China va fi principalul beneficiar al unor politici occidentale complet nerealiste care îsi propun ambitioase tinte neutrale de emisii de carbon. Multi lideri europeni, între care si Klaus Iohannis, aflati sub imense presiuni interne, se uita acum catre Bruxelles. Însa dupa cum relateaza Politico, Charles Michel, Presedintele Consiliului European, a tinut sa sublinieze ca, desi ar putea exista un „spatiu politic de abordari comunitare”, pâna la urma „mixul energetic cade în responsabilitatea fiecarei tari”. Cu alte cuvinte, dupa ce a presat statele membre cu tot felul de „reglementari verzi”, Bruxelles-ul pare sa se spele pe mâini. Mai mult, Frans Timmermans, coordonatorul programului „Green Deal”, s-a aratat îngrijorat, în cadrul unei întâlniri ministeriale care a avut loc în Luxemburg, ca actuala criza energetica ar putea afecta demersul de renuntare accelerata la combustibili fosili. Tinând sa precizeze ca cei care dau vina pe Pactul Verde au facut acest lucru „din motive poate ideologice sau, uneori, economice pentru protejarea intereselor lor de afaceri”. Asta desi tocmai aceste grandioase „Green Deal-uri” au la baza o substantiala amprenta ideologica. Numai ca ministrii prezenti la reuniune, presati de problemele concrete de acasa, s-au aratat putin impresionati de apelul lui Timmermans pentru promovarea neabatuta a „programelor verzi” în ciuda dificultatilor prezente. „Nu acesta este raspunsul pe care societatile noastre trebuie sa-l auda. Trebuie sa spunem ce vom face concret pentru a gestiona aceasta provocare”, a declarat Adam Guibourgé-Czetwertyński, subsecretar de stat la Ministerul polonez al Climei. Dar explozia preturilor la energie nu este singura problema cu care ne confruntam în prezent. Sunt consecinte si în planul securitatii. Moscova a redus livrarile de gaz catre Europa pentru a presa Germania si UE sa dea cât mai repede avizele necesare intrarii în operare a gazoductului Nord Stream 2. Vladimir Putin a declarat zilele trecute ca Rusia ar putea spori fluxul de gaz pompat prin Ucraina, desi este o solutie „mai scumpa si mai poluanta”. Lasând sa se înteleaga ca spera ca alternativa „superioara”, Nord Stream 2, va fi disponibila cât de curând. O confirmare a faptului ca cei care au avertizat ca Nord Stream 2 va fi utilizat ca „arma” împotriva Poloniei si mai ales Ucrainei au avut perfecta dreptate. În ceea ce o priveste China este si ea hotarâta sa utilizeze chestiunea „Schimbarilor Climatice”, devenita o adevarata obsesie în spatiul occidental, ca instrument de presiune. Deocamdata Xi Jinping nu a anuntat daca va fi sau nu prezent la Glasgow. Însa stim deja cum anume va aborda Beijingul discutiile pe aceasta tema. Declaratiile ministrului de externe chinez, Wang Yi, au fost cât se poate de explicite: „cooperarea în domeniul climei nu poate fi separata de problema generala a relatiilor dintre China si Statele Unite”. Adica, în traducere: vom sta cu voi la masa sa discutam chestiunea Schimbarilor Climatice daca, între altele, încetati sa mai vorbiti despre posibilitatea ca Covid-19 sa fi scapat dintr-un laborator din Wuhan, despre situatia din Hong Kong, despre uiguri sau despre orice alte teme care ne deranjeaza. Este o strategie care, mizând pe naivitatea si orbirea ideologica a Occidentului, are bune sanse sa functioneze. Un anunt al lui Xi Jinping ca China va înceta sa mai finanteze centrale pe carbune în strainatate, fara a preciza de când va face asta sau daca proiectele în curs vor fi afectate, a fost primit cu un entuziasm greu de înteles. „Salut angajamentul presedintelui Xi de a opri construirea de noi proiecte privind carbunele în strainatate - un subiect cheie al discutiilor din timpul vizitei mele în China”, a reactionat imediat, încântat, Alok Sharma, presedintele COP26. „O mare contributie”, a declarat si John Kerry, „tarul pentru Clima” al adminstratiei Biden. Oricum, impactului unei astfel de decizii asupra consumului mondial de carbune va fi minim. Jumatate din întreaga energie electrica a Chinei, 2100 GW, este produsa de centralele pe carbune, si se doreste construirea altor centrale de 105 gigawati. China consuma pentru producerea de energie jumatate din productia globala de carbune. Spre comparatie, întreaga capacitatea de producere a energiei electrice din Marea Britanie este de aproximativ 75 gigawati. În aceste conditii este lesne de înteles cât de ridicol este entuziasmul care se desprinde din declaratiile de mai sus privind atitudinea pozitiva a regimului de la Beijing. Dupa cum la fel de ridicol si de naiv este cum, în ciuda acestor evidente, multi ecologisti occidentali privesc pozitiv China din perspectiva „luptei împotriva schimbarilor climatice” doar pentru ca Beijingul a semnat Acordul de la Paris sau face astfel de declaratii cu impact absolut nesemnificativ. Dupa cum scrie Matt Ridley în The Spectator, este o dubla victorie pentru China. „Nu-i vine sa-si creada norocul, ne priveste cum ne închidem sursele de energie fiabile si accesibile pentru a cumpara de la ei turbine eoliene, panouri solare si ingrediente pentru baterii pentru masini electrice”. În acest context este citat profesorul Jun Arima de la Universitatea din Tokyo, unul dintre negociatorii principali ai Japoniei la reuniunile climatice, care avertizeaza ca „lumea divizata si acrimonioasa creata de politicile de emisii nete zero de carbon va permite Chinei sa-si consolideze si sa-si amplifice prezenta sa economica globala si influenta, în timp ce lumea democratica va fi tot mai slabita din punct de vedere economic, politic si militar”.
