Un iesean condamnat dupa ce a schilodit un muncitor a invocat în apel legea protectiei martorilor. Aceasta garanteaza înjumatatirea pedepsei maxime pentru cei care contribuie la tragerea la raspundere a altor infractori, chiar daca cele doua spete nu au nimic în comun. Magistratii Curtii de Apel au acceptat argumentul si au recalculat pedeapsa. Tot atât le-a iesit. Florin Pancu a ajuns în fata judecatorilor la începutul anului 2020, la o luna dupa o altercatie în care fusese implicat, pe un santier de lânga Plopii fara Sot. Unchiul sau, care era paznic pe santier, le cautase pricina muncitorilor, pentru ca acestia aprinsesera focul într-o roaba. Unchiul si-a chemat nepotul, fost sportiv, în ajutor, iar pe parcursul conflictului care a urmat Pancu l-a lovit pe unul dintre muncitori cu un cutit în tâmpla stânga. M.B. a supravietuit, dar a ramas cu o hemipareza dreapta si cu dificultati serioase de exprimare, fiind încadrat în gradul I de invaliditate. Trimis în judecata pentru tentativa la omor, Pancu risca o pedeapsa cu închisoarea pe un termen cuprins între 5 si 10 ani. Desi magistratii Tribunalului au remarcat ca Pancu îsi recunoscuse si regretase fapta mai mult formal, pentru a scapa de consecintele juridice ale scandalului, ei au considerat ca o pedeapsa minima, de 5 ani de închisoare, este suficienta. La aceasta s-au adaugat însa si 10 luni de detentie pentru o fapta de ultraj anterioara. În plus, Pancu a fost obligat la plata a 100.000 euro ca despagubiri catre M.B. si a unei prestatii lunare de 1.279 lei catre acesta, pâna când victima ar putea, eventual, sa-si recapete capacitatea de munca. Singur împotriva a opt Sentinta Tribunalului a fost atacata cu apel atât de inculpat, cât si de partile civile si procurori. Pancu a cerut sa fie achitat, întrucât comisese fapta în legitima aparare, fiind unul singur împotriva a 8 sau 9 muncitori. Pe parcursul dezbaterilor din fata Curtii de Apel, Pancu a invocat în favoarea sa si calitatea de martor într-un alt dosar penal. În urma denuntului sau, procurorii Parchetului de pe lânga Tribunal obtinusera condamnarea unui iesean pentru trafic de infuenta. Or, conform legii, „persoana care are calitatea de martor si care a comis o infractiune grava, iar înaintea sau în timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege”. Ca urmare, magistratii Curtii de Apel au mentionat ca în cazul lui Pancu, pedeapsa se va încadra între 2 ani si 6 luni de închisoare si maxim 5 ani de detentie. Daca judecatorii de la Tribunal s-au orientat spre un minim de pedeapsa, cei ai Curtii de Apel au apreciat ca, dimpotriva, fapta comisa de Pancu trebuie tratata cu severitate. Ei au respins argumentul legitimei aparari, aratând ca nimic din comportamentul muncitorilor de pe santier nu justifica folosirea cutitului, mai ales ca niciunul nu era înarmat. „A existat un singur act de împingere si persoana vatamata nu a exercitat si nici nu a încercat sa exercite vreun act de violenta fizica pentru a-l dezarma pe inculpat de cutit. Or, aceste elemente de fapt, privite prin prisma conditiilor necesar a fi îndeplinite pentru retinerea legitimei aparari, excesului neimputabil, depasirii limitelor legitimei aparari si, respectiv, provocarii, capata un sens si o însemnatate covârsitoare pentru corecta dezlegare a conflictului de drept penal dedus judecatii”, au spus magistratii. Lipsa de empatie l-a costat Concluzia magistratilor Curtii de Apel a fost ca Pancu merita pedeapsa maxima pentru tentativa la omor, respectiv, în cazul lui, 5 ani de închisoare, la acestia adaugându-se cele 10 luni pentru ultraj. Practic, sentinta stabilita de Tribunal a ramas neschimbata, desi justificarea ei a fost radical diferita. „Indiferenta si lipsa de empatie de care a dat dovada imediat dupa înjunghierea persoanei vatamate, fugind de la locul savârsirii faptei cu nepasare fata de soarta lui M.B., impulsivitatea manifestata de inculpat si incapacitatea acestuia de a-si controla furia si de a-si înfrâna pornirile violente sunt aspecte care schiteaza profilul unei persoane care este tentata sa opteze cu multa usurinta pentru o modalitate de solutionare violenta a conflictelor, ceea ce justifica aprecierea ca necesitatea de a se integra în societate, de a se adapta la standardele normative ale acesteia nu-i poate fi transmisa, în mod eficient, inculpatului decât prin condamnarea acestuia la o pedeapsa situata la mivelul maximului special permis de lege”, au conchis judecatorii.
