Medicul iesean Bogdan Iliescu, spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului IasI, a scris recent un material interesant în ZdI despre consumul de alcool si efectele sale asupra creierului. El arata ca daca consecintele asupra ficatului se observa mult mai usor, cele asupra creierului ramân multa vreme fara nici un simptom evident. Mai jos redam integral textul scris de medicul iesean. “„Pân' capul meu pe umeri nu mai pot sa-l tân/ Si am sa beu atâta pâna când am sa aflu cine/ Poate sa-mi spuna cât sa beu sa-mi fie numai bine.” (Pavel Stratan, Eu beu) O facem pentru ca suntem apasati de griji si de nevoi. O facem pentru ca pielea nu ne mai e de ajuns sa ne tina fericirea. O facem pentru ca ne încânta compania unora dintre semenii nostri. O facem pentru ca vrem sa ne descatusam toate energiile creative. O facem si pentru ca nu mai putem altfel. O facem pentru aproape orice motiv imaginabil. Daca v-as ruga sa spuneti ce este acest ceva pe care îl facem din atâtea motive atât de diferite, cred ca v-ar lua oarece timp de gândire. Si totusi, îl facem aproape toti. Si pentru toate motivele pe care le-am enumerat si pentru multe altele. Cei dintre voi care ati spus „bem” aveti dreptate. Putine lucruri sunt mai bine încetatenite, mai ales în partea noastra de lume, decât consumul de alcool ca si carte de identitate sociala. Ne-bautorul, desi acceptat, este un ciudat si nu poate intra niciodata în cercul cel mai intim al oricarui grup. Cariera lui sociala este sortita unui parcurs mediocru, undeva în periferie. Indiferent de celelalte coordonate. Degeaba a luat premiul Nobel daca nu poate sa se bucure de un paharel de palinca (mult mai buna decât whiskey-ul alora) cu noi. Singurul norisor firav care ne strica „petrecerea” dar, din fericire, doar pâna la prima adiere a aburilor peste creierele noastre frematânde, este ca „face rau la ficat”. Da si unchiu’ a baut pâna la 80 de ani si nu a patit nimic, sare salvatoare statistica individuala, bogat populata cu cei câtiva indivizi pe care îi stim sa fi fost bautori de performanta si care „nu au patit nimic”. Ca noi asa i-am vazut cu chef de viata la fiecare „bauta”. Dar burta aia imensa din ciroza hepatica e greu de trecut cu vederea si starea de rau a purtatorului si mai greu si atunci ne-am lasat înduplecati sa acceptam ipoteza ca „face rau la ficat”. Eu vin si va zic ca „face rau si la creier”. Chiar foarte rau si într-un mod mult mai ascuns si mai siret. Pentru ca, daca ficatul doare, si ne da oarece semne când se apropie de limite, creierul nu doare. Chiar daca, cu fiecare pahar pe care îl bem, alcoolul din el ne umple creierul de fier (da, ati citit bine, fier). Si asta cu atât mai mult cu cât suntem mai tineri. Si din cauza acestui fier facem mai repede si mai dihai boli precum Alzheimer sau Parkinson sau altele cu nume mai putin celebre, dar care înseamna la fel de putin creier „bun”. Acu, eu stiu ca ne-am descurcat si aici si bascalismul nostru hipertrofiat a scos un banc elegant cu aceste boli (prefer Parkinsonul, mai bine vars un pic, decât sa uit unde am pus sticla, ca în Alzheimer, pentru cine nu l-a auzit înca). Dar asta e banc doar pâna când ni se întâmpla. Atunci nu mai râde nimeni. Ca sa citez din autori*: „În cel mai mare studiu de pâna acum, am descoperit ca consumul de mai mult de sapte unitati (56 g) de alcool saptamânal este asociat cu acumularea de fier în creier. Fierul mai mare din creier, la rândul sau, este legat de performante cognitive mai slabe. Acumularea de fier ar putea sta la baza declinului cognitiv legat de alcool.” Poate ar fi bine sa ne gândim, cât mai avem cu ce, la unele obiceiuri, si cum ne fac viata mai grea decât ar putea fi. *Topiwala A, Wang C, Ebmeier KP, Burgess S, Bell S, et al. (2022) Associations between moderate alcohol consumption, brain iron, and cognition in UK Biobank participants: Observational and mendelian randomization analyses. PLOS Medicine 19(7): e1004039. ttps://doi.org/10.1371/journal.pmed.1004039”
