Oameni de stiinta de la Universitatea San Diego din California au descoperit o proprietate a celulelor T care ar putea inspira noi terapii antitumorale. Printr-o forma de autosemnalizare celulara nedescrisa anterior, s-a demonstrat ca celulele T se activeaza singure în tesuturile periferice, alimentându-si capacitatea de a ataca tumorile. Studiul a fost publicat luna trecuta, în revista Immunity. Celulele T sunt un tip de celule albe din sânge care protejeaza împotriva infectiilor si ajuta la combaterea cancerului. În organele limfatice, celulele T sunt antrenate de celulele care le prezinta un antigen (portiuni dintr-o tumora sau un agent patogen) stimulând un raspuns imunitar. O parte esentiala a acestui proces este legarea B7, o proteina de pe suprafata celulelor care prezinta antigen, de CD28, un receptor al celulelor T. Aceasta interactiune B7:CD28 este un motor important al raspunsului imunitar al celulelor T. Odata antrenate, celulele T parasesc organele limfatice si calatoresc prin organism pentru a-si gasi si ataca tintele. Cercetari mai recente au dezvaluit ca celulele T pot de fapt sa produca propriul B7 sau sa ia proteina B7 de la celulele care prezinta antigen si sa o aduca cu ele, dar motivul exact pentru care fac acest lucru a ramas neclar. Acest lucru i-a determinat pe cercetatori sa se întrebe daca celulele T, echipate acum atât cu un receptor, cât si cu ligandul sau, ar putea fi capabile sa se activeze singure. Printr-o serie de experimente, cercetatorii au descoperit ca celulele T se pot, într-adevar, autoactiva prin încretirea membranei lor celulare spre interior pentru a permite proteinei B7 si receptorului CD28 sa se lege reciproc. „Cercetatorii presupun adesea ca membrana celulara este plata, dar de fapt seamana mai mult cu o coasta marina cu o multime de golfuri si golfulete”, explica prof. Enfu Hui, de la Facultatea de Stiinte Biologice de la UC San Diego. „Am descoperit ca acele curburi locale ale membranei sunt, de fapt, o dimensiune bogata a autosemnalizarii celulelor T, ceea ce reprezinta o schimbare de paradigma într-un domeniu care presupunea ca acest lucru se întâmpla doar între celule”. Cercetatorii au confirmat apoi ca aceasta autoactivare a fost într-adevar eficienta în stimularea functiei celulelor T si în încetinirea cresterii tumorale într-un model de cancer la soareci. „Atunci când o celula T iese dintr-un organ limfatic si intra într-un mediu tumoral, este ca si cum ar pleca de acasa si ar face o lunga drumetie în padure”, a spus Hui. „La fel cum un drumet îsi aduce gustari pentru a rezista pe parcursul calatoriei, celulele T îsi aduc propriul semnal pentru a continua sa mearga. Acum, întrebarea interesanta este: cât de departe vor merge daca le putem oferi mai multa hrana?”. Alimentarea celulelor T ar putea fi realizata fie prin furnizarea mai multor surse de B7 în organele limfatice, fie în tumora însasi. O alta optiune, spun autorii, ar fi dezvoltarea unei terapii celulare în care celulele T modificate cu capacitati de autosemnalizare îmbunatatite sa fie livrate direct pacientului. Cercetatorii sugereaza, de asemenea, ca acest sistem ar putea fi folosit ca biomarker al cancerului, în sensul ca pacientii ale caror tumori contin multe celule T cu B7 ar putea sa se descurce mai bine în lupta împotriva bolii. Pe de alta parte, la pacientii cu boli autoimune, cum ar fi lupusul sau scleroza multipla, medicii ar putea prescrie inhibitori de endocitoza pentru a împiedica celula sa formeze concavitati, blocând efectiv interactiunea B7:CD28 pentru a reduce functia hiperactiva a celulelor T. „Am gasit o modalitate prin care celulele T sunt capabile sa traiasca în afara locurilor lor normale si sa supravietuiasca în mediul strain al unei tumori, iar acum putem dezvolta strategii clinice pentru a creste sau a diminua aceste cai pentru a trata boala”, a mai declarat Hui.
