Ghiozdane grele, teme multe, ore întregi petrecute în trafic - atunci când copiii sunt dusi sau luati de la scoli - fondul clasei, fondul scolii, sau orice alte sume de bani pretinse parintilor, meditatii, after school, before school – toate aceste subiecte dau nastere la lungi si grele discutii pe retelele de socializare si stârnesc interesul a milioane de parinti din România. Exista însa câteva sute, daca nu chiar mii de elevi care “merg” la scoala fara ghiozdane, nu frecventeaza scoala de dupa - sau dinainte de scoala, si pentru care nu se plateste fondul scolii. Pentru ca nu studiaza la scoala, ci acasa. Cum poti sa faci homeschooling în România? “Homeschoolerii” sunt scolarii neîncadrati în sistemul românesc de învatamânt, pentru ca legea din România nu reglementeaza studiul de acasa. Cu toate acestea, numarul parintilor care aleg sa-si instruiasca chiar ei copiii acasa creste de la an la an. Nu e un fapt demonstrabil, negru pe alb, pentru ca nu exista statistici privind numarul copiilor instruiti în sistem “homeschooling”. O afirma însa chiar ei, cei implicati în acest tip de învatare/predare alternativa. Cei mai multi provin din diverse culte religioase, iar predarea include si studiul Bibliei. Din Regiunea Nord-Est, cei mai multi ar fi din judetul Suceava, judet care e si centru Regional al Comunitatii Penticostale, de exemplu, desi “homeschooling” se face si restul Moldovei. Cazul lui Bogdan si Mihaela, parinti a patru copii Din comunitatea penticostala fac parte Bogdan si Mihaela, parintii a patru copii, dintre care trei sunt scolarizati acasa. Bebelusul, al patrulea dintre copii, asista din “pelinci” la lectiile fratilor mai mari. Cei doi parinti, putin trecuti de 30 de ani ca vârsta, si-au petrecut 10 ani din viata de familie în strainatate: sase în Marea Britanie, patru în Austria. Iar Tiberiu, cel mai mare dintre copii, acum în vârsta de 9 ani, a frecventat o gradinita din Austria. Ramona, fiica de 7 ani, e a doua scolarita a familiei. Iar Emi, la 5 ani, face „gradi” în sistem de homeschooling. Cu totii sunt, de fapt, elevi au unei scoli din SUA. O scoala crestina, care impune reguli stricte de predare pentru parintii care se ocupa de educarea copiilor lor acasa. Sa recunosti cinstit aptitudinile si capacitatile propriilor tai copii, atunci când îi educi chiar tu, ca parinte, e esential în homeschooling, spune Bogdan. “Mihaela, sotia mea, a aflat ca se poate face homeschooling. La început nu aveam mare încredere, apoi m-am documentat, m-am întâlnit si cu o familie care facea de mai multi ani home-schooling si m-am convins ca e ceea ce cautam pentru educatia copiilor nostri. Argumentele în favoarea homeschooling-ului au fost si carentele din sistemul românesc de învatamânt, plus ca m-am gândit ca le-am putea oferi o educatie personalizata”, spune tatal-educator, care continua: „Sunt copii care învata vizual, altii sunt stimulati auditiv sau auditiv, kinetic – acest din urma copil trebuie sa puna mana, nu poate sta în banca – asta e modul lor de a asimila informatia. Noi avem cam toate tipurile de copii. Îmi amintesc de unii dintre colegii mei de la scoala care erau codasi. Erau tocmai din aceasta categorie, care nu le place profesorilor, dar daca îi puneai sa faca ceva cu mâinile, erau cei mai buni”. „În România numai olimpicilor li se acorda atentie suplimentara” Încet-încet, colegii “neastâmparati” erau etichetati ca obraznici care nu se pot concentra si îi deranjeaza pe ceilalti copii, calitatile nu le erau recunoscute si ajungeau sa fie si ei, si parintii lor, frustrati, mai explica Bogdan: „În sistemul public, unde e totul la gramada, copilul are numai de pierdut, e frustrat, de obicei în sistem copiii astia sunt primii care se apuca de facut prostii. În schimb, într-un sistem în care fiecare copil este privit si apreciat individual, acesta are încredere în sine însusi, stie ca e capabil. Profesorii ar putea sa faca diferenta, dar nu o fac. În Austria, învatatoarea încerca sa lucreze particularizat cu ei. În România numai olimpicilor li se acorda atentie suplimentara. În Austria, modul de predare la gradinita la care a fost înscris Tiberiu semana mult cu metoda de predare din homeschooling, iar lucrurile acestea nu le-am gasit în România”. Cine îsi imagineaza ca învatatul acasa e floare la ureche, greseste, spun cei doi parinti, care fac deja de doi ani homeschooling cu copiii lor: „Sunt reguli foarte stricte, nu e asa, dupa ureche, exista un program care se respecta zilnic. Noi avem la clasa a patra, la a doua si la gradinita. Sistemul de home-schooling e facut în asa fel încât copilul sa devina autodidact. Tu, ca învatator, ai un ghid, iar disciplinele de studiu sunt bine îmbinate, diferitele discipline fac trimitere una la alta”. Tiberiu, Ramona si Emi sunt înscrisi la o scoala crestina din SUA. “Se plateste o taxa de înscriere. Daca ai mai multi copii, se reduc taxele. Apoi cumperi materialele. În plus, tu esti liber sa adaugi ce materii vrei, în functie de ce înclinatii are copilul. Dar daca faci ceva, trebuie sa le spui lor, sa verifice, sa dea aprobare. Nu-i asa, ca ma hotarasc eu sa-i învat franceza si gata. Au caiete, carti, manuale, de geografie, de istorie si e atât de fain cum se îmbina geografia cu istoria, cu engleza, cu matematica. Înainte de a începe scoala, copiii au dat niste teste, ca sa vada la ce clasa s-ar încadra. S-au încadrat la nivelul vârstei. Înainte sa-l înscriem pe Tiberiu însa, am facut optional o jumatate de an de engleza – jumatate de an în care a studiat cât altii într-un an”. Costurile si cum se face echivalarea în România Pentru înscrierea celor trei copii la scoala americana care îi ajuta sa faca homeschooling în România, taxele de înscriere au fost, însumate, de pâna la 300 de lei, iar pentru manuale, parintii au mai platit 1.600 – 1.800 de lei, calculeaza rapid în minte Bogdan, dar, adauga el, “manualele sunt pentru tot anul, nu e obligatoriu sa fie cumparate toate odata. Tot ce avem e pe hârtie, dar mai apelam si la documentare educative. Iar în caietele de lucru au tot felul de teste la care se calculeaza punctajul. Daca nu iese punctajul minim, copilul trebuie sa reia învatatul si testarea. În plus, o data la doi ani vin reprezentanti de la scoala si îi verifica care le e nivelul, la ce clasa se încadreaza dupa cunostintele pe care le au. Iar tu, ca parinte, stii unde sa insisti mai mult”. Rolul parintilor care fac homeschooling e însa esential, atrage atentia tatal celor trei copii: „Cred ca fiecare parinte trebuie sa-si cunoasca copiii. La noi, Tiberiu învata cel mai bine cu ajutorul stimulilor vizuali, Emi, cel mic, e kinetic, iar Ramona e un mix. Tu, ca parinte, trebuie sa ai un mindset foarte bun, sa stii ce faci, sa stii unde vrei sa ajungi. De aceea nu cred ca homeschooling-ul e pentru toti. Fiecare parinte are un bagaj de informatii, exista si un , ghidul profesorului. Dar daca parintele nu stie engleza, e mai greu pentru parinte. Iar daca nu esti bine organizat, e un dezastru total. La clasa întâi a fost mai dificil si pentru mine, am stat mai mult cu ei. Dar un avantaj al sistemului de tip homeschooling bine implementat e si ca îi învata pe copii sa fie autodidacti. Din ce am mai auzit de la alti parinti, care au copii mai mari, aceia deja îsi fac singuri 90- din lectii. Am vorbit cu unii care au copil la liceu si mama acelui copil spunea ca deja fiul ei stie mai bine ce are de facut la lectii decât stie ea. La terminarea scolii se da un bac international, care se echivaleaza în România, si apoi merg la facultate. Cu alte cuvinte, e ca si cum si-ar fi facut scoala în America. „. 320 de copii în grup În familie, sotia preda matematica, iar sotul se ocupa de stiintele umaniste. Homeschooling-ul e, de fapt, si o scoala pentru parinti, care deprind auto-controlul si devin mult mai atenti la ce i se potriveste cel mai bine unuia sau altuia dintre copii. Pot face homeschooling cu copiii lor si pentru ca au joburi flexibile. Iar asta le permite sa fie atenti si cu partea de socializare a “elevilor” lor cu alti copii. “Nu e ca si cum ai tine copilul închis în casa toata ziua. Are un program, ca si la scoala, dar faci tot timpul activitati, homeschoolerii se întâlnesc între ei, copilul nu sta ca într-o cusca. Avem un grup national de homeschooleri – sunt vreo 320 de oameni în grupul asta, dar la nivel national sunt mult mai multi. Cu grupul asta Tiberiu a fost anul acesta într-o tabara la mare si au socializat. În plus, încercam sa facem în fiecare luna o iesire, iar învatarea si educarea au loc tot timpul. De exemplu, am mers cu Emi si Tiberiu pe munte vara asta, la 2.200 de metri. Pe drum, la întoarcere, întrebau de ce sunt bornele de pe strada – la un kilometru si la 100 de metri - si le-au spus sa-si imagineze ca e o rigla cu cm si mm. Ca si liniutele de pe rigla, bornele sunt niste semne destinate masuratorilor. Într-o discutie sunt mult mai implicati, mult mai siguri pe ei. Traind, înveti”, a concluzionat Bogdan, profesorul propriilor copii din clasa de acasa.
