O batrâna si-a vândut apartamentul si casa în schimbul promisiunii de a fi îngrijita pâna în ultima zi de viata. Dupa doar trei luni însa, a cerut anularea contractului, aratând ca nu avusese de gând sa înstraineze imobilele, ci sa întocmeasca un testament. Fusese înselata de notar si de persoana care-si asumase întretinerea ei. Cazul, destul de frecvent întâlnit, a primit o solutie suprinzatoare din partea judecatorilor Tribunalului. Spune ca a fost abordata pe strada Conform plângerii înaintate de M.C., în cursul anului 2020 fusese abordata de o tânara, A.M.P. Aceasta o ajutase sa treaca strada si o condusese acasa, spunându-i totodata ca se ocupa cu ajutorarea persoanelor în vârsta si a copiilor proveniti din familii sarace. Ulterior, i-a facut câteva vizite, iar cele doua femei s-au împrietenit. Profitând de vârsta sa avansata, M.C. având 86 de ani, tânara ar fi convins-o în cele din urma sa întocmeasca un testament pe numele ei, iar în ianuarie anul trecut a dus-o la notar. M.C. spune ca actul era deja pregatit pentru a fi semnat, iar în câteva minute totul se terminase. Nu i se citise actul, nici nu fusese întrebata daca îi este clar ce semneaza, nu i se explicasera consecintele juridice, mai ales ca la vârsta sa avea probleme serioase atât cu vederea, cât si cu auzul. Nu se luase în considerare faptul ca la vârsta sa ar fi fost necesar sa fie asistata de un reprezentat al Autoritatii Tutelare din cadrul Primariei. Nici macar nu-l vazuse pe notar, de toate ocupându-se un angajat al cabinetului. Abia dupa câteva zile a aflat ca semnase un contract de întretinere, nu un testament. Practic tocmai renuntase la apartamentul din Piata Unirii si la casa din Galata cu terenul aferent de 1.135 mp, în valoare totala de peste 150.000 euro în schimbul unei promisiuni de întretinere, constând în „asigurarea hranei, încalzirii imobilelor, iluminat, îmbracaminte, medicamente si asistenta medicala”. Or, ea nu avea nevoie sa fie întretinuta sau îngrijita de cineva. Pensia de 2.700 de lei era suficienta pentru nevoile sale, alaturi de economiile strânse de-a lungul unei cariere de 40 de ani ca profesoara. Îsi putea achita singura facturile, îsi prepara singura hrana, iar la casa din Galata crestea si animale si putea întretine gospodaria. Cerea judecatorilor declararea nulitatii contractului de întretinere semnat. Acuzata prezinta cazul diferit cu 180 de grade De cealalta parte, A.M.P. a prezentat un tablou radical diferit. M.C. îi ceruse sa o ajute sa treaca strada, iar apoi intrase în vorba cu ea. Nu-i spusese ca s-ar ocupa cu ajutorarea batrânilor si copiilor. Ca medic, nu se ocupa cu „racolarea” persoanelor în vârsta. Batrâna îi spusese ca întocmise un testament în favoarea unui barbat, de care se temea si care îi furase acte din locuinta si mai multe obiecte. Voia sa revoce testamentul si sa-i faca ei acte asupra imobilelor, pentru ca voia sa aiba grija de ea o femeie si nu un barbat. Mersesera împreuna la notar, care explicase clar ce presupune un contract de întretinere si ce alte variante exista. M.C. raspunsese ca a fost profesor si ca a înteles foarte clar explicatiile, citise cu atentie contractul, dupa care îl semnase. Ulterior, totul mersese bine o vreme. A.M.P. o vizita pe batrâna de doua ori pe zi, o ducea la plimbare, îi ducea alimente si medicamente, platea utilitatile si tot ce i se solicita. Demarase procedurile de autorizare a unor lucrari de renovare a casei din Galata. La începutul lui martie însa, beneficiarul testamentului revocat ar fi facut o plângere penala pe numele lui A.M.P., pe motiv ca ar fi sustras corespondenta batrânei. Faptul o speriase pe batrâna, dar o asigurase ca lucrurile se vor rezolva. Din aprilie însa, M.C. nu a mai primit-o în casa si a refuzat sa o mai vada. Batrâna refuza nejustificat primirea prestatiei oferite, pentru a ajunge la rezolutiunea contractului de întretinere. La rândul sau, A.M.P. a cerut înlocuirea obligatiei de a face cu obligatia de a da, în sensul de a-i plati lunar batrânei o suma de bani în contul întretinerii pe care i-o datora. Analizând si alte probe, judecatorii nu o cred pe batrâna Pentru a lamuri situatia, magistratii Tribunalului au solicitat toate actele întocmite de batrâna si au audiat martori, în afara reclamantei si a pârâtei. Conform legii, notarul trebuie sa solicite prezenta unui reprezentant al autoritatii tutelare, atunci când constata ca starea de sanatate precara a celui care solicita întocmirea unui act sugereaza ca drepturile si interesele sale ar putea fi puse în pericol. Or, nu era cazul în aceasta speta, pentru ca prin contract batrâna îsi pastra dreptul de uzufruct viager asupra celor doua imobile pâna la sfârsitul vietii si beneficia de întretinere. „Reclamanta s-a prezentat în instanta pentru interogatoriu, ocazie cu care, prin propriile simturi, judecatorul cauzei a constatat ca reclamanta este în deplinatatea facultatilor mintale, ca întelege ceea de ce întâmpla, ca aude si vede. Aceleasi concluzii rezulta si din adresa Directiei de Asistenta Sociala – Serviciul de autoritate tutelara, prin care asistentul social a constatat ca reclamanta este coerenta în gândire si limbaj, cu un discurs sustinut logic”, au adaugat judecatorii. Acestia au ajuns la concluzia ca reclamanta mintise în mai multe rânduri. „Din documentatia aferenta contractului de întretinere rezulta ca notarul public si-a îndeplinit obligatiile legale. La dosar exista cererea prin care partile au solicitat notarului autentificarea contractului de întretinere, cu rezerva abitatiei viagere pentru apartament, cerere semnata de reclamanta. La aceasta cerere au fost anexate toate documentele doveditoare ale proprietatii, acte cu privire la care reclamanta a declarat mincinos ca nu le-a prezentat notarului. Mincinoase au fost si declaratiile conform carora nu a vazut nici un notar, ca nu a stat de vorba cu nici un notar. Din probele administrate nu rezulta ca reclamanta a solicitat încheierea unui testament si nu a unui contract de întretinere”, au apreciat magistratii. Concluzia lor a fost ca batrâna îsi doreste sa fie ajutata, dar în acelasi timp sustine ca nu are nevoie sa fie întretinuta. Anularea contractului de întretinere este permisa de lege în doua situatii. Fie una dintre parti adopta o conduita care face ca obligatia de întretinere sa nu mai poata fi executata în conditii compatibile cu bunele moravuri, fie cel care datoreaza întretinerea refuza sa îsi execute obligatiile asumate. Or, A.M.P. îsi îndeplinise cu buna credinta obligatiile, culpa apartinând reclamantei, care refuza sa mai primeasca întretinerea. Magistratii au decis respingerea cererii lui M.C. de a se anula contractul de întretinere. Cum însa batrâna refuza sa o mai vada pe A.M.P., judecatorii au decis înlocuirea obligatiei de întretinere cu cea de plata a 5.000 lei lunar, începând cu aprilie 2021. Solutia gasita de judecatorii Tribunalului urmeaza sa fie supusa controlului Curtii de Apel, pe rolul careia dosarul a intrat miercuri.
