe termen lung. De pilda in cazul generalizarii invatamantului scolar online. In acest punct este interesant de remarcat ca o serie de dezvaluiri obtinute utilizand Legea accesului la informatiile publice au relevat faptul ca intr-un schimb de mail-uri dr. Anthony Fauci si directorul Institutului National de Sanatate din Statele Unite se sfatuiesc cum sa-i discrediteze pe cei trei si documentul lansat de ei. Marginalizarea, adesea blocarea completa a dezbaterii cu largul concurs al marilor retele sociale, ca Facebook sau Twitter, a facut ca orice abatere de la discursul oficial sa fie imediat combatuta, discreditata, blocata. Interesant este ca nu au existat schimbari serioase de atitudine nici macar dupa ce puncte de vedere categorice au fost ulterior contrazise total. Precum ideea ca prin vaccinare poate fi oprita transmiterea bolii, care a continuat sa fie livrata public (inclusiv la noi, unde ni se spunea in vara trecuta ca daca ne vaccinam „intram in normalitate”), chiar dupa ce un articol din cunoscuta revista de stiinta „Nature”, aparut in luna martie 2020, infirma acest lucru. A fost mai comod si mai convenabil, in plan financiar, ideologic si din punctul de vedere al relatiilor de putere, sa se mearga practic exclusiv pe ideea solutiei definitive reprezentata de vaccinare. Aplicand mecanic o abordare, pe care o intalnim si in cazul Schimbarilor Climatice, descrisa sugestiv de astrofizicianul Thomas Gold: „pentru fiecare fenomen natural complex, exista o explicatie simpla, eleganta, convingatoare si gresita”. Un rol special in toata aceasta epopee pandemica l-au jucat mass media. Care, in proportie semnificativa, s-au aliniat cuminte la naratiunea autoritatilor pe care s-au ferit sa le deranjeze cu intrebari incomode. Justificarea fiind aceea ca ceea ce propuneau guvernantii nu erau nimic altceva decat recomandarile „expertilor”. Deci cum poti sa nu dai credit „stiintei”, a carei intruchipare erau personaje influente ca Anthony Fauci, devenit intre timp un fel de vedeta globala. Insa te-ai fi asteptat ca mass media sa nu se lase pacalite de astfel de acoperiri facile, ci sa tina seama mai degraba de ceea ce spunea unul dintre marii fizicieni ai secolului trecut, Richard Feynman in volumul „Placerea de a descoperi lucruri”, „dintre toate valorile cu care trebuie sa opereze stiinta, cea mai importanta trebuie sa fie libertatea de a te indoi”. Mai ales ca in teorie, mass media au rolul de a tine sub supraveghere autoritatile, nu de a deveni portavocea acestora. Numai ca o buna parte din mass media nu mai face asta de ceva vreme, a imbracat deschis haina unui explicit partizant politic si ideologic. O imagine distribuita pe Twitter descrie clar si succint noul lor mod de operare. Jurnalistul Matt Taibbi scrie, pe platforma Substack, ca un cunoscut show de televiziune american, Jimmy Kimmel Live, a „reusit sa implineasca un vis nerealizat al lui Leonid Brejnev, un astfel de format de emisiune TV de tip sovietic” inventand o papusa Barbie „anti-vaxx” cu ajutorul caruia sa-i ridiculizeze pe cei care intr-o forma sau alta contrazic discursul oficial. Ceea ce ii permite sa mai observe ironic ca astfel de exponenti ai progresismului, care de regula fac alergie la umor, imbratiseaza formula doar „dintr-o necesitate politica”. In cadrul unui dialog pe care Taibbi il intretine cu jurnalistul si scriitorul american Walter Kirn, acesta din urma ii spune ca s-a trecut de la faza in care principalul obiectiv al jurnalismului era acela de a investiga, de a pune intrebari, de a verifica, la una in care dominant este razboiul cu alti jurnalisti si cu orice alte opinii care se abat de la „linia corecta”. In timp ce se evita intrebarile incomode, de pilda cele legate de principalii beneficiari ai pandemiei, companiile pharma, cele care efectueaza teste si toate celelalte carora pandemia le-a adus castiguri enorme. Mai ales ca problematica este si maniera in care sunt abordate conflictele de interese, cand chiar cei implicati, Fauci este doar unul dintre exemple, sunt invitati sa le comenteze si sa le demonteze. De regula, in batalie sunt utilizati o serie de „experti de serviciu” gata sa ofere argumentele in baza carora asa-numitii „Fact Checkers” (cei care verifica validitatea unor informatii) pot sa discrediteze aceste puncte de vedere si sa propuna blocarea distribuirii lor pe retelele sociale (adesea la pachet cu suspendarea conturilor emitentilor). Un exemplu de manual este maniera in care a facut asta agentia Associated Press dupa ce dr. Robert Malone, unul dintre inventatorii tehnologiei mARN, a vorbit intr-un interviu acordat lui Joe Rogan, un extrem de popular podcaster american, despre ceea ce el a numit „formatarea unei psihoze de masa” in privinta reactiei fata de COVID-19. In principiu, poti sa fii sau nu de acord cu aceasta teorie a dr. Malone, dar a sustine ca este una complet „nefondata” si sa o etichetezi drept „dezinformare” pe baza faptului ca altii o resping cu motivatia ca „nu este mentionata in literatura de specialitate” sau ca termenul nu apare in Dictionarul Asociatiei Americane de Psihologie este ridicol. Cu atat mai mult daca ne aducem aminte o carte celebra, „Psihologia Multimilor”, publicata in 1895, in care Gustave Le Bon, introducea conceptul de „multime psihologica”. E drept se mai fac si unele corectii. In Danemarca, presa a recunoscut ca a gresit atunci cand nu a investigat informatiile privitoare la spitalizari, nefacand distinctie intre bolnavii de COVID si cei care internati din cu totul alte cauze, dar care fusesera testati si cu COVID. Insa nici aceste „schimbari de atitudine” nu sunt intotdeauna „nevinovate”. De pilda, in Statele Unite, CDC, autoritatea competenta in materie, a precizat recent ca de fapt 70- dintre decesele raportate ca fiind provocate de COVID erau datorate altor cauze, chiar daca bolnavii fusesera si testati pozitiv. Motivul este acela ca devenise jenant faptul ca statisticile indicau in mod jenant ca performanta administratiei Biden din perspectiva bataliei cu pandemia era mai slaba decat cea din timpul lui Trump, care fusese acuzat ca are pe constiinta o adevarata crima. Asa ca CNN si alte cunoscute canale media americane au inceput sa vireze discursul pe alta directie. Marea majoritate a jurnalistilor romani continua sa se inchine la „icoanele” New York Times, Washington Post, CNN, The Guardian, si sa se inspire si sa se documenteze de acolo nerealizand ca acestea au deviat intre timp complet, in special in ceea ce priveste politica interna si marile teme progresiste, de la etica si standardele traditionale ale jurnalismului. Au devenit in buna masura, cel putin pe aceste directii, niste vehicule partizane de propaganda. Astazi in prim plan este batalia cu cei sceptici fata de o vaccinare, pe care Emmanuel Macron si-a propus sa-i enerveze cumplit chiar daca intre timp s-a ajuns practic la consens ca vaccinurile nu opresc raspandirea bolii. Maine, foarte probabil, tintele se vor muta pe „negationistii” care nu se alatura bataliei pentru „salvarea planetei”.
