În Biserica Ortodoxa Româna s-a încetatenit, cel putin imediat dupa 1990, ca în noaptea de Anul Nou sau a doua zi, pe 1 ianuarie, de sarbatoarea Sfântului Vasile, preotii sa citeasca Moliftele Sf. Vasile cel Mare, niste blesteme aprige asupra Diavolului. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în sedinta de lucru din 16-17 februarie 2011, sub presedintia Preafericitului Patriarh Daniel, a luat însa hotarârea ca acestea sa se citeasca doar în anumite conditii, precizând totodata ca „în cadrul îndrumarilor respective se va preciza cu limpezime ca citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practica regionala (mai ales în sudul tarii) neaprobata de Sfântul Sinod, inexistenta în alte zone ale tarii si mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori“. În urma hotarârii, practica a încetat în cele mai multe parohii, însa tot mai exista biserici în care moliftele se citesc ca pâna acum. Cei mai multi preoti privesc însa moliftele cu frica si nu le citesc cu usurinta. Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, care contin blesteme aprige asupra Diavolului, cunoscute si cu numele de „exorcisme“, sunt unele dintre cele mai înfricosatoare rugaciuni ale Bisericii. Acestea se citesc doar de catre preot, cu o pregatire speciala înainte, cu post, cu rugaciune si spovedanie si doar atunci când este nevoie. Dincolo de motivul oficial al Sinodului Bisericii, acela ca începutul de an trebuie primit cu bucurie, practica citirii moliftelor a fost oprita si pentru ca în anumite biserici se transformase într-un adevarat spectacol, fie anumiti preoti le citeau pentru a avea o anumita aura mistica în ochii credinciosilor, fie credinciosii participau din dorinta de a vedea persoane despre care se crede ca sunt demonizate si reactionau violent la aceste rugaciuni. „Pentru a se evita excesele straine de duhul credintei si al bunei-cuviinte pastorale, precum si practicile daunatoare unitatii liturgice, savârsite cu ostentatie sau din motive pecuniare, Înaltpreasfintitii si Preasfintitii chiriarhi vor adresa clerului îndrumarea pastorala si duhovniceasca de a respecta rânduiala citirii molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în zile de post, în cazuri individuale si, dupa caz, în legatura cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicita, aceasta rânduiala trebuind sa fie însotita de post si spovedanie, atât din partea clericilor, cât si a credinciosilor“, se arata în Hotarârea nr. 630 din 17 februarie 2011 a Sfântului Sinod. Cum se citesc de fapt aceste rugaciuni PS Nichifor, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, care a primit titlul de doctor în teologie cu lucrarea „Practica exorcizarii în Biserica Ortodoxa. Aspecte liturgice, canonice si pastorale“, mentiona într-un interviu acordat pentru TVR faptul ca „Moliftele Sfântului Vasile nu sunt rugaciuni bune la toata trebuinta, nu se citesc oricând. Exista o polaritate si în Biserica: unii care citesc cu usuritate, fara sa fie constienti de ceea ce îsi asuma, neîntelegând greutatea lor si destinatia lor. Iar altii care se tem sa le citeasca chiar si atunci când citirea lor se impune. De fapt, nu simpla lor citire, ci angajarea într-o lupta a preotului“, subliniind faptul ca aceste exorcisme nu trebuie citite cu usurinta si nici de fata cu toata lumea. „Demonul scos poate sa intre într-un gura-casca care participa acolo fara sa aiba ce cauta. La exorcisme trebuie sa fie cel posedat si apartinatorii, cum sunt cei 4 care purtau pe slabanog, preotul, preotii si atât. Cel mult un paraclisier“, explica PS Nichifor. Episcopul vicar face o analogie si între rugaciunile Sfântului Ilie, cele pentru venirea ploilor, si moliftele Sfântului Vasile. Acesta mentioneaza ca asa cum rugaciunile Sfântului Ilie nu se citesc de ziua Sfântului Ilie în cazul în care sunt ploi si inundatii, la fel si moliftele nu se citesc daca nu este stricta nevoie. „Sfântul Ilie are rugaciuni pentru venirea ploilor, rugaciuni care sunt binevenite atunci când este seceta, dar daca în ziua sfântului avem ploi abundente si pericol de inundatii, un preot cu discernamânt va mai citi el acele rugaciuni?“, întreaba retoric PS Nichifor, subliniind ca rugaciunile nu pot fi scoase din contextul lor. Cum privesc preotii din Arhiepiscopia Iasilor aceste rugaciuni În urma discutiilor cu mai multi preoti din Arhiepiscopia Iasilor, acestia au mentionat faptul ca au un respect deosebit pentru aceste rugaciuni si nu sunt dispusi sa le citeasca decât cu o pregatire speciala. „Este nevoie de post negru, de câteva zile de pregatire, de spovedanie si de binecuvântarea duhovnicului. Atunci când începi sa citesti rugaciunile începi de fapt o lupta cu Diavolul si e usor sa cazi. Chiar si când le citesti pregatit fiind pentru un demonizat, poti cadea în pacatul mândriei, poti sa cazi prada fricii sau multe alte moduri de a pierde lupta“, explica un preot care nu a dorit însa sa îi fie divulgat numele. Un alt preot de mir (preot paroh) explica faptul ca practica citirii acestor molifte nu este binevenita în parohii pentru ca multi dintre preoti nu pot tine post asa cum se cuvine în perioada sarbatorilor de iarna. „Suntem si noi oameni si mai ciocnim un pahar cu familia înainte de asfintit în ziua de 31 decembrie, este masa din zilele de Craciun cu familia. Nu e usor nici de tinut post negru când cei dragi se pregatesc de noaptea de Revelion. Nu poti sa le ceri copiilor sau celor dragi veniti în vizita sa pastreze un aer solemn, sa nu manânce sau sa nu glumeasca si atunci este greu sa te pregatesti cum se cuvine pentru citirea moliftelor“, afirma un alt preot din judetul Iasi, care subliniaza, de asemenea, ca nu sunt rugaciuni care se citesc de fata cu toti credinciosii. „Cel mai bine este sa fie doar preotul si cel caruia i se citesc, alaturi de dascal si poate alaturi de câtiva membri ai familiei, iar toti cei prezenti trebuie sa înteleaga greutatea acestor rugaciuni“, mai adauga preotul. Pr. Constantin Sturzu, purtator de cuvânt al Arhiepiscopiei Iasilor, întareste cele spuse de catre preotii contactati de Ziarul de Iasi si le recomanda si credinciosilor sa nu solicite citirea acestor rugaciuni. „Este bine sa constientizam ca în Biserica nu se lucreaza magic, ci harul conlucreaza cu vointa omului, care trebuie sa aiba o anumita disponibilitate si sa se pregateasca pe cât îi sta în putinta pentru a putea fi receptiv fata de ajutorul lui Dumnezeu. Asa cum preotul are o rânduiala si o pregatire speciale pentru a putea sluji Sfânta Liturghie, tot asa trebuie sa se pregateasca si în cazul savârsirii altor Sfinte Taine sau ierurgii. Iar citirea molitfelor Sfântului Vasile cel Mare implica o pregatire si o asezare duhovniceasca foarte serioase: post negru, nevointa, smerenie...“, explica Constantin Sturzu. De asemenea, purtatorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iasilor avertizeaza faptul ca citirea acestor rugaciuni sunt de fapt o angajare în lupta cu Diavolul, iar acest aspect nu trebuie privit cu usurinta. „Diavolul, izgonit cu puterea lui Dumnezeu prin aceste molitfe (rugaciuni), se va folosi de orice slabiciune pentru a ataca apoi pe preotul care le citeste. De aceea, el trebuie sa fie foarte constient de razboiul pe care si-l asuma. La fel este si în cazul credinciosului caruia i se citesc aceste rugaciuni. Sigur, aici sunt si acele situatii exceptionale în care cineva sufera de posesie demonica si nu mai este stapân pe vointa sa“, explica pr. Constantin Sturzu.
