În orice varianta, PNL e cel care pierde cel mai mult. Cîtu si cei ce-l ghidoneaza, probabil Iohannis si structurile de sub comanda lui, au facut de data asta rahatul praf. Pareau de mult desprinsi de realitate, de data asta însa au tinut s-o si confirme oficial. Economia duduie, dar guvernarea bubuie. Explica-i asta unui român caruia nu-i pasa nici de alegerile interne din PNL, nici de cele din USR, care nu sta toata ziua cu ochii beliti pe ecrane ca sa vada câte filiale mai are Cîtu, câti primari mai are Orban si câti neuroni mai are Turcan, dar care stie ca pandemia continua sa ameninte economia, ca preturile cresc nestingherite de declaratiile optimiste ale premierului si ca o noua criza majora de genul celei din 2008 e nu doar posibila, ci si tot mai probabila. De fapt, ceea ce întelege românul tipic din ce se întâmpla acum în politica noastra, e doar faptul ca singurul lucru care pare sa-i mai intereseze pe cei de la putere e purcoiul de bani care urmeaza sa vina de la Bruxelles si cum sa-si traga din el cât mai mult pentru gastile lor. Si e normal sa înteleaga asta, pentru ca, în final, cam despre asta este vorba. Dar hai sa facem si un pic de analiza pentru cei pasionati de asta. Când Cîtu si cei ce-l ghidoneaza au decis sa-l demita pe Stelian Ion de la Justitie, s-au bazat pe faptul ca, la fel ca în cazul Vlad Voiculescu-Ministerul Sanatatii, USRPLUS nu va avea încotro si o va înghiti. Cu scandal, cu ultimatumuri, cu poale-n cap, dar fara alte consecinte practice. S-au înselat, se pare. USRPLUS s-a raliat deja motiunii de cenzura lansate de AUR (parca anticipând astia ceva) si urmeaza, foarte probabil, un vot în Parlament. Iar daca PSD nu vrea sa pice de mâna moarta pentru liberali, motiunea are sanse maxime sa treaca si guvernul Cîtu sa plece acasa. Constitutional, ar urma o noua propunere de premier din partea PNL si formarea unui nou guvern. Daca PNL va insista cu Cîtu, va fi un circ din care partidul va iesi nu doar sifonat, ca deja e, ci aproape distrus. Se va putea lua de mâna cu PNTCD. Si nu cred ca au înnebunit toti liderii PNL, sinucigându-se de dragul lui Cîtu. Asadar, varianta cu un nou premier, tot de la PNL, dar nu Cîtu, si un nou guvern, tot PNL-USRPLUS-UDMR, e , prin urmare, cea mai fezabila. Coalitia rezista fie si cu înca niste pete negre pe ea, PSD si AUR bifeaza un succes mare de etapa prin doborârea unui guvern si treaba merge mai departe. Are USRPLUS de pierdut din alierea conjuncturala cu AUR? Da, dar nu mai mult decât daca n-o facea. Imaginea de mucos scandalagiu, dar incapabil sa se tina drept în fata PNL i s-ar fi cimentat pe o lunga perioada de timp cu consecinte electorale pe masura. USRPLUS nu-si mai permitea un compromis cu liberalii. Prin sustinerea motiunii AUR, cei de al USRPLUS pierd poate niste fani, dar evita cufundarea în ridicol si, pe termen mai lung, în irelevanta. Pâna la urma, guvernul Cîtu sta atât de prost în sondaje (mai prost ca fostul cabinet Dancila) încât putini dintre votantii USRPLUS nu se vor bucura daca de mâine nu-l mai avem. Si aproape niciun pret nu pare prea mare pentru asta. Chiar si o alianta de câteva zile cu un partid ca AUR. Sigur, ar mai fi si varianta în care PNL îsi asuma o guvernare minoritara cu UDMR si cu sustinerea tacita a PSD, dar asta pare mai degraba o utopie. Mai sunt trei ani si ceva pâna la urmatoarele alegeri si cine crede ca un cabinet minoritar va putea rezista mai mult de câteva luni e un naiv. Oricum, în orice varianta, PNL e cel care pierde cel mai mult. Cîtu si cei ce-l ghidoneaza, probabil Iohannis si structurile de sub comanda lui, au facut de data asta rahatul praf. Pareau de mult desprinsi de realitate, de data asta însa au tinut s-o si confirme oficial.
