Fundatia Bethany urma sa deschida din iulie la Iasi primul „Centru comunitar pentru copii si familii din Ucraina”. Însa familiile de refugiati au început sa vina, cu zecile, înca din luna iunie la centru, în cautarea unui loc în care sa petreaca timp alaturi de alti oameni ca ei, fugariti în România de un razboi nedrept. Copiii învata engleza si româna, alearga desculti pe holuri, picteaza alaturi de mamele lor, iar familiile primesc asistenta psihologica, juridica sau sociala. Când entuziasmul miilor de români care s-au pornit spre granite în februarie sa-si ajute vecinii s-a stins aproape de tot, refugiatii au gasit la centrul din marginea Iasului o urma de normalitate a vietii pe care ar fi putut-o avea copiii lor în orasele macinate de bombe din Ucraina. O hala mare, tip sala de sport, cu o parcare de câteva sute de locuri goala, cu exceptia unui pumn de masini rasfirate în fata, majoritatea cu numere de Ucraina. Imaginea copiilor care se joaca cu palete de badminton se vede distorsionata de valurile de caldura ridicate din asfalt, ca o oaza îndepartata într-o halucinatie din desert. De fapt, oaza chiar exista, iar multor ucraineni li s-a parut initial cu adevarat o vedenie. Acest colt din centrul de evenimente Agora, dintr-o margine a orasului Iasi, a fost amenajat de Fundatia Bethany într-un „Centru comunitar pentru copii si familii din Ucraina”. O oaza din tara pe care au lasat-o în spate, fugariti de un razboi sângeros si de rachetele si obuzele care cadeau pe blocurile lor si ale vecinilor. La centrul din Iasi vin mame care nu au cu cine sa-si lase copiii atunci când merg la joburile pe care si le-au gasit în capitala Moldovei. Vin copii care vor sa se joace si sa vorbeasca în limba tarii în care s-au nascut, dar si sa învete engleza si româna. Dar marele avantaj al centrului este comunitatea pe care o creeaza, povesteste Anna, o tânara ucraineanca de 34 de ani din regiunea Odessa, stabilita de peste 4 luni în Iasi. 44 de ore, fuga din Odessa spre Iasi Anna a ajuns la Iasi din Odessa, dupa un drum de 44 de ore care a purtat-o prin Republica Moldova, alaturi de mama sa si cele doua fiice, cea mai mare de 10 ani. Dormeau toate acasa când au cazut primele rachete în Ucraina. Au mai rezistat în orasul de la Marea Neagra doar o saptamâna, pâna când au putut vedea de pe plaja zecile de nave rusesti apropiindu-se dinspre linia orizontului. „Am decis, din pacate, sa-mi parasesc orasul. N-am vrut sa fac asta deloc. N-am sa uit niciodata cât de tare ne-am speriat de nave, cum le vedeam de la mal, si cum am plecat. Întâi am vrut sa merg mai departe de Iasi, dar am întâlnit niste oameni buni aici si m-am decis sa ramân”, spune Anna. Femeia se aduna în timp ce povesteste, sub zâmbet ascunzându-se înca surpriza faptului ca locuieste de 4 luni de zile într-o alta tara. Anna este însa bucuroasa ca la momentul razboiului sotul ei era în strainatate, fiind marinar pe un petrolier. Contractul i s-a terminat între timp, iar de o luna de zile familia e întregita la Iasi. „Asta ma face cu adevarat fericita”, spune Anna, în timp ce spioneaza prin peretii de sticla clasa de copii ucraineni care înca se lupta cu exercitiile de engleza. „Nu stiu cum sa-ti spun: am întâlnit oameni foarte draguti la Iasi, foarte buni, dar simteam nevoia sa vorbesc cu ucrainenii mei, cu oamenii mei. Simtim ca lumea nu mai are nevoie de noi, ca suntem straini aici, dar Bethany practic ne-a spus «ucrainenilor, suntem alaturi de voi, va ajutam, puteti sa stati aici cât aveti nevoie».” Refugiatii au ajuns la centru înaintea mobilei Centrul a început sa functioneze la capacitate maxima din luna iulie, chiar daca înca nu a ajuns mobila modulara comandata pentru fiecare sala în parte. Însa au existat aproape 100 de ucraineni, mame si copii, care au participat la evenimente saptamâna de saptamâna si pe parcursul lunii iunie. Mamele si copiii pot participa la ateliere de pictura, unde petrec câteva ore împreuna, la cursuri de limba engleza pentru adulti si pentru copii, tinute chiar de Anna, care s-a angajat ca profesoara de limba engleza la Bethany si lucreaza în acest centru. De altfel, unul dintre birourile cu pereti de sticla ai centrului este si o sala de clasa virtuala, în care copiii si adolescentii vor putea sa mearga la scoala online organizata în Ucraina. Bethany urmeaza sa cumpere laptopuri si tablete conectate la Internet, cât si tot felul de rechizite si materiale educationale. Refugiatii care au nevoie sa îsi rezolve unele probleme administrative beneficiaza gratuit si de asistenta juridica, sociala, iar acum organizatia cauta un psiholog care sa vorbeasca nativ ucraineana, pentru ca este singura interactiune pe care nu vor sa o medieze translatorul angajat cu norma întreaga. „Este nevoie de intimitate la asistenta psihologica, trebuie sa existe interactiune doar între beneficiar si specialist, altfel devine incomod. Dar luna aceasta sper sa gasim un specialist din Ucraina si sa putem oferi si acest tip de serviciu. Pentru adolescenti avem o colaborare cu clubul Rotary: fac întâlniri cu ei, boardgames, seri de film. Scopul este sa îi punem împreuna, sa interactioneze alaturi de echipele noastre de specialisti. Pregatim si o scoala de vara pentru ei, în curând”, povesteste Diana Paius, manager la Bethany Social Services Foundation. În paralel, Diana povesteste ca sunt în cautari sa angajeze un profesor de limba româna, vorbitor nativ de ucraineana, pentru a putea gestiona mai bine activitati educationale în cadrul centrului, din toamna. Unul dintre planuri este sa deschida un afterschool în cadrul centrului, dar asteapta sa vada si care sunt nevoile exacte ale mamelor care au ajuns la Iasi. Fiindca dincolo de trauma cauzata de razboi si de problemele de zi cu zi, inclusiv cele financiare, mamelor le-a fost distrus întreg sistemul de sprijin. „Cea mai mare problema e bariera lingvistica: putini dintre ei stiu engleza, de aceea în echipa noastra avem momentan un translator full time si o sa ne mai trebuiasca si unul part-time, care participa la toate atelierele care presupun interactiune. Dar o problema majora tine de familiile monoparentale, si majoritatea asa sunt, unde mamele vor sa mearga la munca, dar nu au solutii pentru integrarea copilului la scoala sau la gradinita. Nu au o retea de suport în Iasi, în Ucraina aveau o familie, o bunica, se gasea o solutie; dar asta va fi problematic pe termen lung”, explica Diana. „Ne bucuram în special ca avem unde sa lasam copiii” Mai este si chestiunea încrederii: daca la început sprijinul românilor a fost coplesitor din punct de vedere emotional pentru refugiati, acum emotiile s-au temperat considerabil, iar initiativele de sprijinire a ucrainenilor au ramas foarte putine. Mai ales pe partea de integrare. De aceea Diana estimeaza ca va fi activitate la centru macar doi ani de zile, timp în care vrea sa transforme atelierele într-o optiune de petrecere a timpului pentru copii într-un loc sigur, în spatii de învatare unde se pot acumula cunostinte si unde îsi pot gestiona emotiile fara sa se teama. „Oricât sunt de mici copii, au trait un stres major care se resimte ca o trauma. E nevoie de un spatiu sigur pentru ei, ca sa interactioneze cu alti copii, cu oameni de încredere. Asta este speranta noastra ca le putem oferi în urmatorii doi ani, dar asta doar daca lucrurile evolueaza spre bine si nu spre rau”, explica Diana. Iar cea mai mare bucurie a mamelor este faptul ca pot uneori sa îsi ia câteva ore pentru ele, în care sa poata suferi de dor de casa sau în care pot sa se bucure de Iasi, fara sa transmita nicio emotie negativa copiilor. „Ne bucuram în special ca avem unde sa lasam copiii... Pentru noi, mamele, este foarte important. Sunt mamele care vor sa lucreze sau cele care traiau într-o familie unde cineva le ajuta mereu, fie sotul sau mama, dar aici sunt singure cu copiii lor si uneori au nevoie sa se odihneasca. Îsi pot aduce copiii aici, avem 2 clase, se pot duce undeva sa-si limpezeasca mintea, mai ales daca aveau mereu ajutor înainte”, spune Anna, zâmbind complice. „Stiu multe femei care au nevoie un astfel de moment sa-si limpezeasca mintea. Eu sunt una dintre ele.” Într-una dintre primele zile ale deschiderii centrului, un zgomot ca de cascada care rasuna pe holul dintre birourile cu pereti de sticla a frapat-o pe Diana. Erau zeci de copii care alergau desculti pe gresie, lipaind dintr-o parte în alta, râzând si strigând unii dupa altii. I-am vazut si în fata centrului, încaltati de data aceasta, însotiti de doua mame si un voluntar. Îsi aruncasera în fuga rucsacii ca dupa o zi de scoala, sprijiniti de zidul cladirii si jucau badminton, sotron, desenau pe asfalt. Era oaza lor de normalitate. Orarul centrului se stabileste periodic, dar în fiecare zi sunt acolo angajati care pot sa sprijine mamele cu problemele lor. Iar la finalul tuturor evenimentelor, prânzul se ia chiar în centrul de evenimente, cu cheltuielile suportate de ONG-ul iesean. Un plan pe termen mediu pentru refugiati, facut la scurt timp dupa invazie Am vorbit cu Diana la final de februarie, în primele zile de la începerea razboiului în Ucraina, când fluxul de refugiati în România era de ordinul zecilor de mii pe zi, iar autoritatile erau depasite. Înca de atunci, Bethany a fost printre organizatiile care nu au alergat direct în vami cu ajutoare, unde erau alte zeci de ONG-uri si sute de voluntari. În Iasi, au asigurat functionarea unui centru de tranzit pentru refugiatii care aveau nevoie sa ramâna doar pentru câteva nopti în România, pâna sa mearga mai departe în alte tari unde aveau rude. Au fost peste 300 de persoane care au dormit în spatiile amenajate de ei. Dar înca din martie a început conceperea unui plan care sa raspunda la întrebarea: „ce vor face cei care, totusi, nu vor doar sa treaca prin România?”. În special copiii, care aveau nevoie de un mediu sigur, dar si de educatie. Întrebarea nu e rezolvata pâna la capat nici astazi, fiindca din toamna Ministerul Educatiei nu a anuntat un plan concret pentru organizarea de clase cu predare în limba ucraineana, astfel ca majoritatea mamelor din Iasi vor trimite copiii înca un an de zile la scoala online organizata din Ucraina. „Am fost ajutati de partenerii nostri Bethany din SUA, care au o experienta mare pe interventii în Columbia si Etiopia, unde se poarta razboaie îndelungate. Din experienta lor ne asteptam sa dureze cinci ani etapa de integrare pentru tot ce înseamna Ucraina. Chiar daca se termina confruntarea militara, acolo va fi nevoie de reconstructie, nu poti sa zici ca astazi se declara pacea si a doua zi oamenii se întorc”, spune Diana. Ea a observat însa si o tendinta interesanta în rândul mamelor din Ucraina, beneficiare ale centrului. O mare parte dintre ele îsi propun sa ramâna pentru o perioada mai îndelungata în Iasi, poate chiar pentru totdeauna, mai ales când se gândesc cum vor fi afectati copiii lor daca se întorc sa traiasca printre ruine. „Se întrebau doua mame: «ce copilarie pot sa îi ofer eu fetitei mele când tot ce o sa vada pe strada sunt cratere, darâmaturi si semne ale bombardamentelor si razboiului?» Asa ca o parte dintre ei s-ar putea sa ramâna, mai ales daca sunt integrati în munca si încep sa îsi faca un rost aici”, a mai spus managerul Bethany. Centrul, agregator si pentru ONG-urile mai mici Centrul s-a dorit a fi înca de la bun început un agregator pentru initiativele bune din societate. Astfel l-am întâlnit pe Lucian Grigorescu, presedintele asociatiei Împreuna pentru Miroslava, care a ajuns coordonator de activitati educative chiar în cadrul Bethany, la început de iunie. A venit alaturi cu voluntarii pe care îi atrasese la organizatia sa pentru ajutorarea familiilor de ucraineni care au ramas în Iasi dupa ce au fugit din calea razboiului. Astazi, Lucian se plimba între micutii care învata limba engleza, ajuta voluntarii si se minuneaza de linistea în care, ore la rând, mamele si copiii lor picteaza într-o sala cu pereti de sticla, aparent fara nicio grija de pe lume. Prin Lucian a ajuns la centrul Bethany si Anna, care urmareste cu atentie un grup de 8 copii ucraineni de cel mult 10 ani care se lupta cu traducerile unor cuvinte de pe foile de lucru. „Dobre, dobre”, îi încurajeaza ea, înainte sa-i lase în continuare aplecati deasupra foilor. „Copiii înteleg tot ce se întâmpla”, îmi spune, aratând spre ei. Îsi dau seama ca nu se pot întoarce acasa din cauza unui razboi, iar multi au început sa realizeze, desi au doar 5-6 ani, ca ce stiau drept casa este posibil sa fie distrusa. Si ca, pe moment, viata lor e la Iasi, în România, în cele mai multe cazuri doar cu mama. „Toata lumea spunea ca situatia se înrautateste din ce în ce mai tare, mai ales în sudul Ucrainei. Poate multi dintre cei care au plecat din centrul sau vestul tarii s-au întors acasa. Dar noi, care suntem din sud, nu putem sa facem asta, e locul cel mai periculos. Am fost luna trecuta la Odessa sa iau niste acte, am stat cred sase zile si a fost îngrozitor. Nu stiu cum pot locui oamenii acolo: nu am dormit deloc, sirenele suna tot timpul, iar lânga strada unde stau a fost o explozie, pentru ca au bombardat un depozit. Nu pot trai asa, dar, mai ales, cum sa-mi duc copiii acolo? Nu am de ales decât sa ramân aici”, povesteste Anna. „Razboiul e razboi, dar copiii au nevoie de educatie” Anna însa spune ca nu va pleca din Iasi decât ca sa se întoarca, la un moment dat, acasa. Are prieteni, români si ucraineni, are o comunitate si acum au si un loc în care sa se adune si sa-si petreaca timpul împreuna. Mamele cu care a vorbit aceasta sunt pregatite sa ramâna câtiva ani în Iasi, pâna se va termina razboiul, chiar daca tot ce îsi doresc este sa se întoarca acasa. Problema este ca multi nu mai au banii necesari sa stea atât de mult departe de casa. Iar lucrul care îi afecteaza cel mai tare este educatia copiilor. „Razboiul e razboi, dar copiii au nevoie de educatie, au nevoie sa învete engleza, alte subiecte precum IT, chiar limba româna, pâna si lectiile de desenat sunt importante pentru ei, pentru ca aici, la centru, pot vorbi unii cu altii, pot sa interactioneze. Eu mi-am încurajat fata sa învete româna, nu prea vrea, dar am pus-o sa faca asta pentru ca nu stiu ce se va întâmpla mâine, daramite pe termen lung. Ma astept sa stam aici un an sau poate mai mult: îmi doresc, dar nu cred ca razboiul se va termina într-un an”, spune Anna. Asa ca fata cea mare a tinerei refugiate va învata la scoala ei din Ucraina anul acesta, în regim online. Însa Anna se pregateste sa îsi dea copiii la scoala în România, cu studiul în limba româna, daca viitorul lor va fi legat de Iasi. Articolul a fost realizat în cadrul Burselor pentru jurnalism despre filantropie, program realizat de Asociatia pentru Relatii Comunitare si sustinut de Lidl România
