Când până şi pietrele se tâmpesc

Însemnari mai mult sau mai putin (ne)însemnate Fuse si (se)duse Premierul rus discuta cu Putin: - Trebuie sa unificam urgent fusele orare, în tara noastra avem între un capat si celalalt o diferenta de 9 ore! Familia mea a fost în concediu, iar când am vrut s-o sun si sa-i spun buna dimineata, acolo înca era noapte. Iar când l-am sunat pe Olaf Scholz ca sa-l felicit cu ocazia zilei lui de nastere, mi-a zis ca ar fi abia mâine! - Da, raspunde Putin, la fel mi s-a întâmplat si mie. Când am sunat la familia lui Prigojin ca sa-i transmit condoleante, avionul nici nu decolase înca! (pescuit din ADZ) Hamasultanul Erdogan, în Parlamentul Turciei: „Hamas nu este o organizatie terorista; este un grup de luptatori pentru eliberare, care lupta pentru a-si proteja pamântul si cetatenii”. Pai, bine, hamasultane, atunci de ce curzii-s teroristi? A, pentru ca-s în ograda ta… (Din pacate pentru ei, toti curzii din Orientul apropiat traiesc în câte o ograda stapânita de altcineva: Irak, Iran, Siria, Turcia.) Dimineata de duminica la tara Nu tu o motocoasa/ Nu tu o drujba/ Nu tu o masina/ Urcând sau coborând/ Ulita de Sus!/ Nu tu o gaina cotcodacind/ Ori un cocos cântând -/ Nici câinele de curte al vecinilor nu latra/ El care – are, n-are treaba, latra/ Aproape încontinuu/ Monoton, dar nederanjant/ Ca un fundal sonor natural!/ Chiar si pasarile, pitigoii, ciocanitoarele si alte zburatoare/ Par sa se fi retras într-un/ Con silentios -/ Tot ce aud, pentru moment, mi-s/ Pasii proprii prin iarba/ Plina de frunze/ Cazute.// Apoi, un sunet de nuca/ Lucrata întru spargere/ De n-am cum vedea ce pasare/ Prin nucul secular./ Si, totusi, un latrat îndepartat/ De la câinele pocaitului/ Care si-a construit casa sub padure.// Si iarasi liniste - / Genul acela de liniste/ Care-ti da senzatia/ Caderii din timp, de pace adânca si/ Aparent profunda. Flaubert vizionarul Printre cartile aduse din Germania si citite pe final de toamna la Amnas, una a fost cu o selectie de scrisori scrise de Gustave Flaubert (1821-1880) catre cititoarele sale (G.F., Briefe an seine Leserinnen, Hanser München 2021). Cea mai interesanta si consistenta epistola este una adresata poetei si romancierei Louise Colet (si, pentru o vreme, prietena si iubita lui – pâna ce aceasta a publicat un roman cu cheie în care Flaubert era lesne de recunoscut si nu iesea tocmai favorabil). Iata ce idei avansa autorul francez înca din 1854, facând o analiza a modei: „Specializarea îngusta în care traiesc le ia sensul în sine al acestei specializari si ajung sa confunde mereu ce-i secundar cu esentialul, tresa cu croiala. Un mare croitor ar fi un artist, asa cum aurarii din secolul 16 au fost artisti. Dar mediocritatea patrunde totul, pâna si pietrele se tâmpesc (...). De-ar fi sa ne dam duhul (si ni-l vom da, cu totii), trebuie sa construim cu toate fortele imaginabile un dig împotriva acestei viituri de cacat care ne inunda.” Si continua Flaubert catre Colet (1810-1876): „Industrialismul a dezvoltat într-o masura gigantica urâtul! Câti oameni cumsecade care acum un secol ar fi trait în mod cu totul firesc fara artele frumoase si care acum trebuie sa aiba mici statuete, muzica mica si literatura mica!” „Suntem cu totii niste farsori si sarlatani! Pozare! Pozare! si palavrageala cu spume peste tot! Crinolina a înghitit buca fesiera, secolul nostru e un secol al curvelor, si când te gândesti ca prostituatele sunt, pâna acum, cel mai mic lucru prostituat.” În fine, iata si niste considerente poetologice (aviz amatorilor): „Deci, eu cred ca poti face peste tot si despre toate cele arta”, dar… Dar ca problema ar fi mereu aceeasi, cea a poeticilor: „Fiecare opera îsi are propria poetica, iar aceasta trebuie gasita.” Ei, da, iata o fraza demna de-a fi sculptata în piatra! Altfel, nu pot fi decât de acord 100- si cu urmatoarele: „Tot ce tine de forme trebuie sa graiasca, iar de vazut trebuie sa se vada cât mai mult posibil din suflet.” Last, but not least, o reflectie despre religie (din scrisoarea catre Marie-Sophie Leroyer Chantepie, 1857): „Dat ceea ce ma atrage peste poate este religia. Vreau sa spun: toate religiile, niciuna mai mult decât cealalta. Fiecare dogma speciala ma respinge, dar sentimentul care le-a inventat pe toate îl consider drept cel mai natural si mai poetic al omenirii.” P.S. Printre femeile carora le-a scris Flaubert s-a aflat si englezoaica Gertrude Collier, a carei viata s-a întins între doua cifre poetice în simetria lor: 1819-1918! Apropo de transparenta Sa fim seriosi, fiecare om are câte ceva de ascuns, poa’ sa fie Papa de la Roma sau Apopi de la Roman! Mda Exista oameni, în a caror minte nu vrei sa fii: ai înnebuni instantaneu! Paralela-parabola Cabaretistul german Dieter Nuhr: „China construieste 216 aeroporturi noi, iar noi credem ca bicicleta ar fi vehiculul viitorului!”   Michael Astner este poet, traducator si publicist


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi