A fost o reuniune intens mediatizata în care tot ce s-a obtinut este o atenuare la suprafata a tensiunilor bilaterale; cu asteptari modeste de partea americana si cu unele promisiuni din partea liderului chinez, care foarte probabil nu se vor împlini. Venit în Statele Unite pentru o reuniune APEC, organizatie care reuneste 21 de state din regiunea Asia – Pacific, Xi Jinping s-a întâlnit cu Joe Biden într-un resort de lux de lânga San Francisco, Filoli, unde s-au facut filmarile pentru serialul de televiziune Dinasty si au avut loc petrecerile de nunta ale unor executivi de vârf de la Facebook. În declaratiile dinaintea întrevederii oficiale presedintele chinez a tinut sa spuna ca „Pamântul este suficient de mare pentru a gazdui ambele tari”. Cu prilejul întâlnirilor anterioare, cu Barack Obama si cu Donald Trump, fusese ceva mai modest. Spusese atunci ca Oceanul Pacific este destul de mare pentru a acomoda ambitiile sino-americane. Este un indiciu al ambitiilor în crestere ale lui Xi Jinping, observa The New York Times citând un profesor american de stiinte politice care spune ca deja Xi considera China o putere globala mai degraba decât una regionala. Din aceasta perspectiva, China face eforturi, de altfel cu destul succes, sa-si taie o felie cât mai mare din Terra de partea sa prin atragerea tarilor din asa numitul Sud Global care, în numar destul de mare, convinse de declinul Vestului, se alatura, mai mult sau mai putin explicit, nucleului contestatar format din China, Rusia, Iran si Coreea de Nord. Însa, cu acelasi prilej, Xi a mai spus ceva semnificativ, trecut în buna masura cu vederea în comentariile de dupa întâlnire. A repetat un mesaj transmis anterior de la Moscova, alaturi de Putin, când se pregatea sa plece de la Kremlin. Acela ca asistam în lume la „transformari globale cum nu au mai fost în ultima suta de ani”. Care înseamna, în traducere libera, ca, din punctul de vedere al Chinei, actuala ordine internationala de sorginte americana este într-un proces de disolutie si urmeaza sa fie înlocuita cu altceva. Ce ar însemna în mod concret acest altceva? Între altele, constituirea unor sfere de influenta ale marilor puteri, prin eliminarea influentei americane din Asia si o noua arhitectura de securitate în Europa, subminarea dolarului american ca moneda de rezerva a lumii si principal mijloc de plata la nivel mondial, ceea ce permite Americii sa aplice sanctiuni financiare, consolidarea unor structuri precum BRICS si Consiliul de Cooperare de la Shanghai, un grup de opt membri cu drepturi depline si 10 observatori si parteneri, ca alternative la G7 si NATO. În conditiile în care chiar si reuniunilor G20, din care China face parte, li se acorda o importanta în scadere (Xi nu a fost la ultima reuniune gazduita de India). China ar dori probabil ca ONU sa continue sa existe, o organizatie devenita în buna masura irelevanta, dar care este utila în plan propagandistic adversarilor Occidentului. La ONU, si China, si Rusia se pot baza în Adunarea Generala pe un numar mare de voturi sigure din spatiul extra-occidental. Ceea ce le permite sa promoveze sau sa sprijine rezolutii, precum cea recenta care condamna Israelul fara sa sufle o vorba despre masacrul Hamas, sau sa blocheze rezolutii nefavorabile, în Adunarea Generala sau în structuri specializate, precum OMS sau UNESCO, cum sunt cele legate de reprimarea uighurilor din Xinjiang, desi Statele Unite si celelalte tari occidentale finanteaza 60- din bugetul ONU. China este în prezent cel mai mare furnizor de finantare pentru dezvoltare din lume, datorita Initiativei Belt&Road (Drumul Matasii) si Bancii Asiatice de Investitii în Infrastructura, cu sediul la Beijing. Totalul exporturilor chinezesti catre tarile implicate în Belt&Road le depaseste în prezent pe cele catre SUA, Uniunea Europeana si Japonia. De aici si enorma influenta politica internationala a Chinei, pe care Beijingul a folosit-o pentru a submina interesele Statelor Unite. Financial Times a relevat ca, între 2013 si 2020, natiunile angrenate în Initiativa Belt&Road au votat cu pozitia chineza la Natiunile Unite în 75- din cazuri. Dar dincolo de analiza de mesaje, principala întrebare este daca întâlnirea Joe Biden – Xi Jinping ar putea avea un impact semnificativ în relatia dintre cele doua superputeri si asupra climatului international în ansamblu. Raspunsul este negativ. S-au obtinut doar unele progrese de suprafata, o atenuare a tensiunilor bilaterale, de pilda prin reluarea comunicarii militare dintre cele doua parti (întrerupte dupa vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan) si o serie de promisiuni ale Beijingului legate de un control mai strict al ingredientelor care permit cartelurilor mexicane sa produca fentanilul cu care invadeaza piata americana provocând 70 de mii de victime anual, de combatere a schimbarilor climatice, obsesia stângii occidentale, si gestiunea provocarilor introduse de Inteligenta Artificiala. Însa, dupa cum observa fostul secretar de stat, Mike Pompeo, China nu si-a respectat niciodata promisiunile. Asa ca Beijingul va privi în continuare cu satisfactie cum Vestul se auto-faulteaza erodându-si competitivitatea, prin promovarea energiilor regenerabile scumpe si nesustenabile importând, de pilda, panouri solare produse în China cu energie ieftina generata între altele de zecile de centrale pe carbune pe care le da în folosinta anual. Acestea vor fi promisiuni desarte, ca si în trecut, subliniaza si Thomas Duesterberger, de la Hudson Institute, în Wall Street Journal. „În septembrie 2020, China a promis ca va începe sa reduca emisiile de dioxid de carbon pâna în 2030 si ca va ajunge la zero net pâna în 2050. De fapt, în ciuda tuturor încercarilor administratiei Biden de a încetini productia de carbon la nivel international, negociatorul-sef al Chinei pentru clima a declarat în septembrie ca eliminarea treptata a combustibililor fosili este «nerealista».” Cât despre reglementarile privitoare la Inteligenta Artificiala, prin introducerea unor standarde etice, aici Occidentul si China au viziuni fundamentale diferite în privinta valorilor care ar trebui sa stea la baza acestora. De pilda, pentru Beijing interesele statului, ale Partidului Comunist, vor prevala întotdeauna în dauna unora care sa aiba în vedere protejarea spatiului individual privat. Pe aceasta linie, UE si-a propus sa introduca o formula de reglementare a utilizarii Inteligentei Artificiale, dar Uniunea, ramasa mult în urma fata de americani si chinezi în domeniul Inteligentei Artificiale si în general al tehnologiilor digitale, nu poate juca decât un rol periferic din acest punct de vedere. Singurul domeniu în care s-ar putea înregistra un progres ar fi un acord care sa limiteze utilizarea inteligentei artificiale în sistemele de control al armelor nucleare, potrivit cotidianului The South China Morning Post. În ceea ce priveste chestiunea majora a Taiwanului, evident nu s-a înregistrat, asa cum era de asteptat, nici un fel de acord semnificativ. Xi a tinut bineînteles sa precizeze ca „reunificarea” cu Taiwanul se va face negresit. Nu a adaugat de aceasta data si „indiferent de mijloace”, dar aceasta precizare a fost facuta permanent la Beijing, la toate nivelurile. Un punct critic va fi în ianuarie când au loc alegeri prezidentiale în Taiwan. Lai Ching-te, actualul vicepresedinte al Taiwanului, care conduce în sondaje, este vazut la Beijing si la Washington ca un sustinator al afirmarii independentei Taiwanului – o linie rosie pentru China. Lai a acuzat China ca încearca sa submineze sistemul democratic al insulei prin escaladarea tensiunilor dintre cele doua maluri ale strâmtorii care separa cele doua parti. De partea cealalta, armata chineza care încalca constant prin manevre spatiul aerian si naval al Taiwanului a emis „un avertisment sever pentru fortele secesioniste care pledeaza pentru «independenta Taiwanului» în asociere cu puteri externe”, o referire la partidul de guvernamânt al lui Lai, Partidul Democrat Progresist. Cum cei doi contracandidati ai lui Lai, ambii favorabili unei atitudini semnificativ mai conciliatorii fata de Beijing, au facut recent o întelegere electorala, rezultatul alegerilor este imprevizibil. Însa e cert ca alegerile din ianuarie vor constitui un moment critic, cu reverberatii globale, cu impact major si la Beijing, si la Washington. E adevarat, pe de alta parte, ca si America, si China vor totusi sa tina sub un oarecare control tensiunile generate de actuala competitie geopolitica, în conditiile în care ne aflam practic în economia unui nou Razboi Rece. Implicat în doua conflicte militare, în Ucraina si în Orientul Mijlociu, Washingtonul, desi nu spera ca Beijingul ar putea contribui la rezolvarea acestora, îsi doreste ca macar ca nu contribuie la amplificarea acestora, mai ales în Orientul Mijlociu. Din acest motiv Casa Alba a facut eforturi sa-l protejeze pe Xi Jinping de protestele privitoare la Tibet, Hong Kong si Xinjiang, iar Jake Sullivan, Consilierul pentru Securitate al lui Joe Biden, a recurs la o ajustare a retoricii privitoare la competitia cu China: de la „decuplare” catre „de-risking” (evitarea riscurilor strategice), de la „competitie strategica” la „interdependenta competitiva”. E vorba evident doar de ajustari semantice de fatada, competitia sino-americana va ramâne si în viitor una intensa. De partea cealalta, si Xi are acasa destule probleme: un somaj ridicat printre tineri, o criza demografica, o criza imobiliara majora si un ritm de crestere sensibil diminuat. Cu precizarea ca în ultimul caz e vorba de o decizie asumata de liderul chinez care a abandonat vechea mantra a „reformelor si deschiderii” pentru o reluare ferma a controlului asupra economiei de catre Partidul Comunist si introducerii unei legislatii subordonate intereselor de securitate nationala. Unul dintre rezultate este acela ca pentru prima data în ultimele patru decenii din China au iesit mai multi bani decât au intrat, un semn al lipsei de încredere a investitorilor interni si externi. Mai ales corporatiile straine au decis sa scoata profiturile din China mai degraba decât sa le reinvesteasca. În ultimul an si jumatate au parasit China peste 160 de miliarde de dolari, potrivit unei analize a Wall Street Journal. În afara de asta executivilor de vârf straini le este frica sa mearga în China pentru ca s-ar putea sa nu li se mai permita sa plece. Tratamentul dur aplicat de Beijing companiilor straine în acest an, precum si utilizarea interdictiilor de iesire din tara care vizeaza bancheri si directori, au intensificat îngrijorarile legate de calatoriile de afaceri în China continentala. În afara de asta, expertii îi sfatuiesc sa-si lase acasa telefoanele si computerele si sa ia doar asa numitele dispozitive „burner”, cum ar fi un smartphone sau un laptop, curatate de date sau aplicatii. Domneste în prezent în China un acut sentiment de nesiguranta, în interiorul mediului de afaceri. „Nu am mai vazut asa ceva din 1978”, cu referire la anul în care Beijingul a lansat reformele de deschidere a pietei pentru a revitaliza economia dupa moartea lui Mao Zedong, a declarat directorul executiv al unei firme chineze de capital privat în cadrul Bloomberg New Economy Forum din Singapore. Acesta este contextul în care Xi a venit la San Francisco nu doar cu misiune de a stabiliza oarecum relatiile cu Statele Unite, ci si de a restabili încrederea investitorilor în economia chineza. Presedintele chinez s-a adresat, la cina, unei reuniuni la care au luat parte 300 de oameni de afaceri americani, la un tarif de $2000 pe tacâm. Între acestia au fost 44 de invitati speciali, care au platit $40,000 pe tacâm, care au stat la masa cu Xi. Printre acestia s-au aflat Tim Cook, CEO Apple, Larry Fink de la fondul de investitii Black Rock, care gestioneaza $10 trilioane, fondatorul Bridgewater Associates, Ray Dalio, directorul general al unui alt mare fond de investitii, Blackstone, Stephen Schwarzman. Numai ca Xi Jinping nu a oferit nici un fel de indiciu ca lucrurile s-ar putea schimba în viitor, ceea ce face ca unii sa noteze ironic ca a fost întâmpinat cu ovatii în picioare de oamenii de afaceri americani doar pentru ca a fost dispus sa participe la cina. Si Mike Gallagher, presedintele unei comisii a Camerei Reprezentantilor pentru China, i-a criticat pe participanti, între care multi sprijina în America curentul „woke”, pentru ca au ignorat „genocidul Chinei împotriva a milioane de barbati, femei si copii nevinovati din Xinjiang”. Ce ramâne dupa aceasta întâlnire mult mediatizata? Ambele tari se afla pe traiectorii care împarte în tot mai mare masura lumea în blocuri. America Latina, Africa si pietele în curs de dezvoltare din Asia reprezinta în prezent 36- din totalul schimburilor comerciale ale Chinei, fata de 33- în cazul comertului cu SUA, Europa si Japonia, potrivit unei analize a datelor vamale chineze efectuate de Wall Street Journal. Ambele superputeri concureaza pentru a remodela ordinea mondiala. Statele Unite dorind sa o ajusteze, dar pastrând elementele esentiale ale celei existente. China, alaturi de Rusia, Iran si alte tari din Sudul Global doresc sa o schimbe din temelii. Iar competitia are dimensiuni militare, politice, geopolitice si tehnologice. Nimic esential nu s-a schimbat din acest punct de vedere dupa întâlnirea Xi – Biden si reuniunea APEC, despre care s-a vorbit foarte putin, de altfel. „Este clar ca nu exista niciun plan pentru ceea ce, daca va urma dupa APEC, daca va urma ceva”, a declarat Craig Singleton, cercetator senior la Fundatia pentru Apararea Democratiilor din Washington. „În timp ce Biden concureaza pentru a coexista cu China, Xi concureaza pentru a câstiga.”
