Daca astazi Iasul se poate mândri cu FILIT si cu statutul proaspat de membru în Reteaua Oraselor Creative UNESCO, e pentru ca o mâna de oameni, foarte putini, s-au încapatânat sa creada în el. Si ei trebuie numiti si recunoscuti public, oricât ar fi ei de modesti si de retinuti. O sa-i numesc aici doar pe cei patru pe care-i stiu eu ca fiind la originea si în spatele acestui festival: Dan Lungu, Florin Lazarescu si Lucian Dan Teodorovici, ca membri fondatori, cei care acum 12 ani au venit cu ideea si au pus-o în practica si Amelia Gheorghita, PR-ul festivalului, un personaj rar prin devotamentul si pasiunea cu care l-a sustinut si promovat. Iasul a intrat în Reteaua Oraselor Creative UNESCO, sectiunea Literatura. Motivul principal: FILIT, adica Festivalul International de Literatura si Traducere, care tocmai si-a încheiat a unsprezecea editie. Stirea ne-a fost data zilele trecute în premiera de catre Simona-Mirela Miculescu, delegatul permanent al României la UNESCO, rostogolita apoi de multi în presa si pe retele. Printre ieseni, din câte îmi dau seama dupa reactiile pe care le-am vazut între timp, informatia a stârnit multa emotie pozitiva. Dar si magarie, cum sugera cineva, care sesiza faptul ca unii „si-au bagat capul în poza” încercând sa-si atribuie merite pe care nu le au. Dar mai întâi, sa vedem ce înseamna Reteaua asta a Oraselor Creative. Citez de pe site-ul oficial UNESCO, ca-i destul de sintetic si clar: „Lansata în 2004, Reteaua Oraselor Creative UNESCO (ROCU) îsi propune sa consolideze cooperarea cu si între orasele care au recunoscut creativitatea ca un factor strategic al dezvoltarii durabile în ceea ce priveste aspecte economice, sociale, culturale si de mediu. Prin aderarea la Retea, orasele îsi manifesta angajamentul de a împartasi cele mai bune practici, dezvoltând parteneriate care sa promoveze creativitatea si industriile culturale, consolidând participarea la viata culturala si integrând cultura în planurile de dezvoltare urbana. Reteaua se angajeaza, de asemenea, sa sustina cadrul Natiunilor Unite, în special Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabila. Reteaua Oraselor Creative UNESCO acopera sapte domenii creative: Meserii si Arta Populara, Design, Film, Gastronomie, Literatura, Arte Media si Muzica.” Ca sa fie mai clara motivatia acestei decizii, o sa citez si din declaratia delegatului nostru permanent la UNESCO, Simona Miculescu: „Includerea în lista, în domeniul literaturii, vine si ca o recunoastere a importantei Festivalului International de Literatura si Traducere Iasi – FILIT Iasi, a carui editie recent încheiata a fost, de altfel, plasata sub patronajul Comisiei Nationale a României pentru UNESCO si al Reprezentantei Comisiei Europene în România.” Iasul a intrat pe o lista de 55 de orase, care se adauga celor 350 din peste 100 de tari, care au primit pâna acum acest statut. În România, doar Clujul mai face parte din aceasta retea, dar pe sectiunea film, datorita TIFF-ului, sau Transilvanian International Film Festival. Astea fiind spuse, sa ne amintim niste lucruri care spun multe despre cine merita si cine nu laudele si recunostinta iesenilor. Nu cu multi ani în urma, politrucii care conduceau Consiliul Judetean, nu conteaza culoarea politica pentru ca nu prea mai exista diferente de la un partid la altul, intentionau sa taie (din) finantarea pentru acest festival. A iesit cu scandal si politrucii au dat înapoi, dar a ramas faptul ca festivalul nu a fost multa vreme iubit si înteles de cei care au puterea în oras si în judet. Si ca nu lor li se datoreaza în vreun fel succesul tot mai mare pe care acest festival îl are de la an la an. Nu, daca astazi Iasul se poate mândri cu FILIT si cu statutul proaspat de membru în Reteaua Oraselor Creative UNESCO, e pentru ca o mâna de oameni, foarte putini, s-au încapatânat sa creada în el. Si ei trebuie numiti si recunoscuti public, oricât ar fi ei de modesti si de retinuti. O sa-i numesc aici doar pe cei patru pe care-i stiu eu ca fiind la originea si în spatele acestui festival: Dan Lungu, Florin Lazarescu si Lucian Dan Teodorovici, ca membri fondatori, cei care acum 12 ani au venit cu ideea si au pus-o în practica si Amelia Gheorghita, PR-ul festivalului, un personaj rar prin devotamentul si pasiunea cu care l-a sustinut si promovat. Evident, de la an la an, oamenii care au contribut la succesul lui s-au tot înmultit, nemaivorbind de sutele de voluntari care au pus umarul de-a lungul timpului. Se stiu ei, iar daca citesc acest text trebuie sa stie ca multumirile si recunostinta li se adreseaza si lor, chiar daca nu le pot da aici numele. În total, cred ca vorbim de câteva sute de ieseni. Ei, marea majoritate anonimi, merita aplaudati pentru ce au facut pentru Iasi. Nu „magarii” care-si baga acum capul în poza (se stiu ei), atribuindu-si merite false.
