Pe masura ce competitia pentru functia suprema în Turcia intra în faza finala dinaintea celui de-al doilea tur, atentia observatorilor politici s-a concentrat si asupra altor doua state balcanice: Grecia si Bulgaria. În ambele tari, ultimele zile au generat asteptari privind o mai buna stabilitate politica, prin formarea unor guverne functionale. Dar prevederile constitutionale – care, în treacat fie spus, sunt aproape identice în privinta învestirii unor noi guverne, Bulgaria postcomunista importând modelul grec – fixeaza o serie de jaloane care trebuie depasite. În cazul Greciei, alegerile legislative din 21 mai s-au încheiat cu o victorie neasteptat de clara a partidului de guvernamânt, Noua Democratie (ND – conservator, afiliat popularilor europeni). Acestia au fost premiati pentru situatia economica în curs de ameliorare, cetatenii trecând cu vederea responsabilitatile guvernamentale pentru recenta catastrofa feroviara sau pentru scandalul spionarii ilegale a unor politicieni din opozitie, cu ajutorul sistemului Pegasus. Totusi, premierul în exercitiu Kyriakos Mitsotakis nu a obtinut majoritatea absoluta, întrucât acest scrutin s-a desfasurat dupa un sistem adoptat în timpul guvernarii precedente a SYRIZA (stânga radicala), care a eliminat traditionala prima electorala acordata învingatorului. Imediat dupa venirea la putere, ND a restaurat vechiul sistem, dar aceasta ultima modificare nu se putea aplica scrutinului imediat urmator (cel de acum trei zile). Acesta este motivul pentru care, foarte probabil, Grecia se îndreapta spre o noua consultare electorala: din câte se pare, domnul Mitsotakis nici nu va încerca sa formeze o coalitie, iar presedintele Republicii va fi nevoit ca, dupa parcurgerea pasilor prescrisi de constitutie (desemnarea unor candidati din partea celui de-al doilea si a celui de-al treilea clasat, care nu au nicio sansa sa formeze majoritati), sa dizolve parlamentul si sa convoace noi alegeri, probabil în iunie. În conditiile în care de aceasta data se va aplica mecanismul primei electorale, liderul ND poate spera ca va obtine majoritatea absoluta si va crea un cabinet monocolor. Asa cum mentionam, Bulgaria a preluat un aspect important al modelului elen, în privinta desemnarii primului ministru. Este vorba de obligatia presedintelui de a respecta ierarhia parlamentara în privinta desemnarii primului-ministru: desemneaza candidatul partidului clasat pe primul loc, apoi – daca acesta esueaza – pe cel al formatiunii de pe locul secund, si asa mai departe. Aceasta constrângere a condus la situatia bizara în care se afla doamna Mariya Gabriel, desemnata din partea aliantei de centru-dreapta GERB-SDS („Cetatenii pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei – Uniunea Fortelor Democratice”), prima clasata în alegerile din aprilie. Doamna Gabriel, care a abandonat functia de comisar european tocmai pentru a contribui la deblocarea situatiei politice interne, îl informeaza pe presedinte ca renunta la încercarea de a forma un cabinet, desi lucrurile au fost, în esenta, clarificate. Astfel, între GERB-SDS si cel de-al doilea clasat, alianta centrista PP-DB („Continuam Schimbarea – Bulgaria Democratica”) se va forma o mare coalitie dupa modelul românesc – în fapt, modelul israelian – cu o durata de 18 luni si în care cele doua grupari vor detine succesiv functia de premier. Dar, potrivit acordului, în primele noua luni ea va fi exercitata de reprezentantul PP-DB, profesorul universitar Nikolai Denkov, si abia apoi va veni rândul doamnei Gabriel, ceea ce înseamna ca aceasta din urma trebuie sa-l informeze pe presedinte ca renunta la încercarea de a forma guvernul si, astfel, sa-i permita acestuia sa se îndrepte catre al doilea clasat, PP-DB, desemnându-l pe domnul Denkov. Daca întelegerea va functiona, Bulgaria are mai multe sanse sa recupereze restantele din PNRR si sa se apropie cât de cât de obiectivele sale europene: aderarea la spatiul Schengen si la zona euro. Desigur, revenirea doamnei Gabriel la Sofia ar putea sa marcheze si o desprindere treptata a GERB de fondatorul si patronul sau, Boiko Borisov, tinta a numeroase acuzatii de coruptie si principal motiv pentru care partidul nu a reusit sa încheie aliante de guvernare, în ultimii doi ani. Ca si în România, îndepartarea de sefia executivului si incapacitatea de a mai aloca rente si feude ar putea duce la o scadere dramatica a loialitatii membrilor si sponsorilor fata de lider, fie el si unul de calibrul lui Boiko Borisov. Lucian DÎRDALA
