În ciuda prezentei mai putin numeroase decât în alti ani, o slujba deosebita a avut loc ieri pe Pietonal, de hramul Sfintei Parascheva. Nu mai putin de 18 ierarhi au sustinut-o, o prezenta dintre cele mai numeroase în ultimii multi ani. Momentul culminant a fost si anul acesta decernarea distinctiilor speciale de catre Înaltpreasfintitul Teofan. Crucea Moldava, cea mai înalta distinctie pe care o poate oferi Mitropolia, au primit-o anul acesta români plecati în afara granitelor. Povestile celor alesi - patru familii - sunt desprinse dintr-o realitate cu care în mod cert nu suntem obisnuiti. Doua familii sunt de preoti ortodocsi: unul român ce slujeste în Ucraina si unul american get-beget ce slujeste în cartierul Alexandru cel Bun. Alte doua familii: IT-isti si specialisti de top, români din Marea Britanie sau Norvegia, care s-au întors acasa, la Iasi, pentru a-si creste aici copiii. Toate povestile acestora par a fi adevarate minuni faptuite la capatâiul Sfintei. Peste 6.000 de oameni au participat ieri la slujba de pe pietonalul Stefan cel Mare, sustinuta de un sobor de 18 ierarhi, una dintre cele mai mari prezente de hramul Sfintei Parascheva la Iasi. A fost un nou an în care slujba a fost marcata de pandemie: oamenii au avut accesul limitat, circa 700, în fata scenei si a altor patru ecrane mari, în timp ce restul multimii s-a împrastiat si apoi îngramadit la spatiile marginase. Spre final, toata zona centrala si tot spatiul verde din parcul care leaga pietonalul de Teatrul National erau pline de oameni care ascultau liturghia si care au asteptat sa se împartaseasca la final. Singurul incident notabil de la slujba a fost lipsa mastii la o parte dintre participanti, în frunte cu senatorul Diana Sosoaca, care a trecut prin patru cordoane de jandarmi fara sa o întrebe nimeni de ce nu respecta masurile de protectie sanitara. În timpul slujbei, coada la Sfânta Parascheva s-a întins ca în anii dinainte de pandemie: a serpuit pe strazile orasului pâna când a ajuns aproape de Splai Bahlui, peste patru kilometri în lungime, cu 10.000 de oameni în asteptare în punctul cel mai lung. Pâna la închiderea editiei, nu s-a luat înca decizia de a introduce racla înapoi în catedrala, dar explicatiile oficialilor Mitropoliei erau legate de numarul de pelerini: atunci când rândul va fi atât de mic încât credinciosii vor încapea doar în curtea catedralei, racla Sfintei Parascheva va fi introdusa în catedrala. Româniile din strainatate Momentul culminant al slujbei a fost si anul acesta cel al decernarii unor distinctii de catre Înaltpreasfintitul Teofan, mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Crucea Moldava, cea mai înalta distinctie pe care o poate oferi Mitropolia, au primit-o anul acesta românii plecati în afara granitelor, despre care mitropolitul a spus ca se lupta sa formeze insule de românism departe de casa. „Românii“ reprezentate de patru familii. „Anul acesta, prin decizia Sfântului Sinod, constiinta Bisericii s-a aplecat, mai mult decât de obicei, asupra fratilor români din afara granitelor tarii, România cea de dincolo de granitele ei si România formata din milioanele de români care au plecat în multele tari ale lumii. Am gândit de bine sa alegem câteva persoane foarte apropiate de Biserica ce reprezinta aceste Românii de dincolo de România în care vietuim noi“, a precizat IPS Teofan. Iar povestile celor alesi sunt desprinse dintr-o realitate cu care nu suntem obisnuiti. În Basarabia, dar foarte departe de România Primul a urcat pe scena, alaturi de IPS Teofan, preotul Mihai Stegarescu. Originar din Basarabia, acesta a slujit întâi într-o parohie din Mitropolia Odesei, unde a renovat si pictat biserica. A aderat în 2018 la Episcopia Basarabiei de Sud, dar nu a putut sa ia alaturi de el si biserica la care a lucrat, astfel ca a slujit ca preot paroh la Parohia Hagi-Curda si a fost protopop misionar de Ismail. „În ciuda ostilitatilor clericilor din Mitropolia Odesei si a unor autoritati locale, a înregistrat Asociatia de binefacere «Melchisedec Stefanescu» si a renovat casa în care asociatia filantropica îsi desfasoara activitatile. A supravegheat constructia bisericii din Reni, având o bogata activitate social-filantropica în protopopiat. A renovat biserica cu hramul Sfânta Cuvioasa Parascheva din satul Priozeornoe, preacucernicia sa aratând mare evlavie la Sfânta Cuvioasa Parascheva, motiv pentru care si-a exprimat în repetate rânduri dorinta de a sluji la Iasi la hramul Sfintei“, a spus IPS Teofan. Sotia sa, Maria, nu a putut ajunge la Iasi. Este cadru didactic, sefa pe bibliotecile din Raionul Anenii Noi. Preotul din SUA care slujeste în Iasi, îndragostit de oras Mitropolitul a mai premiat un preot, de data aceasta din Iasi, stabilit aici tocmai din SUA. „Ziarul de Iasi“ a scris în trecut despre povestea lui Stephen Holley, ajuns ortodox la jumatatea vietii, care a venit la Iasi, s-a îndragostit de oras, a ajuns sa fie uns diacon si apoi preot, în 2018, într-o parohie din cartierul Alexandru. E venit la Iasi împreuna cu sotia sa, Mary Patty, iar în SUA au patru nepoti, copiii fiului sau care a murit în 2006. „Nu ne lasati pe noi, cei veniti mai târziu în Ortodoxie, sa-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât voi, care v-ati nascut ortodocsi!“, este mesajul preotului, transmis de IPS Teofan de pe scena din fata Catedralei Mitropolitane. „Preotul Steven a fost necrestin pâna la vârsta de 25 de ani, apoi pastor baptist. În SUA a descoperit Biserica Ortodoxa, în care a intrat în 1996, ajungând diacon. Preotul Steven si doamna preoteasa Patricia Maria au ales România pentru frumusetea credintei si bunatatea oamenilor. Cel mai frumos vis al parintelui este sa moara în fata Sfânului Altar, slujind Domnului si sa fie înmormântati în pamântul României“, a spus, despre acesta, IPS Teofan. „Radacina noastra era în bunuri“ Celelalte doua familii premiate sunt tineri, care lucreaza în domenii tehnice, ce pareau stabiliti definitiv în strainatate pâna când au decis sa se întoarca la radacini. Mihai si Cristina Cimpoiesu au plecat din tara cu slujbele pe care le aveau: amândoi lucrau în IT. S-au stabilit în Marea Britanie, au câstigat mai mult decât aveau nevoie, au calatorit si au facut doi copii. Dar le lipsea ceva. „Caldura sufleteasca“, spun ei. A fost însa mai mult decât atât. „Noi traiam foarte bine în Iasi cu profesiile si viata noastra, dar eram într-o cautare de bucurie lumeasca, obiecte, experiente, calatorii, asa ca am ajuns în alte tari si ne-am stabilit cinci ani în Anglia. Am avut cariere foarte frumoase, dar sufletul nostru nu se linistea doar cu lucrurile lumesti. Nu simtea ca era acasa. Radacina noastra era în bunuri“, povesteste Cristina. Mihai s-a botezat la 35 de ani, la muntele Athos Atunci, spun ei, l-au descoperit pe Dumnezeu într-o bisericuta mica la care slujea un preot român, în Redding. De acolo, viata lor a curs ca printr-un tobogan catre ortodoxie. Mihai era catolic, dar s-a botezat la Muntele Athos, la 35 de ani, si a devenit crestin ortodox. „Am descoperit ortodoxia fiindca mi s-a parut ca este mai aproape de învataturile Mântuitorului, mai aproape de conditia crestina. Distinctia de astazi este un simbol pentru românii de pretutindeni, în special a celor tineri, care simt ca este nevoie sa se întoarca înapoi, simt ca este nevoie de cineva care sa întregeasca neamul lor aici în România“, spune si Mihai. Dupa ce l-au descoperit pe Dumnezeu, a aparut dorul de casa si au început sa se gândeasca „cu iubire mare la România“. Singura lor alinare era vizita parintilor, însa venirea pandemiei a rupt orice legatura cu obstea parinteasca. Asa ca, în vara lui 2020, au facut singurul lucru pe care l-au mai vazut logic: si-au facut toate bagajele si s-au întors acasa. „Putem sa ducem aici toate câte le gasim, mai grele ca în alta parte, fiindca sunt toate cu bucurie. Ne-am întors acasa, si nimic nu e prea greu“. Dupa zece ani în Norvegia, s-au întors la Iasi si sunt cercetatori la IRO Prezenti pe scena Mitropoliei alaturi de cei doi copii ai lor, Adrian si Crina-Elena Tiron sunt un exemplu de modestie, dar si de rezistenta si razbire. A fost nevoie de trei ani ca sa reuseasca, în 2004, sa plece în Norvegia. Au cautat burse online, locuri de munca, au facut voluntariat, dar s-au stabilit acolo si au reusit sa lucreze în domenii de top, pe salarii la care în România nici nu ar fi visat. Însa zece ani mai târziu, în 2014, întoarcerea acasa a fost la fel de anevoioasa. Însa au facut-o pentru Ioan-Matei, 11 ani, si Teodor, 9 ani: au vrut ca ei sa creasca în România. Astazi, Adrian si Crina-Elena sunt cercetatori în biomedicina si lucreaza la Institutul Regional de Oncologie din Iasi. „Cred ca aceasta distinctie (n.red. - Crucea Moldava) ar trebui sa o primeasca Dumnezeu, pentru ca el ne-a calauzit pasii sa ne întoarcem“, explica Adrian. Cel mai mult le-au lipsit în strainatate tara si familia, iar mai importanta decât situatia de acolo este faptul ca, în izolarea de acolo, l-au descoperit pe Dumnezeu. Adrian nu crede ca e nevoie neaparat sa te departezi de casa ca sa-l descoperi pe Dumnezeu, dar în cazul lor a functionat. „Ca studenti veneam la biserica din când în când, aveam alte griji. Am resimtit aceasta lipsa de contact cu biserica, cât am fost plecati, mai ales de sarbatori. În timp, îti dai seama ca sunt lucruri mult mai importante. Depinde de fiecare daca crede ca e bine sa se întoarca sau nu. În strainatate e mai bine din punct de vedere financiar, dar sunt alte lucruri pe care le pierzi. În România nu voi avea niciodata salariul din Norvegia, dar am alte fericiri“, a explicat barbatul. Dupa ce au primit distinctiile, familiile s-au retras în spatele catedralei si s-au închinat la moastele Sfintei Parascheva.
