Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioada extrem de propice pentru investitii a caror productivitate sa fi asigurat, pe viitor, rambursarea acestor datorii. Nu s-a întâmplat asa, nici cu marile economii si, mai ales, nici cu economiile al caror deficit de dezvoltare reclama investitii basic si urgente. Inflatia globala / inflatiile locale pun presiune pe bancile centrale, a caror politica monetara este constrânsa la scumpirea creditarii prin cresterea dobânzilor de referinta, în functie de evolutia preturilor pe niste piete bulversate de crize concomitente: Intram într-un deceniu al banilor scumpi, iar România tocmai acum, dupa un deceniu de stagnare a dezvoltarii, se apuca de marile investitii (mai scumpe): infrastructura mare de transport, digitalizarea, tranzitia la energia verde, adecvarea economiei la noua era tehnologica – asta pe lânga constrângerile financiare produse de crize, cum ar fi gestiunea pretului energiei si a prejudiciilor din piete produse de razboiul din Ucraina. Cititi mai multe pe cursdeguvernare.ro
