Antrenament anti-bulling. Sau pentru disciplina. Ori pentru a-i da copilului sansa sa capete mai multa încredere în el, pentru performanta, pentru socializare. Motivele pentru care câteva zeci de parinti din Iasi îsi duc de patru ori pe saptamâna copiii la cursuri de kickbox sunt diverse. Cert este ca sala Clubului Scorpions se umple de energie când 40 de prescolari sau scolari, cu vârste între 5-10 ani, se echipeaza de antrenament si, cu ochii pe Maestru, încearca sa deprinda tehnicile de box. “Fenomenul Scorpions este un vis devenit realitate, care a prins contur în urma cu 20 de ani, atunci când antrenorul Mihai Constantin a înfiintat clubul sportiv. Între timp, am reusit sa cream sportivi de mare valoare, precum Catalin Morosanu, Sebastian Ciobanu, Corina Cârlescu, Bogdan Nastase, Andrei Leustean si multi altii, iar clubul sportiv Scorpions a reusit sa aiba cele mai bune rezultate din tara, fiind de departe cel mai puternic si titrat club de KickBoxing din România”. Asa se prezinta pe internet Clubul Scorpions. Însa notorietatea clubului, data de campionii scolii iesene de kickbox e atât de mare, încât cei mai multi parinti care îsi aduc copiii sa învete sa se bata spun ca nu au avut nevoie sa caute informatii în plus. În unele cazuri, numele campionilor i-a atras. În altele, chiar copiii lor au fost cei care le-au cerut sa îi înscrie la cursuri. Iar unii dintre ei si-au început antrenamentele pe când nici nu erau înscrisi înca la scoala. Asa cum e Robert Macovei. La 7 ani, este deja campion national, european si mondial, spune cu mândrie tatal sau, care îl asista de pe margine la antrenament. „Ce faci aici, nu ai voie sa aplici la scoala si nici în viata de zi cu zi” „L-am adus copilul în special ca sa faca miscare. Si eu am fost sportiv de performanta, am facut rugby si lupte si cred ca orice copil ar trebui sa faca miscare. Robert face antrenamente de la cinci ani, de doi ani si jumatate. Acum, na, fiecare parinte îsi lauda copilul, eu cred ca al meu e cel mai bun din seria de copii, e campion national, european si mondial, are sapte centuri câstigate plus foarte multe medalii. Campion mondial a iesit anul trecut, în Italia, campion european a iesit în Germania, acum ne pregatim, e singurul copil care merge la campionatul mondial ISKA (International Sport Karate & Kickboxing Association) din Germania, peste o luna”, povesteste tatal, în timp ce cauta pe Instagram profilul fiului. Robert are deja 128 de meciuri publicate, iar contul sau e urmarit de campionii clubului Scorpions. În orice caz, ne asigura tatal campionului de scoala primara, “I-am spus lui Robert, ce faci aici, nu ai voie sa aplici la scoala si nici în viata de zi cu zi. Doar în cazuri extreme, ca sa te aperi”. Zona de antrenament e acoperita în întregime cu saltele moi pe care, în primele minute, de încalzire, 40 de prichindei sar, se agita, dau din brate si din picioare. În acest timp, în zona de asteptare, delimitata cu corzi ca cele din ringul de lupta, parintii îi urmaresc, iar când antrenorii dau semnalul de începere a antrenamentului, se anima ambele tabere: din gentile aliniate de-a lungul corzilor, apar aparatorile pentru tibii, castile, manusile de box, aparatori de dinti, etc. Parintii îsi echipeaza copiii care, unul câte unul, dispar sub echipamentele de protectie. Denisa, mama lui Denis, înca nu-i cunoaste asa de bine pe ceilalti parinti. Sta putin mai la distanta si îi face poze fiului de noua ani: „Suntem la început, dar îl atrage sportul asta si am zis sa încercam. Daca lui chiar îi place, de ce nu?”. Între parintii “cu vechime” în asteptarea la antrenamentele de kickboxing s-au amestecat si câtiva parinti cu copii mici, înca neînscrisi la cursuri: „Noi am venit pentru prima oara, sa vedem despre ce este vorba, si daca chiar îi place, îl înscriem”, spune un tata, în jurul caruia se agita doi baieti, cel mai probabil de gradinita. “El e Andrei, baiatul meu, celalalt este Luca, fiul cumatrului. Nu am venit sa-i învatam sa se bata, am venit pentru disciplina si acasa sa fie mai calm”, mai apuca sa explice tatal, înainte ca Andrei sa preia discutia. E foarte energic, chiar agitat. I-a placut, mai vrea, s-a lamurit în primele minute, acum vrea sa plece, ca tot nu e înscris înca: „Mie îmi place sa dau cu pumnul si cu piciorul. Vreau sa învat pentru când o sa fiu mare, ca sa ma apeeeri”. “Sa ma apar” e ceea ce, de fapt, încearca sa spuna Andrei, care alege gresit vocalele si le lungeste, dar ideea am înteles-o cu totii. „Nu mânca singur, nu se îmbraca singur, nu facea nimic singur” O alta mama e venit cu Rafael, un baiat de 9 ani, care are deja doi ani de când se antreneaza, iar diferenta se vede, spune femeia: „Sportul asta îi disciplineaza foarte mult, ei nu vin aici sa se bata ca pe strada. Învata tehnica. Si se observa si acasa, era agitat înainte, acum e ordonat”. Iar Eduard, care are acum 7 ani, a început sa practice kickboxing de la patru ani si opt luni. “În pandemie l-am adus aici. Era un copil agitat, toata ziua se batea cu pernele prin casa, izbea în pereti cu pumnii. I-am cumparat un sac, am vazut ca are talent si l-am adus aici. Fratele meu a practicat K1 în trecut si a crescut foarte frumos, bine cladit, sanatos psihic, disciplinat. Vine doar din placere, daca într-o zi nu are chef sa vina, nu-l aduce nimeni fortat. Daca o sa vrea sa faca performanta, ne-am bucura, daca nu, la fel, pentru noi nu-i nicio problema. Acasa nu mânca singur, nu se îmbraca singur, nu facea nimic singur, totul numai cu mama. Dar de când a venit aici, dupa vreo luna-doua a început sa fie foarte disciplinat, nu mai accepta ajutor din partea nimanui”, spune mama lui Eduard. Cum copilul ei a câstigat deja o centura în competitie, are experinta pregatirii de dinainte de lupta în ring: “Pregatirea pentru concurs înseamna sa îsi respecte antrenamentele, sa-si mentina greutatea, dar eu, una, nu sunt o persoana care sa tin sa-mi slabesc copilul. Nici Maestrul. Ne gândim la sanatatea lor. Deocamdata nu ma tem ca o sa vina cu nasul spart sau cu vânatai, pentru ca cei mici sunt foarte protejati aici, au casca, tibiere. Nu stiu de la ce vârsta o sa se antreneze fara casca, dar sunt sigura ca o sa o faca atunci când sunt pregatiti. Iar daca atunci o sa se mai aleaga si cu o vânataie, ne asumam”. Maestrul si secunzii sai Dispusi în perechi, copiii încep sa-si exerseze loviturile de picioare. În timp ce unii tin niste scuturi de dupa care abia li se vede crestetul capului, ceilalti lovesc scutul cu piciorul. Piciorul campionului mondial de 7 ani vâjâie în aer si izbeste cu atâta putere în scut, încât daca as fi legata la ochi, nici nu mi-as putea imagina ca cel care se antreneaza e un pusti de scoala primara. Maestrul, fondatorul clubului Scorpions, Mihai Constantin si doi fosti sportivi îi antreneaza pe prichindeii K1 de la Iasi. “Avem cam trei ani si jumatate, aproape patru, de când m-am apucat de antrenat copii. Primeam foarte multe cereri din partea parintilor, si pâna la urma am început sa-i antrenez pe copii. Pentru mine e o provocare, sa trec de la antrenamentele cu «killerii» aia mari de 120 de kg, la antrenamente cu copii de 6 ani. Dar mi-am dat seama ca de aici pleaca totul, daca reusesti sa formezi bazele la copiii astia mici. De asta, eu chiar iau antrenamentele lor foarte în serios. Cu unii lucrez ca si cu seniorii. Si sa-i vezi în meciuri, sunt foarte buni!”, spune Mihai Constantin. Secunzii sai, Corina Cârlescu si Adrian Asoltani spun sa desi e solicitant antrenamentul micilor bombe de energie, copiii îsi motiveaza si pe ei si, la rândul lor, îi umplu de energie. “Copiii sunt motivati, bine-dispusi, doritori de antrenamente. Multi dintre ei, când vin aici, sunt foarte timizi, nu prea încrezatori. Dar se schimba si capata încrede. Parintii, pe de alta parte, ne cer sa-i tinem pe copii departe de telefoane. În plus, pentru ei e un mod de relaxare si de modelare a caracterului. Pentru noi nu e usor, dar e placut sa lucrezi cu ei”, spune campioana europeana la box, Corina Cârlescu. Celalalt secund, Adrian Asoltani, o completeaza: “Sunt sofer de microbuz scolar si în timpul liber sunt antrenor secund al Maestrului Mihai Constantin. Am fost elev al maestrului si acum sunt antrenor secund. Încercam sa formam împreuna niste echipe de copii foarte, foarte, puternice. Avem o echipa de seniori extraordinar de puternica la ora actuala. Dar si copiii sunt foarte buni, acum sunt la antrenamente 2, 3, 4 -6, 7. Sapte campioni dintre copii. Mie copiii îmi dau o energie pozitiva extraordinara, aici pot sa zic ca vin sa ma relaxez, nu ca vin sa muncesc”. Maestrul: „nu sunt de acord cu acele antrenamente în care copilul lupta numai cu aerul” Câteva fetite se antreneaza cot la cot cu baietii si, neasteptat, cele mai convingatoare pledoarii în favoarea kickboxing-ului practicat de copii le-am auzit de la mamele a doua fete. „Pe a mea, eu am vrut s-o aduc la sala. De vreun an de zile tot vin pe aici, veneam, stateam câte 5 – 10 minute. Prima data a început sa plânga, ca vrea acasa. Am zis ok, nu am insistat, hai acasa. A doua oara iar, si abia a treia oara a ramas. E un sport anti-bulling, am vrut sa-i ofer copilului sansa sa supravietuiasca. Apoi...cred ca a fost magie. De când i-au pus manusile alea pe mâini ceva s-a întâmplat. A fost un declic”, spune mama unei fetite de 6 ani, aflata în prima luna de antrenament. „Fetele si baietii sunt egali, fac aceleasi antrenamente. Si, asa vad eu arta martiala, nu sunt de acord cu acele antrenamente în care copilul lupta numai cu aerul, face numai tehnici de auto-aparare”, a explicat antrenorul Mihai Constantin, adaugând: „La urma-urmei, el poate fi pus într-o situatie în care se va întâlni cu cineva în contact direct. Daca este obisnuit la sala sa primeasca pumni si sa loveasca, la un eventual conflict îi va fi mult mai usor, pentru ca asta face toata ziua. Pe când, daca nu e obisnuit si numai mimeaza, la un contact adevarat nu stiu daca ar rezista”. În cazul Sofiei, de 7 ani, povestea a fost cu totul alta. Fetita si-a convins mama sa o duca la kickboxing. “Fetita e plecata din dans sportiv, a venit o data în vizita si nu a mai plecat. Avem un vecin care facea kickboxing, i s-a parut interesant si a vrut sa vada si ea. Am zis ca da, sigur, de ce nu, nu m-as fi gândit ca ar putea o fetita de sase ani sa-si doreasca sa faca kickboxing. În cazul nostru, i-a venit manusa sportul asta, i se potriveste extraordinar, a gasit un loc unde a capatat o încredere fenomenala în sine însasi. Sportul asta a scos din ea ce nu am reusit noi, ca parinti, sa scoatem. Luptatoare era, dar are acum dorinta asta sa se întreaca ea pe ea. Cu toate ca eu, ca mama, nu am încurajat-o foarte mult, ci a fost sustinuta mai mult de tatic, face acusi anul de când se antreneaza, a fost deja la patru competitii, le-a câstigat pe toate. Îsi urmeaza calea si mie, ca parinte, nu-mi ramâne decât sa-i fiu alaturi”, spune Marinela Asaftei, mama Sofiei. Un sport accesibil În plus, adauga mama Sofiei, “nu e un sport costisitor. Eu raportez la investitia în dansul sportiv, unde trebuie la fiecare competitie alta costumatie si pieptanatura, pantofi, si ei cresc la vârsta asta destul de mult. De aceea eu consider ca e un sport accesibil. Abonamentul a fost 200, e 250 de lei de luna aceasta, dar sunt patru antrenamente pe saptamâna”. Cât despre eventualele vânatai cu care s-ar putea întoarce acasa fetita de sapte ani, “se pare ca face fata destul de bine pâna acum, nu se plânge. De fapt, a venit o singura data si s-a plâns de o durere, dar a zis ca trebuie sa tina garda mai bine. Deci nu a fost decât de bun augur, sa-ti dai seama ca faci lucrurile de o maniera la care mai trebuie de lucrat”. De ce si-ar duce parintii niste copii atât de mici sa învete sa se bata?, m-am întrebat înainte de a ajunge la antrenamentul micilor luptatori Scorpions. Dupa parinti, antrenorul Mihai Constantin a raspuns si el la aceasta întrebare: „Avem trei categorii – unii care vin doar pentru performanta, care sunt motivati de Catalin Morosanu, de Sergiu Ciobanu, de Stefan Latescu mai nou, acum, care e campionul nostru. A doua categorie o reprezinta cei care vin pentru disciplina si a treia categorie sunt copiii foarte sensibili. Vin parintii la mine si îmi spun «e prea moale, faceti ceva cu el». De toti sunt vreo 40, iar la ora actuala eu cred ca suntem cel mai puternic club din România si la copii. Avem o gramada de medalii la campionate”. În final, dupa ce am asistat la un antrenament, titlul articolului s-a schimbat în mintea mea, de la peiorativul “scoala de batausi mici” (pe care totusi nu aveam de gând sa îl propun), în “Kickboxing – un altfel de afterschool”.
