În fiecare an, la scoala de vara de la Baile Tusnad (denumita Tusvanyos pentru a marca legatura cu începuturile de la Balvanyos), Viktor Orban transmite un mesaj politic. Anul acesta, autoritatile române au pus o conditie (justificata de acordul dintre România si Ungaria prilejuit de vizita la Bucuresti pe data de 12 iulie a ministrului ungar de externe Peter Szijjarto, acord care are ca obiect folosirea mai intensa de catre partea ungara a interconectorului de gaz dintre cele doua tari): politicienii maghiari sa nu mai transmita mesaje legate de autonomia Tinutului Secuiesc, problema Transilvaniei, etc. Aflata în perioada estivala, coplesita de stiri legate de seceta, litoral si cele mai recente evolutii ale razboiului din Ucraina, media autohtona nu a acordat atentie discursului din acest an al lui Viktor Orban. Ar fi fost facil daca Orban s-ar fi referit la un subiect care sa aiba legatura cu UDMR, maghiarii din România, problema secuiasca, etc. Reflexul a fost întrucâtva pavlovian: s-a acordat atentie exagerata unui mesaj “Transilvania pamânt românesc” dar nu s-a comentat nicaieri reactia lui Orban la acest mesaj. Ulterior discursului, s-a încercat o paralela între acest discurs si pozitia rusa legata de razboiul din Ucraina, fara a se ajunge la esenta problemei, anume ca a compara pozitii similare în perioade de evolutie diferite este ca si cum ai compara pozitii opuse exprimate în acelasi moment. Abia ulterior, dupa ce media europeana a comentat pozitia lui Orban legata de “amestecul raselor”, a venit si pozitionarea autohtona. A fost necesar un demers simplu si firesc jurnalistic, ca media straina sa consulte pagina de web a guvernului maghiar, sa traduca discursul din maghiara în engleza si apoi acesta sa fie comentat. Imediat dupa acest discurs, un jurnalist autohton mi-a cerut parerea. Am întrebat ce versiune a discursului a fost parcursa, iar raspunsul a fost descurajator “ce a scris presa”. Dupa ce am comentat pe larg discursul lui Orban, transcris în limba maghiara pe www.telex.hu si apoi tradus în limba româna, declaratia mea, ampla, nu a mai fost preluata. Era mai simplu daca as fi declarat exact ce au relatat câteva website-uri de stiri în limba româna – totul despre nimic sau nimic despre tot. În acest moment, când afirmatiile despre “amestecul raselor” sunt intens comentate de media internationala, cu siguranta vor aparea câtiva epigoni si în România care vor afirma ca au observat primii si au condamnat cei dintâi. Reactia lui Orban la incidentul minor generat de bannerul în limba româna a fost sa se procedeze “politicos, precum politia din Budapesta pe poduri cu dependentii de droguri”. Miercuri seara au avut loc la Budapesta mari proteste fata de guvernul Orban, iar liderii Partidului Câinilor cu Doua Cozi (de opozitie), Zsuzsanna Döme si Gergely Kovacs, au fost dusi la politie unde s-a constatat ca cel din urma avea asupra lui marijuana dar cei doi au fost imediat eliberati. Evident, media favorabila Fidesz nu a pierdut ocazia sa afirme ca opozitia la Orban este reprezentata de drogati, fiind total neserioasa. Viktor Orban a facut spontan aceasta paralela: cine afirma caracterul românesc al Transilvaniei este la fel ca politicienii maghiari drogati care i se opun lui, iar oponentii sai trebuie tratati fara violenta (din compasiune…), la Budapesta si deopotriva la Baile Tusnad. Lasam la o parte viziunea lui Orban din acest discurs despre migratie, demografie, natiune si post-Occident. Sunt probleme care pot fi dezbatute si într-un alt cadru, de voci mai competente. Ne intereseaza însa cum vede Viktor Orban viitorul Ungariei în sistemul relatiilor internationale. Interesant este ca în acest discurs nu a vorbit de relatia Ungariei cu România si nici nu a pus accentul pe Grupul Visegrad. A oferit totusi o justificare divergentelor cu Polonia: aceasta tara ar fi mai apropiata de Ucraina, fiind doua tari slave, pe când Ungaria nu este dar întelege atitudinea Poloniei. În realitate, pozitia Poloniei fata de Ucraina este justificata nu atât de apartenenta la familia slava, ci de apelul la istorie, la perioada în care Polonia suferea acelasi tratament precum astazi Ucraina din partea Germaniei naziste si a URSS. Faptul ca Orban a tinut sa vorbeasca despre relatia cu Polonia arata ca exista o reala îngrijorare la Budapesta pentru mentinerea unitatii în cadrul V4, iar divergentele legate de Ucraina sunt mult mai profunde decât s-ar crede la prima vedere. Orban a afirmat ca Ungaria are un obiectiv strategic: sa devina al treilea producator global de baterii. Ce se ascunde în spatele acestei afirmatii: compania chineza CATL care detine 33- din piata globala de baterii bazate pe litiu – ion a cumparat recent în Ungaria un teren de 200 de hectare. Nu se stie deocamdata prea mult despre termenii acestei tranzactii. Cert este ca nu Ungaria, ci China va profita mai mult de pe urma acestei investitii. Orban a mai afirmat ca va analiza atent obiectiile Turciei la aderarea Suediei si Finlandei la NATO, deoarece forma suedeza Volvo a ales Slovacia pentru o investitie majora si nu Ungaria. La 1 iulie Volvo divizia masini a anuntat ca va investi 1,2 miliarde euro în Slovacia pentru o întreprindere care va produce masini electrice. Ceea ce Orban nu a spus este ca, începând din 2017, grupul chinez Geely detine majoritatea actiunilor de la Volvo Cars, astfel încât investitia din Slovacia este de fapt o investitie chineza si nu suedeza. Volvo divizia camioane a ramas însa suedeza si are o investitie importanta în Ungaria. Argumentul lui Orban ar fi trebuit sa fie exact invers: Ungaria sustine fara rezerve candidatura Suediei la NATO, deoarece Suedia investeste serios în Ungaria. Vorbind despre centrala nucleara de la Paks, Viktor Orban a expus un argument care merita semnalat: tehnologia nucleara provenita din Federatia rusa va face ca electricitatea sa fie mai importanta în mixul energetic al Ungariei, iar dependenta de importurile de gaz a Ungariei sa scada. Altfel spus, sprijiniti Ungaria în intentia ei de a determina ca UE sa nu puna embargo asupra industriei nucleare ruse, deoarece astfel Federatia rusa va avea de suferit pentru ca va exporta mai putin gaz în Ungaria. Va reusi Ungaria acest pariu? În realitate, energia produsa de centrala de la Paks va ramâne constanta, cu sau fara embargo asupra tehnologiilor ruse. Prin urmare, Viktor Orban vede o Ungarie mult mai dependenta în viitor de tehnologia nucleara rusa si de investitiile chineze. Este o optiune. Vom vedea daca se va materializa sau nu si cu ce efecte. Pentru a îndeplini obiectivul reducerii dependentei europene de gazul rusesc, Orban a încercat captatio benevolentiae fata de Germania, afirmând ca reteta Germaniei în materie de gaz si austeritate a functionat foarte bine. De la începutul razboiului din Ucraina, Viktor Orban a afirmat constant ca nu este razboiul Ungariei, Ungaria este parte a NATO care este mai puternica decât Rusia, prin urmare Rusia nu va ataca niciodata NATO, Este linia de argumentare folosita si în discursul de la Baile Tusnad. Personal, consider ca razboiul din Ucraina este razboiul Occidentului împotriva dusmanilor democratiei, Federatia rusa fiind cel mai tipic exponent al acestor dusmani în acest moment. Solutia enuntata de Viktor Orban în problema razboiului din Ucraina merita a fi pusa în lumina. Potrivit acestuia, Rusia a cerut doar ca Ucraina sa nu fie admisa în NATO dar NATO nu a dat garantii ferme în aceasta directie, drept pentru care Rusia a fost întrucâtva nevoita sa înceapa razboiul pentru a opri expansiunea NATO. Aceasta descriere nu reflecta de fapt cerintele Federatiei ruse care a pus drept conditie initial iesirea din NATO a tuturor statelor care au aderat începând cu 1997, inclusiv Ungaria, iar la aceasta conditie s-a adaugat un lung sir de conditii imposibil de acceptat. Viktor Orban a afirmat în acest discurs ca occidentalii s-au compromis prin nerespectarea Acordurilor de la Minsk, drept pentru care nu mai pot avea initiativa pacii în Ucraina. Este nevoie de o analiza complexa legata de felul în care aceste Acorduri puteau fi aplicate si daca aplicarea lor ar fi eliminat complet riscul razboiului din Ucraina. Un lucru este însa cert: SUA nu a dorit sa negocieze în formatul Minsk, lasând europenilor aceasta misiune. Pacea în Ucraina are nevoie de garantii atât din partea europenilor, cât si a SUA. Nu exista o formula magica prin care, înlocuind Franta si Germania cu SUA, Ucraina si Federatia rusa vor sta din nou la aceeasi masa a tratativelor. Viktor Orban sugereaza negocieri directe SUA – Federatia rusa pentru rezolvarea razboiului din Ucraina. Însa aceste negocieri au avut deja loc la începutul anului 2022, fara niciun rezultat. Orban a afirmat si ca, daca Merkel si Trump ar fi fost la putere, razboiul din Ucraina nu ar fi început. Astfel, Orban pare a fi sugerat în acest discurs ca, dupa alegerile partiale din SUA, republicanii reveniti la putere ar avea cheia care sa deschida portile Kremlinului. Personal, sunt sceptic ca se va modifica ceva dupa aceste alegeri: Presedintele SUA este principalul actor de politica externa, iar pozitia fata de razboul din Ucraina este si a fost bipartizana la Washington de când a început acest razboi. Nu cumva Viktor Orban a dorit sa testeze anumite idei care se discuta tot mai des în rândul republicanilor? În luna august Orban va vorbi la Dallas unde se va adresa CPAC, cea mai importanta adunare a conservatorilor americani. Nu cumva acest discurs are la baza si câte ceva din ceea ce Serghei Lavrov i-a transmis lui Peter Szijjarto, cu o zi înainte de discursul de la Baile Tusnad, legat de disponibilitatea de a discuta doar cu SUA (precum în ianuarie – februarie 2022) si doar dupa o eventuala noua majoritate în Congres a republicanilor? Nu cumva Viktor Orban a vrut sa marcheze prin acest discurs disponibilitatea de a media între rusi (Putin) si americani (Trump) pe tema razboiului din Ucraina? România s-a confruntat cu situatia în care un lider politic aflat la putere a avut iluzia ca, prin pozitia iesita din comun fata de partenerii traditionali ideologici, poate media cu succes între marile puteri. Ironia întregului discurs de la Baile Tusnad este ca istoria se repeta – dar nu în sensul imaginat de Viktor Orban, În orice caz, merita remarcat ca, poate pentru prima oara în relatia cu autoritatile române, Orban a facut o promisiune si a respectat-o: nu a mai vorbit despre relatia Ungariei cu România, dupa cum nici nu a avut referinte la situatia politica din Ungaria. Prin comparatie cu discursul lui Orban, cel al lui Laszlo Tokes care l-a precedat, exact în aceiasi termeni ca la începutul anilor 1990, a aratat precum o bicicleta pe lânga o trotineta electrica ce se îndreapta cu mare viteza spre un viitor mai luminos – posibil al Ungariei, posibil al întregii lumi, vom vedea. (articol preluat de pe contributors.ro) Radu Carp este profesor la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti, Director al Departamentului Politici Publice, Relatii internationale, Studii de securitate
