Pentru pensionarul cu 14.000 de lei altfel se vede lumea. El pierde doar câteva zile de cazare în Maldive, prin cresterea inflatiei Inflatia este unul dintre cele mai parsive fenomene economice. De cele mai multe ori debuteaza cu o usoara crestere a preturilor, care la prima vedere nu pare deranjata pentru clienti/cumparatori, iar producatorii sau vânzatorii o privesc cu entuziasm cu gândul la profitul mai mare pe care ar urma sa-l încaseze. Într-o perioada de timp nu foarte îndelungata se doveste a fi o adevarata pacoste, un cosmar. Nici unul dintre actorii ce participa la schimb nu se mai bucura si nici nu prea stiu cum sa paseze cartoful dintr-o mâna-n alta fara sa se arda. Cumparatorii, pe de o parte, vad ca de la luna la luna sau în cazurile grave chiar de la o zi la alta, trebuie sa scoata mai multi bani din buzunare sa acopere cheltuielile, iar producatorii, de cealalta parte, se vad nevoiti sa ridice pretul marfurilor în ritm sustinut, motiv pentru care se confrunta cu o cerere în scadere ceea ce îi determina în final sa micsoreze volumele si în ultima instanta chiar forta de munca. Solutia pe care o vad cei mai multi este sa arunce si mai multi bani în piata: salariati cer lefuri mai mari, pensionarii vor venituri care sa le acopere cheltuielile în crestere, iar producatorii vor compensatii ca sa poata vinde mai ieftin. Practic, este o spirala, una din care de nu vom scapa daca o tot alimentam cu bani. Iar ca tabloul sa fie complet, statul se face partas la aceasta nebunie si chiar arunca gaz pe foc, adica tipareste si mai multi bani fata decât erau la momentul initial. Din acest fenomen pacatos se iese de obicei prin majorarea dobânzilor, pentru a stimula economisirea sau prin scoaterea treptata a banilor în plus din piata. Îmi veti reposa, stiu, ca asta duce la saracirea populatiei. Da, este adevarat. Dar, aruncarea cu si mai multi bani nu face decât sa alimenteze inflatia si în final saracia sa fie si mai mare. Pentru ca lucrurile sa nu degenereze si strângerea curelei sa nu fie asa drastica ar fi nevoie, cumva, de o cale de mijloc. Cineva tot va plati pretul pentru inflatie. Nu exista cina fara plata. Odata ce ai pornit “tiparnita”, nu scapi asa usor. La început toata lumea va fi euforica, la fel ca la o petrecere cu mult alcool la dispozitie, dar încet, încet se va ajunge în punctul în care nimeni nu se ca mai întelege cu nimeni, iar a doua zi ne va lovi o mahmureala cumplita. Azi asa, mâine asa, pâna toti petrecaretii vor ajunge alcoolici. Teoretic si foarte pe scurt, lucrurile stau cum le-am descris mai sus. Practica, însa, ne omoara. Haideti sa vedem care este situatia pe la noi si ce solutii alternative sunt! Presedintele aflat joi la Bruxelles le-a transmis guvernantilor de la Bucuresti ca pensiile trebuie marite musai cu rata inflatia. La fel si salariile. Premierul Nicolae Ciuca, prin telepatie, aflat si el într-o vizita undeva prin România, a batut din calcaie si a transmis: Da, sa traiti sefu’, vom mari asa cum ati grait dumneavoastra. Ciuca este general în rezerva si e clar ca lumina zilei ca nu stie el prea multe despre economie. Totusi, vreun consilier pe probleme economice ar fi trebuit sa-i sufle cum sta treaba cu inflatia, iar militarul de cariera sa “produca” o declaratie mai de doamne ajuta, una care sa nu-i pacaleasca pe români ca în viitor va fi numai lapte si miere daca continuam sa arunca bani în piata fara sa marim si productia. Celalalt partener din coalitia aflata la guvernare, Marcel Ciolacu, ceva mai uns între alte politicii, a stat, a cugetat, si vineri dimineata l-a apostrofat pe presedinte, dar în final a spus ca seful statului a propus majorarea veniturilor cu rata inflatiei fiindca si-a dat seama ca alianta dintre PNL si PSD a dus la o guvernare foarte buna. Ce era sa faca? A avut mingea ridicata la fileu si a lovit-o cu sete. Bun, deci cumva contra vântului, guvernul ar pregati o marire consistenta de venituri. Poate fi si un simplu test! Vad ce zice lumea, iar apoi retrag si explica (smechereste): ati vazut ce zic specialistii? Noi vrem, dar acum, clar, nu se poate. Dam mai putin, dar o sa dam ceva. Problema aici este cum aloca resursele în asa fel sa nu mai ridice si mai mult rata inflatiei si sa o pastreze la un nivel rezonabil. Sa luam doar exemplul pensiilor. Una este sa ai o pensie de 1.400 de lei si alta este sa una de 14.000 de lei. Cu prima abia de te puteai întretine cât de cât chiar si înainte de marirea preturilor. Acum, în octombrie 2022, a devenit o misiune aproape imposibila. Pentru pensionarul cu 14.000 de lei altfel se vede lumea. El pierde doar câteva zile de cazare în Maldive prin cresterea inflatiei, pe când cel cu 1.400 de lei nu stie daca îsi poate plati pâinea cea de toate zilele, ce sa mai spunem de medicamente sau întretinere. În concluzie, trebuie gândita o majorare în trepte. Pentru cei cu 1.400 de lei sa li se dea un procent egal cu rata inflatiei, însa celor cu pensii mari si foarte mari ceva mai putin, mai ales ca în ultimul caz vorbim despre “venituri speciale”, ce nu sunt rezultatul unui proces contributiv. În lupta cu inflatia se pot distruge multe echilibre si sa ajungem sa vedem cresteri de preturi de la o ora la alta. Nimic nu este nerealizabil. Nici nu putem sa marim exagerat dobânzile, din cauza ca vom arunca debitorii direct în prapastie, si nici nu putem stopa toate cheltuielile bugetare, fiindca atunci putem sa punem toata economia la pamânt. Inflatia, odata ce s-a format, este greu de stapânit; nu este imposibil, dar nici nu putem sa spunem ca marind veniturilor vom termina cu ea. Presedintele stie, cel mai probabil, toate aceste lucruri. Daca nu, are cine sa i le explice. De ce a îndemnat, atunci, Guvernul sa ridice veniturile cu rata inflatiei, este greu de spus sau de explicat. Cert este ca are cine sa-i asculte ordinele. Sa traiti! Ordonati. Imediat execut!
