Putin si acolitii lui nu mai au mult pâna sa-si câstige, de drept, o internationala, cvasi-globala recunoastere - da, în cazul lor da - drept cea mai proeminenta (planetar) formatie de… clovni. Daca nu cumva a si obtinut-o deja, oarecum tacit, ca, de, invers, o prea guraliva, zgomotoasa „subliniere” si, de ce nu, usurare ca belicosenia… Rusiei lui Volodia a ajuns în faza ridicolului ei, cine stie, tocmai asa ceva ar fi riscat sa toarne gaz (rusesc?) peste focul nebuniei geopolitice (gen „acum, ori niciodata”) ce se întrevede tot mai incurabila: acum, catre finalul de „cariera” si viata al megalomanului de la Kremlin, ambitiosul pretendent la o postura istoriografica de reanimator al Rusiei - superputere (global, of course) si câstigator al „revansei” detestatului Imperiu Rosu, fie si într-un (to be) climat inspirat de mustatile, bicepsii si, mai ales, cizmele, toate trei - glorios triumfatoare componenente ale „stilului” Gulag, propriu tovarasului „generalissim” Kobe (omul „de otel”, Stalin, a intrat, mai curând în legenda decât în istorie, ca neînfricat „combatant”, mereu impetuos, pâna când vodka, dar nu „stalinskaya”, l-a doborât pe „iubitul”, ehe, „tatuc al popoarelor”. Nu Dughin îi este actualului „tar” doctrinarul influent si modelator, ci fostul seminarist Djugasvili, uite-asa, d’outre-tombe, fara nimic paradoxal, cu mult mai persuasiv astfel: logic, artizanul dobândirii post -1945 celei mai vaste „sfere de influenta” (între altele si cu întelegerea Realpolitik-ianului Winston), ca si de alte îmbârligaturi, visata vreodata de toti ceilalti tari ai Rusiei la un loc. Imaginea de mai sus nu e vreo rabufnire, nici a mea, nici a altcuiva, de agresiva „rafuiala” sau de gratuita persiflare a, în fond, micului om, propulsat de „context” (stafeta Gorby-Eltîn), de KGB si de oligarhii cotizanti la prosperitatea… „Presedintiei” muscovite (deja celebra si repede ajustabila, la nevoie, „paniatie”). Nu, la toile de fond dindaratul onestei, dreptei evaluari, înca de pe acum, a „personajului” (cu tot cu „actorul”, din el), e de fapt în fata noastra, a tuturor - din lumea larga, nu doar din România. Evident, vorbesc despre „mizanscena” odiosului „spectacol” al angoasei Kremlinului, vigilent în fata „vicleniilor” Occidentului, cu al sau NATO, bagaret si „ipocrit”, care, cum stie - si nu de ieri, de azi - o lume întreaga, are mereu, intact, apetitul de „Razboi Rece” (Cold War), dovedit de galopul extinderii, dupa model… troian, al infiltrarii unui up to date, retorizant („defensiva”), american horse si nu oriunde, ci cât mai în coasta cândva „planturoasei” URSS, de fapt a ceea ce a mai ramas din ea acum (noroc de Belarus si Kazahstan), astfel ca, normal, speriata de moarte de… baltici, de polonezi si georgieni, de basarabeni: iar deasupra tuturor, de scutul de… praz oltenesc de la Deveselu, cine stie ce arma secreta, al carei designer, pare sa fi fost… Marin Sorescu, înainte de-a „pleca putin” La lilieci. Da, Rusia are, de ce sa tremure geopolitic, în alerta de un nivel pentru care înca nici nu s-a stabilit codul (cromatic), dar cel mai potrivit ar fi: vânat, cu picatele neaparat rosii. La ce asistam, oare, de atâta timp încoace? Putin n-a reusit cu daragoi Ianukovici, nici doar cu marionetele lui rusofone din „Estul” Ucrainei (Denetk, Lugansk), ne-a spus tuturor ca, „oul lui Columb”, Ucraina, Belarus „tot” Rusia „sunt” si, în consecinta, hat Crimeea, de, a facut omul de la Kremlin destule eforturi, mai mult sau mai putin pasnice de a le baga mintile-n cap lui Zelinski si celorlalti din Kievul… rusesc, însa vazând ca ucrainenii nu se lasa convinsi sa vina sub pulpana „protectoare” a Moscovei, gata, konet, s-a saturat de atâta ingratitudine (vs. such a Red Big Brother) si i-a sarit mustarul (altul, nu de Tecuci). Si-a cerut, pur si simplu, înapoi sfera de influenta a glorioasei URSS. Pai cum sa lase el vastul „complot” al NATO si SUA sa-i sufoce, sa-i tot „strâmteze” imperialul Lebensraum d’ autre fois, „Minsk” declarat falimentar si abandonat. (...) Dar e un plagiat istoric, totusi. „Modelul”? Adolf si Sudetii. Nicolae Cretu este profesor doctor în cadrul Facultatii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic si istoric literar
