Amartya Sen (1933 - ), un prestigios economist indian, câstigator al Premiului Nobel pentru Economie în 1998 si profesor la importante universitati americane, încearca sa faca lumina pe marginea unui subiect amplu dezbatut, analizând rolul colonialismului britanic în India. În urma Bataliei de la Plassey (1757), câstigata de trupele britanice împotriva aliatilor indieni si francezi (în acelasi timp, între Marea Britanie si Franta izbucnise Razboiul de 7 ani, cu reverberatii în zonele de interes comune), s-au pus bazele dominatiei britanice pe subcontinentul indian pentru urmatorii aproape 200 de ani. Victoria trupelor britanice, inferioare numeric aliatilor, a fost transata gratie unei tradari a unui general al armatei bengaleze. Fara sa eludeze sau sa nege trecutul încarcat de realizari al Indiei în materie de cultura, filosofie, arta, literatura, matematica, medicina si astronomie, Amartya Sen pleaca de la premisa, demonstrabila empiric, ca la momentul „cuceririi” britanice, mediul institutional indian era destul de primitiv si chiar retrograd, desi economia sa era destul de dinamica gratie unui sector înfloritor al comertului. Autorul invoca un eseu din 1853 al lui Karl Marx în care se sublinia rolul pozitiv pe care l-a jucat dominatia britanica în India, în special pentru ca aceasta a actionat ca un impuls spre auto-examinare, reflectie si schimbare radicala, ultima extrem de necesara. Sen se declara de acord cu analiza lui Marx, invocând ideea ca vechea garda, traditionalista si resentimentara cu importul alogen, nu avusese sansa de a se moderniza, precum europenii în vremea Renasterii si Revolutiei industriale. Conform celebrului economist indian, teza lui Marx sufera de o ipoteza construita gresit, aceea ca singura posibilitate a Indiei de a interactiona cu stresori moderni era pe filiera britanica. Nimic mai fals, crede acesta, istoria demonstrând ca, de peste 2 milenii, India fusese, în multe momente, extrem de receptiva la ideile provenite din exterior si beneficiase din plin de sinergia produsa de acestea, traditiile indiene având radacini multiculturale evidente. Dupa unii observatori, imperialismul britanic în India a însemnat transformarea Indiei dintr-o salba de regate disparate într-o natiune unita. Pâna la venirea britanicilor, se considera ca India reprezinta un simplu concept geografic. Sen arata ca ideea anterioara ar fi o eroare si o prejudecata periculoasa. Britanicii au dorit sa fie perceputi de facto continuatorii sau succesorii precedentelor imperii indiene. În acest sens, ei au stabilit la Calcutta capitala noului imperiu emergent care a functionat pâna în 1911 când aceasta devine Delhi. Practic, din Calcutta a pornit planul de expansiune asupra altor zone ale subcontinentului, în baza profiturilor Companiei Indiilor de Est care au finantat aceste operatiuni militare. Dupa preluarea controlului asupra nawabilor bengalezi, Compania Indiilor de Est a înregistrat o crestere a profiturilor realizate în urma comertului nefiscalizat. Reputatia acesteia nu e deloc prezentata laudativ de Adam Smith în Avutia Natiunilor (1776), identificând-o drept o entitate mercantila, opresiva si agresiva. Explicatia e data de istoricul William Dalrymple (1965 - ) care arata ca la 1600, anul înfiintarii Companiei, ponderea PIB-ului Marii Britanii si Indiei în PIB-ul mondial era de 1,8-, respectiv 22,5-. Pâna la momentul de vârf înregistrat de India Britanica, India decazuse de la a fi o mare putere manufacturiera a lumii la un statut marcat de saracie si foamete. Cartograful britanic John Thornton (1641-1708) arata ca în jurul anilor 1769-1770, foametea decimase cam o treime din populatia Bengalului, ceea ce a atras ample critici, printre care si ale celebrului om de stat si filosof Edmund Burke (1729-1797). În plus, pe lânga îmbogatirea oficialilor englezi ai companiei din India, s-a observat si o participare din ce în ce mai vizibila a membrilor Parlamentului britanic, aproximativ 25- detinând actiuni ale acesteia la un moment dat. Evident ca aceste câstiguri se externalizau catre Imperiu. Multi economisti si istorici occidentali pun urmatoarele realizari din India pe seama Imperiului Britanic: democratia, statul de drept, societatea pe actiuni sau sistemul de cai ferate. Amartya Sen considera ca retorica acestora era departe de ceea ce arata realitatea nefardata. La momentul câstigarii independentei, speranta de viata la nastere scazuse cu circa 32 de ani, iar rata de alfabetizare în rândul adultilor atinsese abia 15-, inferioara celei înregistrate în regatele Travencore si Cochin, independente de stapânirea britanica! Apoi, PNB-ul pe cap de locuitor înregistrase doar un usor avans în cei aproape 200 ani de dominatie! În final, Sen preia o afirmatie a celebrului scriitor Rabindranath Tagore (1861-1941) care lauda sansa apropierii de cultura si liberalismul britanice. Însa, ceea ce e tragic, e faptul ca punctul forte al civilizatiei britanice, anume mentinerea demnitatii relatiilor (inter)umane, nu a putut patrunde si în structurile administrative ale Imperiului britanic, de teama ca supusii indieni, odata obisnuiti cu aceasta practica, ar fi putut periclita stabilitatea si functionalitatea acestuia. Inima sus! * Analiza pe marginea articolului semnat de Amartya Sen, Illusions of empire: Amartya Sen on what British rule really did for India, 29 iunie 2021, https://www.theguardian.com/world/2021/jun/29/british-empire-india-amartya-sen. Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. al Departamentului Stiinte Socio-Umane, Institutul de Cercetari Interdisciplinare din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor
