Comunitatea evreiasca îsi recupereaza pas cu pas fostele proprietati iesene, confiscate în perioada comunista. Fundatia „Caritatea” care reprezinta interesele imobiliare ale Federatiei Comunitatilor Evreiesti a reusit sa-i convinga pe magistratii Curtii de Apel sa-i dubleze despagubirile acordate pentru terenul fostei scoli evreiesti din zona Bucegi. Scoala primara israelita de baieti «Junimea» nr. 1 a fost înfiintata în 1860, pe actuala strada Sararie. A fost demolata în 1910, dar a fost reconstruita un an mai târziu, pe terenul donat de Moritz Wachtel epitropiei Spitalului Israelit. Noua scoala a purtat numele donatorilor, Gimnaziul „Moritz si Betty Wachtel”. Nu a functionat strict ca scoala evreiasca, fiind deschisa si elevilor români si oferind un curs comercial intercalat cu programa gimnaziala. Scoala a fost confiscata în 1948 în baza unui decret ce trecea în proprietatea statului toate bunurile bisericilor, congregatiilor, comunitatilor sau particularilor ce serveau pentru functionarea si întretinerea institutiilor de învatamânt. A fost ulterior demolata, în locul ei fiind construit sediul Agentiei Nationale de Îmbunatatiri Funciare. Dupa anul 2003, Fundatia „Caritatea” a demarat procedurile de reîntregire a patrimoniului Comunitatii Evreiesti iesene, solicitând si retrocedarea terenului ocupat de fosta scoala. Cum retrocedarea fizica nu mai era posibila, a fost propusa acordarea de despagubiri. Solicitarea a fost aprobata, decizia de despagubire bazându-se pe un proces-verbal din 1932 al Ministerului Instructiunii în care era indicata o curte a scolii în suprafata de 678 mp. Decizia Comisiei Speciale de Retrocedare a imobilelor ce au apartinut cultelor religioase a fost contestata însa de fundatie. Procesul-verbal din 1932 facea referire doar la curtea scolii, nu si la terenul ocupat de cladirea scolii. Prima scoala israelita ocupa, cu tot cu curte, o suprafata de 1.522 mp. O parte fusese expropriata în perioada interbelica, când strada Sararie fusese reconfigurata, dar suprafata ramasa depasea 1.100 mp. Cazul a ajuns spre judecata la Curtea de Apel. În 2020, instanta a respins pretentiile Fundatiei „Caritatea”, ca neîntemeiate. Recursul declarat în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie a fost admis, curtea suprema dispunând rejudecarea dosarului. Cum Decretul 176/1948 prin care fusese confiscat imobilul nu mentiona si suprafata terenului ocupat de acesta, magistratii au trebuit sa reconstituie starea de fapt în baza actelor depuse la dosar. Era evident ca imobilul si curtea sa depaseau cu mult cei 678 mp pentru care se stabilisera despagubiri. „Suprafata initiala a imobilului nu poate fi determinata dar, vecinatatile sunt aceleasi si evolutia ulterioara a imobilului pot fi usor urmarite, din coroborarea planselor de la dosar, chiar si de catre un nespecialist. Astfel, imobilul a fost marginit de strada Sararie, strada Curelari (formând ambele un unghi «V»), terenul bisericii Curelari – aproximativ est si imobilul vechi «cantina» la sud. În aceleasi timp, analizând plansele individualizate cu ocazia prezentarii situatiei de fapt se constata ca, în urma sistematizarii, imobilul teren liber este vizibil mai mare decât partea ocupata de Scoala Noua cu aproximativ 50-. Nu exista date ca dupa al doilea razboi mondial terenul ar fi suferit modificari semnificative”, au rezumat judecatorii. Coroborând suprafata initiala donata de sotii Wachtel cu datele cunoscute referitoare la sistematizarea zonei, magistratii Curtii de Apel au concluzionat ca Fundatia „Caritatea” este îndreptatita la primirea de despagubiri pentru o suprafata de 1.144 mp. Solutia instantei nu este definitiva, ea putând fi atacata cu recurs.
